sâmbătă, 24 decembrie 2011

A dorit Dumnezeu jertfa Fiului Său?


     Urmăream de curând pe Youtube o dezbatere despre Isus dintre recent răposatul ateu Cristopher Hitchens și un apologet creștin. Printre noianul de afirmații în defavoarea credinței creștine de care mă distanțez, am prins  totuși o idee a cunoscutului ateu care este extrem de interesantă și profundă, și ca atare merită investigată. Având în vedere că bate la geam Crăciunul cu atmosfera lui tipică de colinde despre nașterea Mântuitorului, o discuție filozofică despre Isus și jertfa sa este mai nimerită ca oricând. Considerați acest editorial o reflexie de Crăciun proprie poate mai neobișnuită ca oricând.

duminică, 18 decembrie 2011

Creştinism păgân ( VII ): corul bisericii




      Azi doresc să abordez o temă care îmi provoacă personal amintiri foarte neplăcute : corul profesionist al bisericii. V-aţi putea întreba cum ar putea oare ca ceva legat de muzică să trezească astfel de amintiri? Doar muzica este în sine ceva... divin. Cum ar putea oare ca o activitate atât de înălţătoare, ca aceea de a cânta într-un cor laudă la adresa lui Dumnezeu, nu numai să nu aibă nimic de-a face cu El, dar să devină chiar ceva grotesc şi nesuferit la urechile Acestuia?

vineri, 16 decembrie 2011

Egiptul sau pustia?


    

       Există mulţi oameni sinceri care se întreabă tot mai des şi în cel mai serios mod cu putinţă ce relevanţă mai are biserica cu toate activităţile ei, dacă şi-aşa tot ce se întâmplă acolo are de-a face mai mult cu păgânismul decât cu creştinismul autentic, aşa cum a fost el la originile sale. Oricine aruncă cu un dram de sinceritate un ochi peste serialul „Creştinism păgân” de exemplu, nu poate să nu se întrebe ce este de făcut având în vedere  naufragiatul sistem actual al religiei organizate. Este rămasul acasă, de unul singur, o soluţie? Doreşte Dumnezeu să ne despărţim la modul concret de tot ceea ce a însemnat până mai ieri viaţa noastră religioasă? Dacă Laodiceea modernă nu are nimic bun de oferit, este izolaţionismul şi independenţa religioasă o alternativă?

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Creştinism păgân ( VI ): hainele de biserică


  

       La fiecare sfârşit de săptămână, zeci şi zeci de milioane de protestanţi din întreaga lume se îmbracă în cele mai bune haine pentru a merge la biserică. Sute de mii de pastori poartă o robă specială care îi distinge de restul membrilor bisericii. Dar nimeni nu se întreabă de ce şi nici care este originea „hainei de biserică”. Dimpotrivă, cineva care îndrăzneşte să vină în blugi în „locaşul lui Dumnezeu” este luat imediat în colimator. Dar...ce este totuşi mai „anormal”: regula sau excepţia?

vineri, 9 decembrie 2011

Magii de la răsărit – prototipul creştinului autentic


  

       Cred că am auzit nenumărate predici şi citit nenumărate rânduri despre valorile sau virtuţile care ar trebui să fie ca săgeţile în tolba unui creştin adevărat. În rândurile care urmează vă propun pe scurt varianta mea, care poate va şoca. Deşi nu m-am apucat de scris ca să şochez pe cineva, ci pentru că astea sunt ultimele mele convingeri. Care, înainte de orice, îmi dau mie însumi de gândit.

duminică, 4 decembrie 2011

Creştinism păgân ( V d) : „unşii Domnului”


  

      Reformatorii secolului al XVI-lea au pus sub semnul întrebării, la modul cel mai critic, preoţia catolică. Ei au atacat ideea că preoţii ar deţine o autoritate specială ce le-ar permite să schimbe vinul în sânge la cina Domnului, au respins succesiunea apostolică, au încurajat căsătoria preoţilor, au desfiinţat oficiul de episcop, au revizuit liturghia şi au redus funcţia de preot la nivelul celei de prezbiter. Din nefericire însă, ei au păstrat în continuare diferenţa dintre cler şi laici, precum şi ideea catolică de ordinare. Şi cu toate că au renuţat la episcopi, au menţinut regula conducătorului unic, îmbrăcând-o în haine noi.

Creştinism păgân( V c): „ unşii Domnului”



  
        Jertfele, incantanţiile, veşmintele sfinte, ceremoniile, clerul religios, dogmele şi prejudecăţile adânc întipărite în mintea oamenilor, toate acestea şi multe altele care aveau de-a face cu o structură ierarhică au fost pur şi simplu ridiculizate de venirea lui Isus Hristos. El avea să desfiinţeze atât religia ca instituţie cât şi conducerea de tip piramidal a acesteia. De aceea, ca o extensie a naturii şi misiunii lui Hristos, biserica creştină a fost prima mişcare condusă de laici din istorie. Neînvăţaţi, oameni simpli şi fără teologia fariseilor, ei aveau însă să mişte lumea din temelii până în ziua de azi. Dar imediat după moartea apostolilor, creştinismul şi-a pierdut grav identitatea şi orientarea exact la fel cum se rătăceşte o navă fără GPS pe imensitatea oceanului.

duminică, 27 noiembrie 2011

Creştinism păgân ( V b): „unşii Domnului”


     

    Astăzi voi merge mai departe pe firul întortochiat al istoriei, căutând să aduc dovezi la rece, fără patimă teologică, despre faptul că Isus nu a dorit niciodată ca religia creştină să arate aşa cum arată azi. Procesul dezvăluirilor este unul lung şi dificil, dar mai dificilă este acceptarea realităţii, şi anume că aproape tot ceea ce se face azi în bisericile pretins creştine sunt doar reguli şi învăţături omeneşti.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Creştinism păgân ( Va): „unşii Domnului”


  
Pastorul este persoana cea mai importantă a
protestantismului. Îndepărtaţi pastorul din biserica protestantă, şi aceasta va intra în panică. Îndepărtaţi pastorul din protestantism, şi acesta va muri. Pastorul este piesa centrală a bisericii contemporane şi întruparea protestantismului. Marea ironie este însă că nu vom găsi în întreg noul testament nici măcar un singur verset care să sprijine ideea de pastor, aşa cum o cunoaştem azi! În biserica creştină primară, pur şi simplu nu existau pastori.

„ Nu a sosit vremea”

   
      Din nou despre sistem...ce m-aş face eu fără el?!? Mi-ar dispare până şi obiectul muncii de pe blogul ăsta. Aşa că atâta timp cât există sistemul organizat bisericesc, blogul meu rămâne nemuritor...Lăsând acum gluma la o parte, mi-am adus aminte de una din replicile celor doi pastori reformişti care m-au vizitat acasă acum două săptămâni. Era vorba despre Isus şi sistemul organizat al timpului său.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Isus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu?!?


  

     Gili Cârstea a fost cel care mi-a provocat cea mai serioasă resetare personală în ceea ce priveşte religia, acum vreo opt ani în urmă. Articolele sale zilnice din acea perioadă despre implicaţiile respingerii soliei 1888 şi posibilele legături ale acestei respingeri cu necunoaşterea caracterului lui Dumnezeu de către biserică, mi-au captat ani de zile interesul şi admiraţia. Poate şi faptul că în rândurile grupului de studiu 1888 se află un mai vechi prieten de-al meu reformist, de aceeaşi vârstă cu mine şi exclus din biserică, m-a determinat să ascult cu atenţie ce aveau ei de spus. Şi recunosc că spuneau ceva cu totul nou faţă de ceea ce auzisem până atunci. Dar ultimele găselniţe teologice ale lor mă uimesc şi mă dezamăgesc deopotrivă.

Creştinism păgân ( IV d): predica, vaca sacră




       Deşi venerată de cinci secole în creştinism la fel de mult  precum mamiferul încornorat din India, predica tradiţională are un impact negativ asupra bisericii, din mai multe puncte de vedere, pe care le voi detalia imediat. Şi la fel ca vaca sacră indiană care îngreunează şi obstrucţionează circulaţia de pe şoselele de acolo, predica este un obstacol major în ceea ce priveşte dezvoltarea intelectuală şi spirituală. Poate că vă şochează această afirmaţie( sau comparaţie), dar haideţi să vedem argumentele.

vineri, 18 noiembrie 2011

Creştinism păgân ( IV c) : predica, vaca sacră




       Prin secolul al treilea, odată cu apariţia clerului religios, întrunirea bisericii începe treptat să aibă un rol tot mai predominant liturgic, transformându-se într-o slujbă. Apare pentru prima dată noţiunea de „specialist în religie”                     (Norrington, To preach or not,24-25). Creştinii autentici încep să nu-şi mai găsească locul în mijlocul acestor structuri eclesiastice, părăsindu-le. Astfel, aproximativ prin secolul al patrulea, biserica devenise complet instituţionalizată, avându-l ca şef suprem chiar pe împăratul imperiului, Constantin.

marți, 15 noiembrie 2011

Nişte pizza şi o salată verde

       
        Care este sâmburele creştinismului?  Dacă l-am putea reduce la o singură propoziţie simplă, dar care să sublinieze esenţa acestuia, cum ar suna aceasta? Tot ce am învăţat şi auzit în mii de predici, în mii de ore de discuţii la şcoala de sabat, la seminare religioase sau institute teologice, cum ar putea fi redat succint? 

duminică, 13 noiembrie 2011

Creştinism păgân ( IV b): predica, vaca sacră




    Într-adevăr, Biblia consemnează cazuri în care bărbaţi şi femei au predicat, conduşi fiind de Duhul Sfânt. Însă între predicarea lor şi ceea ce se întâmplă azi prin biserici atunci când se predică este o diferenţă ca de la cer la pământ. Această diferenţă este aproape întodeauna trecută cu vederea pentru că am fost condiţionaţi să ne justificăm practicile, în mod inconştient, cu Scriptura. Suntem convinşi că prestaţia săptămânală a pastorului în faţa bisericii este întemeiată biblic, nou testamental vorbind. Dar aceasta este o eroare.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Creştinism păgân ( IV a): predica, vaca sacră





      În intenţia mea de a deconstrui bucată cu bucată toate tradiţiile din creştinismul contemporan şi a localiza punctele sale nevralgice, am ajuns astăzi la apogeul discuţiei noastre despre acest subiect( deşi sunt departe de a fi finalizat seria). Predica, adică predicarea cuvântului lui Dumnezeu, este privită ca ceva sacrosanct, intangibil, fără de care nu poate exista creştere spirituală într-o biserică. Este absurd pentru majoritatea creştinilor să critice obiceiul de a predica. În cel mai rău caz, poate fi criticat cel care predică. Voi încerca să arăt, din mai multe puncte de vedere, că această practică încetăţenită azi pretutindeni în protestantism are prea puţin de-a face cu obiceiurile creştine iniţiale şi este prea puţin benefică pentru o sănătate intelectuală şi spirituală.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Creştinism păgân ( III b ) : „serviciul divin”


    

        Aşa după cum arătat până acum, serviciul de închinare protestant s-a deosebit foarte puţin de consacrata liturghie romano-catolică. După inventarea tiparniţei în anul 1540, producţia de cărţi liturgice a grăbit implementarea noilor reforme ale lui Martin Luther în viaţa bisericească. Astăzi voi vorbi despre contribuţiile celorlalţi mari reformatori europeni în acest sens.

vineri, 4 noiembrie 2011

Mitul poporului ales




       De curând, în cadrul unei evanghelizări din Ploieşti, pastorul Cornel Dărvăşan a răspuns cu o ironie fină la adresa unei întrebări din sală care-i viza pe reformişti. Nu mi-au parvenit cuvintele sale exacte, ci doar ideea de bază: reformiştii nu au nici-un drept să existe. Cine sunt aceşti „mâncători de morcovi”?... Ca unul care m-am născut într-o familie reformistă dar care cunosc de asemenea foarte bine şi „barca” adventistă, ba chiar pe el personal într-o anume măsură, îmi permit să-mi dau cu părerea în mod nepărtinitor despre „incident”.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Ce se întâmplă cu RRRom ânia?





       Întrerup pentru puţin seria mea de articole dedicate bisericii ca să-mi exprim  în scris uimirea şi scârba organică faţă de ce se întâmplă într-o mocirlă numit Rrrom ânia. Este o descărcare lutherinogenă personală dintr-un alt colţ de lume unde iarba este verde iar soarele răsare la răsărit şi apune la apus. Şi nimeni nu înjură de mamă pentru asta.

marți, 1 noiembrie 2011

Creştinism păgân ( III a) : „ serviciul divin”





     „ Tradiţia fără adevăr este eroare încetăţenită”, spunea Tertulian, un teolog creştin din secolul al treilea. Astăzi, aşa cum voi încerca să arăt în continuare, biserica creştină este cufundată într-o mocirlă de erori omeneşti pe care însă le consideră divine. Una dintre ele este concepţia falsă că ceea ce facem noi în biserici o dată pe săptămână este un serviciu divin, adică un serviciu adus unei divinităţi. Nimic mai absurd.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Creştinism păgân ( II b) : "Locaşul lui Dumnezeu"




      Întrucât  clădirea bisericii începuse deja să fie considerată sacră, au început să fie construite catedrale tot mai impunătoare, copiind astfel atenţia pe care păgânii o dăduseră templelor lor. Edificiile bisericilor au urmat cu exactitate tiparele bazilicilor, acestea fiind la rândul lor corespondente medievale ale sălilor de spectacol de azi. Erau perfect adecvate unui auditoriu pasiv sau unei mulţimi docile care tace şi urmăreşte un spectacol. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Constantin a ales modelul bazilicii( Michael Gough, The early christians).

Creştinism păgân ( II a ): „Locaşul lui Dumnezeu”




          Cine dintre noi nu a auzit celebrele cuvinte de lemn „ îţi mulţumim Doamne, că ne-ai chemat în locaşul tău de închinare”? Cine dintre noi, fiind în concediu, nu a admirat şi fotografiat vreo biserică medievală impunătoare? Şi cine dintre noi nu a auzit din mii de predici invitaţia de a veni la „ casa lui Dumnezeu”? Toate acestea, şi încă multe altele, au în centru conceptul de biserică tradus printr-o clădire de beton. Şi de asemenea, inoculează de mii de ani ideea că o dată pe săptămână Dumnezeul infinit vine la...biserică. Problema este că toate aceste concepte sunt păgâne.

vineri, 28 octombrie 2011

Creştinism păgân ( I )




         De ce nu mai are astăzi creştinismul putere aşa cum a avut acum 2000 de ani când a cucerit printr-o mână de oameni simpli un întreg imperiu? De ce părăsesc tinerii (şi nu numai) cu sutele de mii bisericile creştine în Europa şi lumea industrializată? De ce există o apatie spirituală generalizată, o răcire a dragostei autentice şi o creştere fără precedent a conflictelor de orice fel în rândurile celor care mai compun încă biserica creştină? Şi de ce, în ciuda miliardelor de dolari sau euro cheltuite pentru evanghelizări în întreaga lume, roadele obţinute sunt prea modeste, în raport cu eforturile uriaşe economice şi mediatice ale bisericii?

luni, 24 octombrie 2011

Reset your religion a împlinit un an





          Azi se împlineşte un an de la prima mea postare. Iniţial publicasem un articol pe blogul unui prieten, dar gândindu-mă mai bine, mi-am zis să inaugurez propriul meu spaţiu virtual.

duminică, 23 octombrie 2011

Dovezi din (astro)fizică pentru existenţa unui Creator ( III )




    


        Cea mai impresionantă „coincidenţă” în ceea ce priveşte fina tunare a universului este aşa numita constantă cosmologică, despre care eu am mai vorbit aici. Această forţă provine, spre deosebire de celelalte , nu dintr-o anume sursă, ci „locuieşte” chiar în structura în sine a spaţiului şi timpului. Ea dă "puterea" celorlalte forţe ale căror efecte pot fi  observate: gravitaţia, electromagnetismul ...Însă ce anume este în mod concret această forţă rămâne un mister.

vineri, 21 octombrie 2011

Dovezi din (astro)fizică pentru existenţa unui Creator ( II )


     


       Felul în care s-au putut forma planete cu viaţă inteligentă dintr-un univers timpuriu care consta numai din hidrogen, heliu şi puţin litiu, este o poveste cu mai multe capitole”, ne spune Stephen Hawking. Şi ne mai spune că exact în felul în care anumite evenimente de pe Terra au determinat evoluţia speciei umane, tot la fel a fost necesară fiecare za din lanţul cosmic al existenţei noastre.” Adică, mai pe înţelesul nostru: hazard, hazard...dar tare norocos şi favorabil nouă!

joi, 20 octombrie 2011

Dovezi din (astro)fizică despre existenţa unui Creator ( I )


                      



        Am mai scris pe acest blog despre principiul antropic ca argument teleologic serios în favoarea unui Proiectant suprem al vieţii. Ultima carte a lui Stephen Hawking, Marele design, încearcă din răsputeri să combată acest argument filozofic emiţând pretenţia de a aduce dovezi ştiinţifice în defavoarea existenţei unui Creator. Dar ceea ce face renumitul savant în cartea sa nu este altceva decât pură ... filozofie, chiar dacă una de sorginte proprie. Voi încerca în articolele următoare să prezint obiecţiile sale vis-a-vis de argumentul teleologic al principiului antropic, precum şi obiecţiile mele faţă de filozofia lui.

duminică, 16 octombrie 2011

Dacă aş fi preşedinte...




      Poate v-aţi obişnuit pe acest blog să citiţi îndeosebi critici virulente la adresa sistemului bisericesc organizat, şi a practicilor manipulatorii şi de multe ori păgâne care îi stau la temelie. În cele ce urmează nu numai că nu va fi vorba de aşa ceva, ci dimpotrivă, aştept criticile dumneavoastră. Aş dori să prezint câteva soluţii ( mai bine zis idei) personale pentru criza profundă de identitate în care se află adventismul şi creştinismul în general. Nu mă mai interesează sub nici-o formă activităţile din biserică. Dar îmi pasă de oamenii care compun biserica. Nu mă mai interesează formele seci şi limbajul de lemn consacrate de acolo. Dar consider important ca oamenii din biserici să aibă viaţă, şi s-o aibă „ din belşug”. Deci, ce aş face?

joi, 13 octombrie 2011

Rugăciunea - experienţe personale ( VII ): Abisul existenţei mele





       Ultima întâmplare personală pe marginea rugăciunii pe care doresc să o împărtăşesc îmi confirmă încă odată, dacă mai era nevoie, că Dumnezeu lucrează şi răspunde cererilor noastre prin oameni. Nu înţeleg sistemul prin care o face, care mi se pare uneori extrem de încurcat. Nu înţeleg de exemplu de ce întârzie uneori să răspundă unor rugăciuni disperate, iar uneori nu primim deloc vreun răspuns. Dar ca un fel de numitor comun, se pare că Dumnezeu răspunde întotdeauna când omul nu mai are nici-o soluţie, nici-o scăpare, nici-o şansă...De ce face El aşa...rămâne pentru mine cel mai mare mister...

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Rugăciunea - experienţe personale (VI): casă de vânzare




       Discutam acum două zile cu un amic de pe forum despre implicarea lui Dumnezeu în banalul şi cotidianul vieţilor noastre. În timp ce el îşi mărturisea necredinţa că Dumnezeu ar interveni personal întru soluţionarea unor „nimicuri” omeneşti, precum vânzarea unei case ( aceasta este problema şi dorinţa sa), primul meu impuls a fost să-i dau dreptate, nu numai datorită faptului că subiectul intervenţiei divine mi se pare cel mai misterios dintre toate la ora actuală, ci şi pentru că mă bazam pe un verset biblic: „ Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?" (Luc.12:14). Doar după ce am terminat convorbirea pe mess mi-am adus aminte de o uimitoare experienţă personală tocmai în acest sens. Experienţă care nu ne dă dreptate niciunuia...

joi, 6 octombrie 2011

A căzut un măr


                                      

         Totul a început într-un garaj obscur, ascuns de privirile muritorilor. Cu timpul a devenit un fenomen mediatic şi tehnologic coborât parcă din Panteon, reuşind să lumineze feţele şi vieţile a milioane de oameni.  Azinoapte s-a stins ca o lumânare, fără putere, aducându-ne aminte, dacă mai era nevoie, că orice geniu trebuie să plătească cumva faima sa. O idee revoluţionară, o filozofie inovatoare, un exemplu demn de urmat: Steve Jobs.

marți, 4 octombrie 2011

Rugăciunea - experienţe personale ( v )





           Cazul 3 este o experienţă care mi-a marcat profund viaţa spirituală. Una care nu are de-a face cu lucruri mărunte(lăzi de bere, portmonee, şi blocări de roţi, deşi şi alea sunt frapante pentru cine le trăieşte)ci cu viaţa/moartea unei fiinţe umane.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Rugăciunea - experienţe personale ( IV )






         Cazul 2. Tot în Spania, prin 2005. Lucram ca şofer la o firmă de distribuţie de băuturi pentru baruri şi restaurante.
Într-o zi s-a întâmplat că am avut o comandă mai ciudată pentru un client dificil. "Dificil" în sensul că tipul ştia să comande, dar uita să plătească. 

vineri, 30 septembrie 2011

Rugăciunea - experienţe personale ( III )







    Întâmplările pe care le voi detalia în continuarea serialului meu despre rugăciune sunt personale. Am fost acuzat de subiectivitate atunci când am relatat evenimente şi minuni uimitoare prin rugăciune pentru că nu fusesem prezent personal acolo. Acum, chiar dacă ceea ce voi relata este de la prima mână, sunt perfect conştient că scepticii vor rămâne tot sceptici în ceea ce priveşte supranaturalul din spatele acestor întâmplări. Iar eu tot nu voi scăpa de etichetarea mai sus-amintită.  Dar intenţia mea prin publicarea următoarelor experienţe personale nu este să „convertesc” ateii. Ci să pot ajuta credinţa poate uneori „confuză” a celor ce încă mai cred în minuni...

joi, 29 septembrie 2011

Mecanismul rugăciunii - ecuaţie rezolvată sau enigmă? ( II )






      Rememorând experienţele mele personale cu rugăciunea, nu poate să-mi scape detaliul deosebit de interesant( şi frustrant, o recunosc deschis) că oridecâteori m-am rugat pentru cineva anume, mai ales în cazuri grave cu care se confrunta persoana respectivă şi pentru soluţii concrete , am primit un răspuns uluitor din partea lui Dumnezeu. Atunci însă când a fost să-L rog pe Dumnezeu să-mi ia crucea personală( care uneori mă copleşeşte), ceea ce am primit din partea Lui a fost o cruntă şi dureroasă tăcere. Să fi fost El indiferent oare la necazul meu? Doreşte să mă testeze prin suferinţă? Nu are soluţii la problemele mele? Sau mai degrabă faptul că nu cunoaştem, ca muritori, mecanismul enigmatic care se află în spatele rugăciunii, o transformă pe aceasta mai degrabă într-un experiment, decât într-o certitudine?

luni, 26 septembrie 2011

Rugăciunea ( I ) - puncte de vedere



                                 

      
      Fiind integrant timp de peste 30 de ani al unui mediu religios, a fost şi îmi este imposibil să nu vorbesc şi despre rugăciune. Mi-am resetat religia din foarte multe puncte de vedere în ultimii cinci ani, astfel încât îmi dau seama că aproape tot ce se face în biserici a devenit o formă goală şi lipsită de viaţă. Inclusiv rugăciunea. Am abandonat multe dintre obiceiurile vechi religioase, iar altele le mai „săvârşesc” doar ocazional, atunci când se întâmplă să mai trec prin vreo biserică. Dar când vine vorba despre rugăciune, deşi sunt la fel de raţional şi în dreptul ei, în ceea ce priveşte mecanismul ei, locul şi rolul ei în viaţa creştinului, simt că rugăciunea este mult mai mult decât o formă sau un ritual sec, omenesc.  Este un pământ sfânt...

marți, 20 septembrie 2011

Moartea – blestem sau binecuvântare ? ( II )






          După ce am schiţat pe scurt apoptoza şi impactul ei asupra  celulei, cineva se poate întreba ce are asta de-a face cu durata vieţii noastre. Cert este că prin ea un adult normal pierde zilnic în jur de 10 miliarde de celule bătrâne sau nefuncţionale. Locul ocupat de acestea este preluat însă de celule noi, ceea ce duce teoretic la gândul că această reînnoire ar putea contribui la menţinerea permanentă a tinereţii sau vieţii. 

luni, 19 septembrie 2011

Moartea – blestem sau binecuvântare ? ( I )




          După ce primii oameni creaţi au mâncat din pomul interzis, blestemul lui Dumnezeu ca urmare a neascultării a inclus munca grea( cu sudoarea frunţii) pentru bărbat, durerile naşterii pentru femeie şi în final moartea pentru amândoi, aşa cum de fapt fuseseră avertizaţi. Temută dintotdeauna, prezentă în nenumărate poezii sau filme, icoană nedespărţită  de zidurile conştiinţei umane, moartea este unul dintre obstacolele de netrecut în calea spre progres a rasei umane. Dar este în realitate moartea un blestem sau o binecuvântare?

vineri, 16 septembrie 2011

Rădăcina religiei - frunza de smochin






      Într-o discuţie recentă cu cineva drag căutam să identificăm împreună care este adevărata bază a tuturor religiilor. O simplă deschidere a dicţionarului ne va arăta că religia este "o formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului. Oamenii bisericii spun mai poetic că religia este o re-legare de Dumnezeu, după ruptura din Eden. De acord, să zicem. Dar v-aţi întrebat vreodată ce constituie sâmburele acestui fenomen incredibil de puternic numit "religie"? 

miercuri, 14 septembrie 2011

Biblia- autoritate supremă obiectivă sau subiectivă?





       Dialogul meu cu domnul Florin Lăiu pe marginea importanţei bibliei continuă, deşi este un dialog uneori ba întrerupt  de lipsa de timp a noastră, ba ascuns de privirile multora pe un blog obscur. Dar  cel puţin mie tema mie se pare una fascinantă, nu numai prin prisma faptului că interlocutorul meu are o experienţă de o viaţă în studiul meticulos al Scripturii, cel puţin din punct de vedere lingvistic, cât mai ales datorită fascinaţiei cărţii în sine: Cartea cărţilor. Şi chiar dacă domnul profesor se situează pe o poziţie uşor diferită de a mea, dialogul nostru îmi produce satisfacţie, poate tocmai din cauza acestor divergenţe.

vineri, 9 septembrie 2011

Dezvăluiri din negura istoriei adventiste ( II )

    (continuare)


       Deţin într-o scrisoare pasaje din alocuţiunea sorei White din biblioteca colegiului, chiar înainte de conferinţa generală din 1901, citate considerabile în ceea ce priveşte  principiile greşite ale lucrărilor conferinţei generale şi despre necesitatea unei "schimbări" şi a "unei întregi noi reorganizări". 

duminică, 4 septembrie 2011

Dezvăluiri din negura istoriei adventiste ( I )





    
     Articolul de azi este un scurt remember al evenimentelor din 1901 din inima bisericii adventiste, când s-a încercat( fără succes)schimbarea sistemului instituţional care durează până astăzi. Cuvintele următoare îi aparţin în exclusivitate lui Alonzo. T. Jones, una dintre cele mai importante figuri ale adventismului şi fac parte din cartea sa "Ultimul cuvânt şi o mărturisire", editată în 1906. Ce s-a întâmplat în 1901, de ce a eşuat încercarea de schimbare a sistemului, de ce a devenit A.T. Jones un paria exclus din biserică şi felul în care sfaturile EGW au fost cu totul desconsiderate de către conducere ,puteţi afla în continuare.

miercuri, 31 august 2011

Socrate îl caută pe Isus



                      
                Astăzi am dat peste o satiră în stil ateist care evocă o imaginară discuţie între geniul filozof al antichităţii( secolul V î.H) ,Socrate, şi geniul tuturor geniilor, Isus Hristos. Bineînţeles că ateul care a tradus originalul parabolei ,  nu crede „că i-ar fi mers lui Iisus cu Socrate, care în oarecare măsură prin metoda sa de distilare a adevărului e premergător metodei ştiinţifice de investigare a realităţii”.  În finalul comentariilor articolului, domnul doctor posesor al site-ului( un ateu care „face ravagii” pe net printre  ex-adventiştii „oxigenaţi”) remarcă că „Isus cade în penibil pentru că argumentele existente sunt de așa natură.”.
   O să-i surprind pe toţi: aşa este, Isus-ul acela din pilda ateistă cade în penibil. Dar nu pentru că adevăratul Isus ar fi făcut ridicolul în faţa lui Socrate, ci pentru că paradigmele prezente în pildă sunt ridicole de la început şi până la sfârşit.

vineri, 26 august 2011

Acatiste adventiste




         În ultimul său articol de la secţiunea Replici,domnul Florin Lăiu, Gamalielul adventismului românesc aşa cum l-am numit eu( scuze domnule profesor, dar chiar am respect pentru dvs, deşi n-o să mă credeţi), răspunde la frământările unui blogger adventist mai tânăr. Mihai, mintea mai deschisă, nu poate pricepe nici afuriseniile lui David din unii psalmi ai săi, dar nici nu mai poate accepta brambureala oficială adventistă care e înţepenită în secolul X înainte de Hristos. Florin Lăiu încearcă să-l liniştească, susţinând sus şi tare( cât de tare vom vedea imediat) că TOATĂ biblia este inspirată de Dumnezeu. Asta în timp ce studentul se gândeşte că inspiraţia ei o fi poate , citez, " progresivă". Cine are dreptate?

joi, 25 august 2011

Singurul lucru care contează



         Întâmplarea cu tânărul bogat din Matei 19 a fost prea des interpretată, după părerea mea, în sensul că singurul lucru care îi mai lipsea acelui individ era predarea totală în mâinile lui Dumnezeu, şi că dumnezeul lui era de fapt bogăţia. Chiar Ellen White accentuează în capitolul referitor la tânărul bogat din "Hristos Lumina lumii" că singurul lucru care îi lipsea acestuia era, citez, " iubirea de Dumnezeu" ca "principiu vital în suflet." Eu consider că trebuie mers mai departe chiar. Explicaţiile în legătură cu "lipsa fundamentală" a tânărului aristocrat sunt corecte, dar incomplete. După părerea mea, nu se merge până la capăt, pe firul logic al lucrurilor. Ce a contat atunci  şi ce contează azi cu adevărat în viaţa creştinului?

sâmbătă, 20 august 2011

Apa- proiect inteligent sau simple coincidenţe? ( III )







        Având în vedere multitudinea de proprietăţi ciudate ale apei menţionate până acum, chiar şi unii savanţi puternic ancoraţi în viziunea mecanicistă/ deterministă a lumii şi-au pus fără să vrea întrebarea: „ Stă în spatele „invenţiei” apei o inteligenţă cosmică, adică Dumnezeu? Este absolut uimitor că foarte multe dintre „anomaliile” apei sunt absolut necesare şi perfect ideale pentru existenţa vieţii, şi în plus pentru perpetuarea acesteia. Să fie toate acestea doar simple coincidenţe sau întâmplări?!?

vineri, 19 august 2011

Apa- proiect inteligent sau simple coincidenţe? ( II )


       
        Într-o zi ploioasă, miliarde de picături de apă cad pe asfalt sau se preling pe geam, şi nici nu bănuim ce spectacol uimitor  are loc în realitate. Dar este apa făcută doar să impresioneze ochiul, odată cu incredibila dezvoltare a tehnologiei fotografice, sau are ceva mai mult de oferit? Astăzi continuăm să descoperim împreună alte caracteristici ale apei care o fac o substanţă cu totul şi cu totul specială.

joi, 18 august 2011

Apa- proiect inteligent sau simple coincidenţe? ( I )




          Dacă o sondă spaţială NASA sau vreun vehicul robotizat ar găsi pe suprafaţa planetei Marte o casă asemănătoare întrucâtva cu conceptul nostru uman despre casă( cu acoperiş, pereţi, ferestre sau uşi, sau altceva de felul acesta), probabil că întreaga comunitate ştiinţifică ar accepta în sfârşit că nu suntem totuşi singuri în univers şi că misterioasa construcţie se datorează unei minţi inteligente. Am spus probabil, şi nu degeaba. Pe Terra există nenumărate astfel de indicii care converg către un Proiect/proiectant inteligent, dar culmea, toate aceste indicii de la noi de-acasă sunt numite simplu: stranii coincidenţe. Un exemplu despre care vreau să vorbesc astăzi: banala apă.

joi, 11 august 2011

Exorcism vs scepticism






              În urmă  cu aproape un an discutam pe un forum cu foşti adventişti ( care între timp au devenit atei sau agnostici) despre posesia demoniacă, punându-i faţă în faţă cu o mărturie  legată de un exorcism efectuat de prietenii mei în Germania. Având în vedere că nu fusesem de faţă în camera unde se desfăşurase exorcismul femeii ( timp de patru ore!!!) eram acuzat de scepticii de pe OSC de naivitate în interpretarea unui caz care ar fi putut fi foarte bine rezolvat pe cale medicală. Eram eu naiv că îmi credeam prietenii pe cuvânt ? Sau minţeau aceştia că scoseseră şapte demoni din femeia poloneză? Sau mai degrabă însuşi faptul de a fi sceptic  de dragul scepticismului blochează din start orice posibilitate de a cunoaşte adevărul despre diavol şi posesii demoniace?

duminică, 7 august 2011

Păcatul contra lui Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu şi alte anacronisme


            
           Poate că ar fi trebuit să vorbesc despre asta încă de la început. Nu putem avea o viziune corectă asupra a ceea ce este păcatul şi consecinţele acestuia atât timp cât avem o greşită impresie despre Dumnezeu. Şi nu putem avea o corectă impresie despre Dumnezeu atâta timp cât căutările noastre se mărginesc exclusiv la biblie, ca şi cum ea ar deţine toate răspunsurile. Sunt perfect conştient că evangheliile prezintă cea mai relevantă imagine despre caracterul lui Dumnezeu, dar de aici şi până la siguranţa întâlnită la mulţi cu privire la concepţiile lor despre  Dumnezeu e cale lungă. Dar dacă chiar biblia( Psalmi 19, Isaia 40,22) ne invită adeseori să căutăm slava lui Dumnezeu dincolo de sfera acestui pământ, adâncindu-ne privirile( şi investigaţiile) în universul infinit, poate că într-adevăr, aşa ar trebui să şi facem.

miercuri, 3 august 2011

(ne)Importanţa sabatului ( III ) : concluzii





  
        Din atitudinea lui Isus vis-a-vis de sabat reiese că această zi a fost concepută special pentru om ca să aducă odihnă şi bucurie. Deşi odihna în Eden însemna cu totul altceva decât ceea ce înseamnă azi, putem spune cu siguranţă că s-a intenţionat încă de la început ca această zi să fie altfel, cu totul diferită decât celelalte zile chiar şi pentru omul necăzut în păcat. La câteva mii de ani buni după creaţiune, Dumnezeu s-a văzut nevoit să-i aducă aminte omului de importanţa acestei zile. Dar de ce era nevoieca omul să-şi aducă aminte?