Socrate îl caută pe Isus

                      

                Astăzi am dat peste o satiră în stil ateist care evocă o imaginară discuţie între geniul filozof al antichităţii( secolul V î.H) ,Socrate, şi geniul tuturor geniilor, Isus Hristos. Bineînţeles că ateul care a tradus originalul parabolei ,  nu crede „că i-ar fi mers lui Iisus cu Socrate, care în oarecare măsură prin metoda sa de distilare a adevărului e premergător metodei ştiinţifice de investigare a realităţii”.  În finalul comentariilor articolului, domnul doctor posesor al site-ului( un ateu care „face ravagii” pe net printre  ex-adventiştii „oxigenaţi”) remarcă că „Isus cade în penibil pentru că argumentele existente sunt de așa natură.”.

   O să-i surprind pe toţi: aşa este, Isus-ul acela din pilda ateistă cade în penibil. Dar nu pentru că adevăratul Isus ar fi făcut ridicolul în faţa lui Socrate, ci pentru că paradigmele prezente în pildă sunt ridicole de la început şi până la sfârşit.

Acatiste adventiste

         În ultimul său articol de la secţiunea Replici,domnul Florin Lăiu, Gamalielul adventismului românesc aşa cum l-am numit eu( scuze domnule profesor, dar chiar am respect pentru dvs, deşi n-o să mă credeţi), răspunde la frământările unui blogger adventist mai tânăr. Mihai, mintea mai deschisă, nu poate pricepe nici afuriseniile lui David din unii psalmi ai săi, dar nici nu mai poate accepta brambureala oficială adventistă care e înţepenită în secolul X înainte de Hristos. Florin Lăiu încearcă să-l liniştească, susţinând sus şi tare( cât de tare vom vedea imediat) că TOATĂ biblia este inspirată de Dumnezeu. Asta în timp ce studentul se gândeşte că inspiraţia ei o fi poate , citez, " progresivă". Cine are dreptate?

Singurul lucru care contează

         Întâmplarea cu tânărul bogat din Matei 19 a fost prea des interpretată, după părerea mea, în sensul că singurul lucru care îi mai lipsea acelui individ era predarea totală în mâinile lui Dumnezeu, şi că dumnezeul lui era de fapt bogăţia. Chiar Ellen White accentuează în capitolul referitor la tânărul bogat din "Hristos Lumina lumii" că singurul lucru care îi lipsea acestuia era, citez, " iubirea de Dumnezeu" ca "principiu vital în suflet." Eu consider că trebuie mers mai departe chiar. Explicaţiile în legătură cu "lipsa fundamentală" a tânărului aristocrat sunt corecte, dar incomplete. După părerea mea, nu se merge până la capăt, pe firul logic al lucrurilor. Ce a contat atunci  şi ce contează azi cu adevărat în viaţa creştinului?

Apa- proiect inteligent sau simple coincidenţe? ( III )

        Având în vedere multitudinea de proprietăţi ciudate ale apei menţionate până acum, chiar şi unii savanţi puternic ancoraţi în viziunea mecanicistă/ deterministă a lumii şi-au pus fără să vrea întrebarea: „ Stă în spatele „invenţiei” apei o inteligenţă cosmică, adică Dumnezeu? Este absolut uimitor că foarte multe dintre „anomaliile” apei sunt absolut necesare şi perfect ideale pentru existenţa vieţii, şi în plus pentru perpetuarea acesteia. Să fie toate acestea doar simple coincidenţe sau întâmplări?!?

Apa- proiect inteligent sau simple coincidenţe? ( II )

       

        Într-o zi ploioasă, miliarde de picături de apă cad pe asfalt sau se preling pe geam, şi nici nu bănuim ce spectacol uimitor  are loc în realitate. Dar este apa făcută doar să impresioneze ochiul, odată cu incredibila dezvoltare a tehnologiei fotografice, sau are ceva mai mult de oferit? Astăzi continuăm să descoperim împreună alte caracteristici ale apei care o fac o substanţă cu totul şi cu totul specială.

Apa- proiect inteligent sau simple coincidenţe? ( I )

          Dacă o sondă spaţială NASA sau vreun vehicul robotizat ar găsi pe suprafaţa planetei Marte o casă asemănătoare întrucâtva cu conceptul nostru uman despre casă( cu acoperiş, pereţi, ferestre sau uşi, sau altceva de felul acesta), probabil că întreaga comunitate ştiinţifică ar accepta în sfârşit că nu suntem totuşi singuri în univers şi că misterioasa construcţie se datorează unei minţi inteligente. Am spus probabil, şi nu degeaba. Pe Terra există nenumărate astfel de indicii care converg către un Proiect/proiectant inteligent, dar culmea, toate aceste indicii de la noi de-acasă sunt numite simplu: stranii coincidenţe. Un exemplu despre care vreau să vorbesc astăzi: banala apă.

Exorcism vs scepticism

              În urmă  cu aproape un an discutam pe un forum cu foşti adventişti ( care între timp au devenit atei sau agnostici) despre posesia demoniacă, punându-i faţă în faţă cu o mărturie  legată de un exorcism efectuat de prietenii mei în Germania. Având în vedere că nu fusesem de faţă în camera unde se desfăşurase exorcismul femeii ( timp de patru ore!!!) eram acuzat de scepticii de pe OSC de naivitate în interpretarea unui caz care ar fi putut fi foarte bine rezolvat pe cale medicală. Eram eu naiv că îmi credeam prietenii pe cuvânt ? Sau minţeau aceştia că scoseseră şapte demoni din femeia poloneză? Sau mai degrabă însuşi faptul de a fi sceptic  de dragul scepticismului blochează din start orice posibilitate de a cunoaşte adevărul despre diavol şi posesii demoniace?

Păcatul contra lui Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu şi alte anacronisme

            
           Poate că ar fi trebuit să vorbesc despre asta încă de la început. Nu putem avea o viziune corectă asupra a ceea ce este păcatul şi consecinţele acestuia atât timp cât avem o greşită impresie despre Dumnezeu. Şi nu putem avea o corectă impresie despre Dumnezeu atâta timp cât căutările noastre se mărginesc exclusiv la biblie, ca şi cum ea ar deţine toate răspunsurile. Sunt perfect conştient că evangheliile prezintă cea mai relevantă imagine despre caracterul lui Dumnezeu, dar de aici şi până la siguranţa întâlnită la mulţi cu privire la concepţiile lor despre  Dumnezeu e cale lungă. Dar dacă chiar biblia( Psalmi 19, Isaia 40,22) ne invită adeseori să căutăm slava lui Dumnezeu dincolo de sfera acestui pământ, adâncindu-ne privirile( şi investigaţiile) în universul infinit, poate că într-adevăr, aşa ar trebui să şi facem.

(ne)Importanţa sabatului ( III ) : concluzii

  
        Din atitudinea lui Isus vis-a-vis de sabat reiese că această zi a fost concepută special pentru om ca să aducă odihnă şi bucurie. Deşi odihna în Eden însemna cu totul altceva decât ceea ce înseamnă azi, putem spune cu siguranţă că s-a intenţionat încă de la început ca această zi să fie altfel, cu totul diferită decât celelalte zile chiar şi pentru omul necăzut în păcat. La câteva mii de ani buni după creaţiune, Dumnezeu s-a văzut nevoit să-i aducă aminte omului de importanţa acestei zile. Dar de ce era nevoieca omul să-şi aducă aminte?