„ Alături de Tine... ”

     O dedicație muzicală pentru toți acei cititori care mi-ați fost alături în 2012. Fie ca anul care vine să ne găsească mai aproape ... unii de alții. Fără resentimente. Fără prejudecăți. Fără etichete pe care să ni le punem unii altora. Mai umili. Mai nesiguri de sine. Mai dispuși de a asculta și a învăța. Mai dispuși să iubim. Gata să iertăm, sau ... cel puțin, să uităm. Tuturor, un an nou mai fericit!



 

Samariteanul milos 2012.0

            

     Superba parabolă a lui Isus despre samariteanul milos trezește și azi emoții în suflet, la peste 2000 de ani de când a fost rostită pentru prima oară. Cum a fost posibil oare ca tocmai oamenii legii, învățătorii de frunte ai poporului, cei care luau într-una numele lui Dumnezeu pe buze, să treacă cu dezgust și nepăsare pe lângă biata victimă scăldată în sânge, iar un păgân anonim să-și riște viața și să-și cheltuie parte din avutul său pentru cel în nevoie? Ce îi învățase religia lor? Care fuseseră roadele mersului săptămânal la sinagogă de atâția ani de zile?

„ Fiul străzii ”

       

    ..... „ Crăciunul acela îl demoralizase cumplit. Stătea ore întregi în casă, preferând să se plictisească la televizor decât să fie ispitit de lumea mincinoasă de afară. Toată bucuria celorlalți i se părea un afront personal. Și toate reclamele publicitare de Crăciun, toate cadourile și toată atmosfera aceea de basm i se păreau cea mai mare minciună posibilă, iar uneori chiar cea mai mare tortură.

Anunț editorial

 

   Revin cu un anunț important legat de apariția romanului meu „ Până când viața ne va despărți ”. Începând de astăzi, cartea se poate deja achiziționa prin următoarele modalități:

  1. La numerele de telefon 0729 642 641 sau 0740 469 782 ( Viorica Dumitru).

  2. Scriindu-mi personal la adresa electronică:  grg75ro@yahoo.com ( variantă recomandabilă ptr comenzi din străinătate )

 3. La toate librăriile importante din marile orașe ale țării. În București romanul se găsește deja la librăriile: Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Luceafărul, precum și librării mai importante de sector. 

 4. Dacă nu o (mai) găsiți în librării, o puteți achiziționa online de aici: http://www.librariaatlas.ro/pana-cand-viata-desparti-editura-natiunea-p-19400.html?osCsid=7353d60f7a71343a6f27713fda33db4f

   Prețul/raft este de 29 lei pentru comenzi din România și 
10 euro ptr comenzi din străinătate. 

   *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *

   ”  Oxigen. Apă. Dragoste. VIAȚA nici măcar nu ar putea exista fără vreunul din aceste ingrediente. Și totuși...

    .... Ajuns la maturitate, Andrei descoperă cu durere că nu dragostea este motorul societății umane, ci egoismul. Aflat în cea mai cruntă depresie a vieții sale, renunță definitiv să mai creadă în dragoste. Ba chiar îi pare acum cea mai mare minciună.

      Cu toate acestea, singurul gând care îi mai dă puterea să deschidă ochii dimineața este speranța că într-o zi o va putea strânge la piept din nou pe fetița sa, Eva , după mulți ani de durere și nedreptate. Andrei are de ales între a se sinucide și a lupta în continuare, în pofida tuturor adversităților. 
    În cele din urmă, pariul cu viața și cu sine însuși este câștigat, dar rana veche rămâne. Doar o singură ființă de pe pământ o poate închide la loc: fetița lui. Dar oare va răspunde Eva dragostei tatălui ei?!? ”

„ Până viața nE VA despărți ”

   Dragi prieteni, de data aceasta am deosebita plăcere să vă anunț apariția ( la editura Națiunea ) romanului meu „ Până viața ne va despărți ”. Inspirat dintr-un caz autentic, cartea relatează povestea unui băiat născut în România, emigrat în Spania și stabilit definitiv în Germania. Romanul nu este altceva decât o fotografie a relațiilor interumane în diversitatea lor, fie că este vorba despre relații sociale, interreligioase, interculturale, sau pur și simplu relația oscilantă a unui cuplu, începând de la momentul cunoașterii celor doi parteneri și continuând mult timp după drama divorțului.

FALSE SOLUȚII LA FALSE PROBLEME - CONCLUZII ( VIII )

  

Se spune că inspirația a fost limitată la autorii Scripturii. Ce facem însă cu restul de câteva zeci de cărți ne-canonice? Se cunosc peste 50 de evanghelii apocrife plus câteva apocalipse. Pe ce criterii dovedim că nu au fost și ele inspirate? Aici se spune că tot Spiritul Sfânt i-a inspirat pe rabini sau pe creștini să selecteze cărțile care trebuie să formeze canonul și să elimine pe cele care nu erau inspirate. Vă dați seama că ne aflăm de fapt pe tărâmul superstițios al unei credințe oarbe într-o idee aparent solidă, fără a avea nici cea mai mică dovadă că a fost așa? Substratul acestei idei este însă acela de a conferi autoritate preoților, episcopilor și pastorilor care sunt urmașii acestor părinți bisericești, confecționeri de canoane și nu în ultimul rând, cramponarea cu tot dinadinsul de ideea că Biblia este inspirată verbal, de la Geneza la Apocalipsa.

Creațiune vs Evoluție: ( Introducere )

  

     Așa cum am promis acum câteva săptămâni, intenționez să  încep un lung serial legat de veșnica controversă dintre știință și credință, controversă care se duce pe mai multe nivele. Unul dintre acestea, cel mai aprig disputat după părerea mea, este cel legat de dezbaterile aprinse pe marginea evoluției/creațiunii. 

False soluții la false probleme ( VII ) : CLIȘEELE TEOLOGICE ȘI INFLUENȚA LOR

Involuntar și inconștient, creștinii, influențați desigur de liderii lor, obișnuiesc să evoce o serie de lozinci religioase, de clișee verbale, fără să-și pună nici măcar un moment problema cu privire la însemnătatea lor și consecințele ce decurg din credința în ele. Obișnuim să spunem că scrierile ce compun Biblia sunt de origine omenească din punct de vedere al redactării, dar ca sursă și conținut sunt de origine divină. Se spune că deși a fost redactată de câteva zeci de autori diferiți, în țări diferite, în limbi diferite și într-un interval de timp de peste 1000 de ani, totuși SCRIPTURA ESTE O OPERĂ UNITARĂ, având o singură temă: ISUS HRISTOS ȘI PLANUL DE MÂNTUIRE. Nimic mai fals!

Sanctuarul ( XXXII ): concluzii generale

Am adăugat în bara de gadgeturi din dreapta blogului un sondaj de opinie, unde ( doar ) membrii blogului pot să voteze timp de o săptămână. Dacă cele 5 variante de răspuns nu vă satisfac, puteți să comentați la subsolul postării, ca de obicei, părerile voastre. 







Sanctuarul: concluzii generale from Martin Luther on Vimeo.

Sanctuar : concluzii generale ( II ) from Martin Luther on Vimeo.

Experiențe în apropierea morții, fizica cuantică și sufletul omului

    

     Ascultând deunăzi ultimele dezbateri ( din păcate sunt departe de ceea ce aș numi eu dezbateri în adevăratul sens al cuvântului, dar totuși așa îmi imaginez eu programul bisericii viitorului ) de pe site-ul lui Gili Cârstea legate de judecata de cercetare și sanctuar, m-am întrebat dacă deținem proprietatea termenilor atunci când vorbim de unirea dintre natura umană și cea divină ( despre asta voi vorbi foarte curând în ultimul episod despre sanctuar). Ce este natura umană în mod concret, dincolo de limbajul religios depășit mai mult sau mai puțin? Dar natura divină? Cum se poate face unirea în mod concret între ele, fără ca identitatea/conștiința persoanei respective să fie alterată? Ce este acela suflet și/sau spirit,  care - potrivit lui Pavel în 1 Tes.5,23 - trebuie să fie păzite întregi la venirea lui Isus Hristos, și care constituie interfața umană a „ nunții ” din Apocalips 19,7-9? Prin ce se deosebește sufletul de spirit? Înseamnă cumva locuirea Duhului de viață în noi  ( care alungă Legea păcatului și a morții - vezi Romani 8,2) o anulare a funcționării acelor componente biologice fundamentale numite hormoni, care hotărăsc în cvasitotalitatea cazurilor comportamentul/caracterul unei persoane, conform cercetărilor moderne în neuropsihiatrie? Iată o temă uriașă de studiu care îmi captează în ultimul timp interesul, alături de pasiunea mea mai veche, cosmologia.

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXXI )

                                Obiecții adventiste 

    1. Apare cornul cel mic din Daniel 8 din mijlocul         vânturilor? 

   Unii erudiți AZS, recunoscând faptul că acel corn mic nu iese din Grecia, așa cum indică simbolul țapului, au sugerat că iese dintr-unul din cele patru vânturi ale cerurilor, mai degrabă decât din cele patru coarne, afirmând că ebraica permite o astfel de posibilă intrepretare: Daniel 8:8-9 : „ … au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor . Dintr-unul din ele a crescut însă un corn mic ”.

Aniversare și intenții

 
    Astăzi, 24 octombrie, se împlinesc 2 ani de când scriu pe acest blog. Dincolo de momentul aniversar propriu-zis , cred că astăzi este momentul nu numai al unui scurt bilanț, dar și pentru planuri de viitor. Nu aș putea spune că mi-am fixat de la bun început, acum doi ani, vreun plan editorial concret. Intenția mea a fost doar aceea de a provoca la studiu, și a întări credința cititorilor mei. Dar nu orice fel de studiu, și nu orice fel de credință.

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală ( XXX )

                       Antioh Epifanul sau Roma?!? 

    Am arătat în episodul precedent că sunt multe indicii care duc la concluzia că Antioh IV Epifanul este cea mai corectă interpretare a profeției din Daniel 8, în detrimentul interpretării clasice adventiste, unde Roma păgână, apoi cea papală, au smuls jertfa necurmată din mâinile „ Domnului oștirilor ”. Trebuie să ai o imaginație extrem de bogată și să recurgi la o hermeneutică extrem de trasă de păr ca să poți lega Leviticul 16 ( unde este descrisă ceremonia zilei ispășirii anuale ) de Daniel 8:14 ( unde se pretinde că este vorba despre curățarea santuarului din cer ). Tocmai acest lucru l-au făcut Miller, Uriah Smith și Ellen White, deși ei au scuza că nu au dispus la timpul respectiv de ustensile teologice moderne, așa cum dispunem astăzi. Dar insistența adventismului de astăzi de a rămâne ancorat într-o viziune naivă și veche despre sanctuar nu mai are însă nicio scuză. Voi prezenta astăzi niște discuții interesante din 1919 de la vârful conferinței generale, care înlătură orice îndoială că Antioh Epifanul nu ar putea fi subiectul profeției. Dar mai înainte să mai zăbovim puțin asupra acestui personaj „ misterios ”. 

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXIX )

   Daniel 8:10  : „ S-a înălțat până la oștirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele, și le-a călcat în picioare ”. 

   În ciuda oricăror aparențe, acest verset nu vorbește despre ființe cerești, deoarece niciun imperiu omenesc, oricât de puternic ar fi fost, nu a aruncat la pământ îngeri sau alte ființe extraterestre. Dimpotrivă, aici avem de-a face cu un limbaj figurat și nu trebuie să ne lăsăm înșelați. Biblia mai are astfel de hiperbole în paginile sale, unde oamenii sunt comparați cu aștri cerești:

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXVIII )

  

         Când apare cornul cel mic din Daniel 8?

    „ Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată. ” Daniel 8:9.

    Conform versetului de mai sus, cornul cel mic din Daniel 8 își are originea în diviziunile imperiului lui Alexandru cel mare, „ la sfârșitul stăpânirii lor ”. Acest lucru ne atrage atenția spre o putere care a apărut pe scena istoriei după anul 300 i.H și care face parte din fostul imperiu grec. Roma niciodată nu a fost parte din imperiul grec și niciodată nu a apărut dintr-o diviziune a celor patru generali ai lui Alexandru cel mare, generali care au preluat puterea în imperiu după moartea acestuia. Roma a apărut în Italia, și a fost fundată în anul 753 i.H , transformându-se în republică în 509 i.H. Roma nu a cucerit cele patru diviziuni ale imperiului grec, aceasta fiind o probă în plus că nu apare din rândul celor patru „ coarne ”- diviziuni grecești din vers 22, așadar nu are nimic de-a face cu Daniel 8!!!

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXVII )

      

     Ați putut avea ocazia pe parcursul a trei luni de zile să analizați viziunea lui Lăiu despre JuST, așa cum abreviază el doctrina adventistă a sanctuarului. Studiul, conceput să fie prezentat doar cremei teologice AZS,  a declanșat o adevărată furtună în viața lui privat-profesională ( cu mult înainte de a fi tradus de mine), invitațiile serioase la resetare exegetică și teologică de acolo fiind întâmpinate de colegii săi de la ITA cu cea mai mare indiferență și/sau scepticism. Dar acest lucru nu mă mai miră sau dezamăgește. Aceasta este și a fost mereu poziția bisericii oridecâteori cineva din mijlocul ei a avut ceva nou și interesant de spus. Altceva mă dezamăgește: faptul că Florin Lăiu nu merge până la capăt în direcția în care îl poartă studiul său și faptul că sunt extrem de puțini adventiștii care în anul de grație 2012 mai caută ADEVĂRUL. În săptămânile care urmează voi încerca să merg dincolo de granița la care s-a oprit Florin Lăiu, într-o căutare independentă de orice ideologie și eliberat de orice tabu religios denominațional. Surprizele, vă asigur, vor fi copleșitoare…

Florin Lăiu, Farfuridi și Agamiță Dandanache

    Ultimul articol de pe pagina web a lui Florin Lăiu este o reacție a domniei sale la ultimele zvonuri din ograda adventistă care privesc persoana și ideile sale teologice. Cu lentoarea mentală care îi caracterizează atunci când vine vorba despre discuții sau evenimente importante, adventiștii au auzit că unul dintre „ mai marii poporului ” lor, măcar că Lăiu nu ocupă și nici nu a ocupat vreodată o poziție de răspundere administrativă, a fost „ pedepsit ” de către biserică pentru purtare necuviincioasă față de doctrinele acesteia. I s-a retras de către distinșii și prea iubiții săi „ frați de credință ” dreptul de a preda la ITA ( Institutul teologic adventist ), fiind îndepărtat de ceea ce dânsul iubește și este în stare să facă cel mai bine: teologie. Motivul?!? Ei bine, motivul este discutabil… va spune chiar Florin Lăiu…

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXVI )

  

   Sugestii practice

      Studiile profetice ( escatologice, apocaliptice ) adventiste au nevoie de revizuire și progres continuu, în lumina unor abordări hermeneutice și exegetice noi. Aceasta este datoria tuturor teologilor noștri și a întregii comunități de credință. Autoritățile noastre responsabile ( BRI, BRCs ) ar trebui să încurajeze eforturi teologice constructive în acest domeniu. În primul rând, prin a face o evaluare mai exactă a sugestiilor și abordărilor critice; și în al doilea rând, pentru a încuraja modelul teologic dinamic al pionierilor noștri.

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXV )

   

     

      Liberul arbitru uman și responsabilitatea sunt în cel mai înalt sens descoperite în profeția clasică, care în mod normal este o profeție condițională (vezi Ieremia cap 18 ). Este păcat că cei mai mulți conservatori ( AZS ), inclusiv teologi, nu sunt atenți suficient la implicațiile hermeneutice ale pasajului din Ieremia. Când Dumnezeu arată că acesta este modul și scopul său în descoperirea viitorului, cineva nu poate ignore acest lucru și să continue să se numească credincios. În teologia adventistă, Ramond Cotrell a fost cel care a promovat în mod special acest punct de vedere, prin contribuțiile sale teologice la ” Comentarii biblice ale AZS ” vol 4. Dar el nu a fost primul care a apărat adevărul cu privire la profeția condițională. John Andrews a făcut-o destul de clar în 1872, sau posibil chiar în 1853 ( cf. John N Andrews, The Sanctuary and Twenty-Three Hundred Days, Steam Press of the Seventh-day Adventist Publishing Association, Battle Creek, MI., 1872; TEACH Services 1997:5-6 ). 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXIV )

   

    8.2.   O altă posibilă interpretare

     Judecata cornului mic/ fiarei poate fi interpretată și dintr-o altă perspectivă. Pare să fie mai degrabă una dintre judecățile istorice similare celei făcute Babilonului, imperiului persan sau lumii elenistice ( Dan 7,12 ), și nu judecata personală a acelora care au creat acest sistem politico-religios. Oamenii nelegiuiți, luați individual, care au creat această „ fiară ” vor fi judecați în timpul mileniului. Ei nu vor fi judecați de două ori ca indivizi. 

Sabatu' ... și sabatiștii.

     Povestirea următoare ar putea fi un banc nemaipomenit, dacă nu ar fi tragi-comic de ADEVĂRATĂ. Dar ea surprinde perfect „ sănătatea ” mentalității și doctrinelor adventiste. Se întâmpla așadar aievea, prin primăvară, pe valea Prahovei. Doi pastori adventiști călătoreau cu mașina bisericii de la Brașov spre București într-o zi de vineri. Iar soarele ...după cum știe orice adventist... nu iartă vinerea seara!!! 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXIII )

  7.  Identitatea sanctuarului în Daniel 8

       Identitatea sanctuarului din Daniel 8 a fost de obicei arătată în mod exclusiv printr-o deducție indirectă și hermeneutică: dacă cei 2300 de zile înseamnă ani , perioada se întinde atunci la era creștină și în acest fel se referă numai la templul ceresc. În timp ce această logică este corectă, ar putea să nu fie totuși cel mai puternic raționament, deoarece el nu derivă nici din text, nici din context. Ar trebui să adăugăm evidența exegetică. Propunerea mea este că ar trebui să adoptăm o identificare biblică ligvistică și literară a templului din Daniel 8, ca o evidență primară. 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXII )

   

       

        Probabil că nimeni nu mai susține azi o corespondență literală strictă între templul pământesc și cel ceresc. În orice caz, dacă insistăm în legătură cu o asemănare fizică, subliniind cele două „ camere ” și anumite perdele, trebuie să fim consecvenți și să recunoaștem că aceleași argumente sunt la fel de valabile în dreptul altor obiecte din sanctuar: heruvimi de aur, chivot, altarul de aur, tămâie, candelabrul, masa cu pâinile, ligheanul, toiagul lui Aron, mana și tablele legii, pe care Ellen White ( CET 1847:91 ) le-a văzut în viziune. 

Doctrina Sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXI )

    5.  Ilustrația ( tipologia ) zilei ispășirii în Evrei 

    Tipologia sanctuarului discutată de autorul epistolei către evrei în unele pasaje - cheie (  6:19 ; 9:7-8 ,12, 25-26 ; 10:1-4, 19-22 ) a constituit o reală provocare pentru teologia adventistă. Este într-adevăr frustrant pentru un adventist să vadă că această epistolă, de altfel singurul comentariu biblic despre ritualul de la templu, păstrează tăcerea în legătură cu îngrijorările noastre legate de „ curățirea sanctuaului ” din Dan 8,14. Opiniile teologilor variază de la negarea oricărei aluzii la o aplicare în primul secol al simbolisticii zilei ispășirii până la o confirmare exclusivă a acesteia. Este de apreciat un larg spectru de studii teologice adventiste, ca de exemplu cele ale lui William Johnsson, Richard Davidson sau Roy Gane despre acest subiect.

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală ? ( XX )

   4.      Rolul legitim al lui Levitic 16 dincolo de exegeză

     „ Curățirea ” sanctuarului ceresc este doar o metaforă a mântuirii, fie că este aplicată la evenimentele relaționate cu prima venire a lui Isus, fie la cele legate de a doua venire. „ Curățirea sanctuarului ” nu este un serviciu ceremonial ceresc. Tot acel limbaj Yom Kippur nu este altceva decât o metaforă a judecății. Experiența din 1844 a pionierilor noștri, în contextul lor istoric și teologic, i-a determinat să vorbească despre lucrurile cerești în termenii sanctuarului, ei folosind acest limbaj ceremonial cu mult înainte de a fi configurată vreo doctrină a Sanctuarului.

Ellen White, înger sau demon?!?

    

     

      Am fost educat să cred încă „ din fragedă pruncie ” că așa-numitul „ spirit profetic ” ( scrierile Ellenei White, cel mai de seamă fondator al bisericii adventiste ), folosit de adventiști până la saturație, este vocea lui Dumnezeu. Că vedeniile și viziunile acestei femei reprezintă descoperiri divine amănunțite  despre ceruri sau despre pământ, despre ce se află între ele, în ele sau dincolo de ele. Și că mărturiile ei ( într-un număr impresionant ) sunt „ lumina cea mică care îndreaptă atenția spre o lumină mai mare  ( biblia ) ”. Însă cercetările sincere ale ultimilor trei ani mi-au arătat  încă odată, dacă mai era nevoie, că adevărul se află undeva la mijloc între ceea ce susțin fanii Ellenei White și detractorii ei.  Ellen White nu a fost o impostoare, dar în același timp este departe de a fi fost vreun profet. De fapt, nici măcar ea însăși nu s-a considerat un profet. Și chiar dacă ar  fi fost așa ceva, închinarea mea o merită oricum doar Unul singur. 

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XIX )

                      

                            Recapitulare și precizări

      1.  Precizări

         Știu că studiul lui Florin Lăiu este unul dificil și chiar plictisitor pentru marea masă a cititorilor mei ( și nu numai ) și am bănuiala că din această cauză au mai rămas puțini interesați de el, deși subiectul sanctuarului este cu siguranță, per ansamblu, unul de interes general pentru orice adventist.

Doctrina Sanctuarului : geniu adventist sau gafă monumentală ? ( XVIII )

   3. Rolul crucial al exegezei contextuale în Daniel 8

      Dar chiar dacă traducerea „ curățat ” ar fi preferată în acest verset, contextul textual nu indică spre o curățare a templului de păcatele mărturisite, ci mai degrabă spre o curățare de profanarea făcută de cornul cel rău. Aici nu e nevoie de demonstrație, faptul este aparent în text. Cel mai bun exemplu biblic de curățare a templului este în 2 Cron 29,15-18; 34,3-8 unde regii Ezechia și Iosia curăță și sfințesc templul lui Iehova, orașul și țara, de murdărie și necurăție, adică înlătură diferiți idoli sau așezări idolatre ( 2 Cronici 34, 3-4 ). 

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XVII )

  

     2.20   Daniel 9,26:  Un nou „ stăpânitor care va veni ?” sau același din versetul 25?

     În Daniel 9,25, Mesia apare ca „ מִׁשיחִנגידmåšîaḥ nåḡîḏ ”. Lipsa articolului hotărât nu trebuie să fie interpretată ca o referință către „un uns, un prinț ”, ci spre „ Mesia, Prințul ” sau „ Prințul Mesia ”, ca titluri sau apelative care uneori înlocuiesc nume sau devin echivalentul numelor ( substantive proprii ), așa cum se întâmplă adesea în ebraica biblică. În mod special în poezie, astfel de adjective și substantive apar fără articol hotărât, iar acest pasaj este în mod general recunoscut ca fiind poezie.

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XVI )

    2.18  Da :9:25   ָחשּוצ ḥårûṣ =“ mormânt ”, “șanț ” sau “factor de decizie” ?

     Substantivul „ חרּוץ ḥårûṣ ” din Daniel 9,25 este considerat în mod obișnuit ca un hapax biblic. În ciuda folosirii frecvente a cuvântului „ חרּוץ ḥårûṣ ” în ebraica biblică, cu diferite valori gramaticale și semantice, cele mai multe dintre ele nu susțin contextul din Daniel 9,25. Această dificultate este reflectată de versiunile vechi. OG ( greaca veche ) traduce „ חרּוץ ḥårûṣ ” din Daniel 9,25 drept „ μῆκοσ ” ( length- lungime ) < ארך‘órek. Theodotiu a tradus prin „ τεῖχοσ ” ( perete ) < חיץḥáyiṣ ( Ezechiel 13,10 ) urmat de Ieronim ( Jerome ). Alții au citit „ חּוץ ” ( stradă ) cfm Ieremia 5,1; 9,20, deși lexiconul preferă să păstreze citirea „ חרּוץ ḥårûṣ ”, atribuindu-i  înțelesul de „ mormânt ”, „ șanț ” sau cuvinte similare, ca „ întăritură ” ( JB, NJB ) sau „ canal ” ( NEB, REB ). În orice caz, preferința lexiconului nu se bazează pe o evidență proprie ebraică. Este doar dedusă din similitudinea acuzativului ḫariṣu >JAram. חריץ, ֲחריצא >QH, RH .חריץ. Și există obiecții importante contra acestei soluții, din mai multe motive:

„ Am fost aici ” sau „ Voi fi acolo ” ?!?

   

   

    Dacă vorbești sau dezbați o temă oarecare cu „ creștinii ” de astăzi, este imposibil să nu vină vorba și despre „mântuire”. Desigur, mântuirea lor și a familiilor lor. Oamenii din biserici au fost educați an după an că scopul final al religiei/credinței este răsplata vieții veșnice. Și-au canalizat de aceea toate resursele sufletului, toate speranțele și energiile , toate facultățile mintale și uneori chiar toate veniturile lor … obținerii mântuirii. Dar este goana după viața veșnică, cu orice preț și desconsiderând mai mult sau mai puțin viața aceasta, o trăsătură creștină? Pentru mine, răspunsul este unul negativ cu siguranță. Iar argumentul principal pe care îl aduc este acela că în esența sa, creștinismul autentic  NU SE GÂNDEȘTE LA SINE. Așa cum bosonul Higgs este particula elementară care dă masă celorlalte particule, transformând energia în materie și invizibilul în vizibil, tot așa sunt de părere că altruismul sau dragostea dezinteresată este nucleul creștinismului, trăsătura fundamentală care îi dă „greutate”. Tot ceea ce nu pornește din dragoste, ci din interes, fie el de grup sau personal, sunt convins că nu este creștinism, ci pseudocreștinism. Adică doar poartă numele lui Hristos, în timp ce în realitate, nesocotește și cuvintele acestuia, și faptele Lui. 

Fizica și biblia - paralelisme tulburătoare

     Astăzi vă propun o perspectivă nouă asupra bibliei, privind și analizând evidentul contrast dintre noul și vechiul testament în general, și dintre Torah și evanghelii în mod special nu atât din punct de vedere teologic, cât mai ales științific. Alfel spus, propun o paradigmă teologică care face recurs la ultimele descoperiri științifice, în mod concret la cele din fizică. Paralelismele găsite de mine între domeniul fizicii și cel al teologiei sunt tulburătoare prin implicațiile lor. Și chiar dacă la prima și a doua vedere, fizica și teologia nu au nimic în comun, la o privire mai atentă s-ar putea să vedem că lucrurile stau altfel.

Construcție și deconstrucție

      Martin Luther și reformatorii secolelor XVI- XVII sunt îndrăgiți astăzi peste tot în lumea protestantă. Curajul și determinarea lor de a rămâne fideli Scripturii și doar Scripturii, renunțând la o serie întreagă de dogme sau prejudecăți medievale, este admirat astăzi de către credincioși, aceștia recunoscând că tocmai acel curaj a fost factorul determinant care a provocat eliberarea de sub jugul evului mediu întunecat. Fără să pun la îndoială meritele incontestabile ale acestor eroi ai credinței, trebuie totuși să remarc faptul că Martin Luther & co. nu au mers chiar până la capăt în ceea ce privește deconstrucția religiei lor. Ei doar au fardat pe ici pe colo acele trăsături ale creștinismului care li s-au părut evident păgâne, fără să realizeze că au lăsat munca neterminată. 

False soluții la false probleme ( VI ): Realitatea din adventismul contemporan

            

    Ne-am ocupat până acum de Canonul Bibliei și am văzut cum s-a format acesta și de către cine. Am arătat cum anumite cărți au fost scoase și cum altele au fost adăugate, pe drept vorbind, după bunul plac al unor lideri religioși și după criterii mai degrabă politice decât teologico-spirituale. Am tratat de asemenea problema inspirației reflectată în diversele teorii propuse de către teologi de-a lungul timpului, am văzut cum textele Bibliei pot fi foarte ușor răstălmăcite atunci când sunt traduse tendențios, iar acum suntem pe punctul să descoperim de ce BAZȘ a ajuns să creadă ceea ce crede.

Doctrina sanctuarului : geniu adventist sau gafă monumentală? ( XV )

        2.17.        Da 8:14; 9:25    Tishri 10, 5605 = exact octombrie 22, 1844 ?

      Interpretarea și experiența millerită au lăsat moștenire adventiștilor sfârșitul exact al celor 2300 de „ zile ” din Daniel 8,14, adică 22 octombrie 1844. Este de înțeles că o astfel de precizie a fost necesară pentru o mișcare care aștepta a doua venire a lui Hristos. Pe măsură ce se apropia anul glorios, a fost necesară o stabilire mai precisă a datei - nu numai pentru scopuri practice. În iulie 1844, după prima dezamăgire cauzată de primul „ strigăt de la miezul nopții ” al lui Miller, care indica anul dintre primăvara lui 1843 și primăvara lui 1844 ca sfârșit al celor 2300 de ani, milleritul Samuel Snow a extins perioada de așteptare la următorul mare timp advent, 22 octombrie 1844. Nu este nimic greșit în căutarea după o mai bună evidență și rezultate. Având în vedere toate scopurile practice, argumentația lui Snow a funcționat, astfel încât chiar William Miller și J. Himes s-au raliat la noul curent. Singura chestiune care trebuie discutată se referă la sănătatea argumentelor exegetice ale lui Snow.

Doctrina sanctuarului : geniu adventist sau gafă monumentală? ( XIV )

     2.15.  Dan 9,24-27: „ săptămână ” ( sabatical septenate ) „ 7 săptămâni ” ( jubileu )

      Pentru confirmarea anului 457 î.H. ca punct de început pentru cele 70 de săptămâni, este demn de remarcat că restaurarea forensică și civilă începută în timpul lui Artaxerxe și Ezra a implicat și restaurarea ciclului sabatic, aducând libertate și odihnă. Acest fapt istoric ne permite să conectăm ciclul de ani sabatici cu cronomesianismul în Daniel 9. Diferiți teologi au remarcat faptul că ciclul sabatic post-exilic corespunde matematic cu cronologia clasică a celor 70 de săptămâni, sugerând în acest fel că cele 70 de săptămâni au început cu reinițierea ciclului sabatic, implicând restaurare civilă. Următorii ani sunt reclamați istoric ca fiind sabatici: 

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XIII )

   

2.13.   Daniel 9,25: „ De la darea decretului de restaurare…”

    Modul nostru istoric în care folosim decretul lui Artaxerxe ( în al 7-lea an al său de domnie cfm Ezra 7 ) ca punct de start al celor 70 de săptămâni, este singura soluție sigură și respectabilă. Alții sugerează că ar putea fi decretele lui Cyrus, 538 î.H, cfm Ezra 1 sau Darius, 519 î.H, cfm. Ezra 6, dar ele au avut de-a face doar cu templul, fără vreo referință la vreo reconstrucție civilă mai amplă. Calculele profetice pornind de la aceste date nu au nicio împlinire istorică a săptămânii profetice ( 55-48 î.H , respectiv 36-29 î.H ). În același fel, nici cuvântul Domnului către Ieremia ( 605 î.H, Ier 25,1,11 ) nu poate să constituie  punctul de plecare al celor 70 de săptămâni, din moment ce duce la anii 122-115 î.H, date fără vreo relevanță istorică pentru profeție. 

Dumnezeu și Cezarul

    E păcat sau nu e păcat să mergi la vot?... Dincolo de faptul că întrebarea asta trădează un oarecare limbaj de lemn și o dezorientare spirituală de genul Agamiță Dandanache, ea este de asemenea un indiciu despre faptul că oamenii din biserici văd probleme de genul acesta doar în alb și negru, fără să fi auzit că mai există și alte culori. Având în vedere că astăzi este o zi de „ crucială importanță pentru România” (cică),  mi-a venit ideea să abordez și problema legăturii dintre politică și religie. Au ceva în comun politica și religia? Ar trebui un creștin autentic să meargă la vot? Au ceva de-a face Dumnezeu și Cezarul?  

Singura dogmă care contează

       Atunci când se apropia ora plecării din această lume, Isus și-a adunat ucenicii în jurul lui, dându-le ultime indicații și sfaturi. Printre cuvintele de rămas-bun rememorate de cronicarul Matei, Isus le spune „ prietenilor ” săi să învețe pe oameni despre „ tot ce v-am poruncit ” ( Matei 28,20 ). Bisericile creștine de astăzi, indiferent de nume sau de numărul de membri, fac ocolul pământului în căutarea după noi adepți pe care să-i învețe ce „ a poruncit ” Isus. Sunt cheltuite efectiv miliarde de dolari și resurse umane nebănuite ca păgânii de peste mări și țări să fie „ învățați ” despre ce „ a poruncit ” Isus. Foarte bine. „ Nimic ” de criticat aici. Dar … ce a poruncit Isus ucenicilor săi în mod concret? Ce învățătură le-a pus în sarcină cu limbă de moarte ca să fie dată mai departe, din gură în gură, generație după generație?

Apoptoza - Dumnezeul care ucide

      În ultimi zece ani, în adventism a apărut un nou curent ( în România este resposabil Gili Cârstea ) care leagă mesajul din 1888 al lui Jones și Waggoner de caracterul lui Dumnezeu, caracter care, spun ei, are foarte mare legătură cu legea morală a celor 10 porunci. Fără ca să fiu avocatul viziunii clasice adventiste, potrivit căreia biblia trebuie citită și înțeleasă literal referitor la această temă, și nici al concepțiilor noi ale prietenilor din grupul 1888 despre „ neprihănirea lui Hristos în legătură cu legea ” ( o expresie repetată până la sațietate de către ei ) , încerc în această nouă prezentare să mă situez pe o poziție neutrală, din perspectivă științifică, genetică, asupra acestei teme. 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XII )

   

     2.11  Dan 9,24 : ketib sau qere? 

    În ceea ce privește לִכלֹאli·ḵlō’ ( a limita ) și לכלִהlǝ·ḵallēh ( a înceta ) care dintre ele este alegerea cea mai bună? Ar trebui să citim „  qere חטאת ּולהתםû·lǝ·hå·ṯēm ḥaṭṭå’ṯ  ” sau  mai degrabă „ ketib חטאֹות ֹתם ּולחwǝ·la·ḥtōm ḥaṭṭå’ôṯ  ? În ceea ce privește לִכלֹאli·ḵlō , aparatul critic în BHS recomandă „ ketib ” în acest caz: melius qal. Astfel, în locul lui „ să pună capăt revoltei ”, ar trebui să traducem „ a limita ( a închide temporar) revolta ”. În timp ce aceasta este o metaforă neobișnuită, are un înțeles corespunzător atunci când o legăm de expresia paralelă care urmează și de alte pasaje biblice, după cum voi arăta mai departe. 

Enigme ale cosmosului ( IX ) : Multiversul, o posibilitate halucinantă

        Pentru cei interesați de cosmologie, posibilitatea matematică serioasă ca universul nostru să fie la rândul lui doar unul între alte multe miliarde de universuri deschide perspective filozofice amețitoare. Personal sunt convins de viabilitatea teoriei stringurilor care prezice așa ceva și cred că ceea ce se vede  ( chiar prin intermediul celor mai sofisticate telescoape ) nu este câtuși de puțin totul. Vă propun în continuare un clip TED extrem de interesant pe această temă, unde există subtitluri în limba română. 

Dumnezeu nu este o carte

   Aceasta este prima „ emisiune video ” de pe blog și stângăciile inerente oricărui început sunt evidente, din mai multe puncte de vedere. Cu toate acestea, sper să ca subiectul tratat să fie unul de interes și pentru voi, cititorii mei, iar conținutul în sine al celor 40 de minute să fie mai important decât „ coperta ” tehnică. Considerați videourile de mai jos ca un (auto)test. Aștept reacțiile voastre critice și ...dacă sunt foarte critice, nu am nimic împotrivă ca să mă resetez :-) și din acest punct de vedere. Vizionare plăcută. 

Enigmele cosmosului ( VIII ): Particula lui Dumnezeu?!?

       Ziua de 4 iulie 2012 este una memorabilă pentru orice pasionat de fizică sau astrofizică. După mai mult de cinci decenii de căutare asiduă a celei mai „invizibile ” dintre particulele elementare propuse de modelul standard al fizicii cuantice, aceasta a fost găsită. Este vorba despre bosonul Higgs, cuanta elementară a câmpului energetic cu același nume. Dar de ce este așa de importantă descoperirea? De ce este supranumită „ particula lui Dumnezeu ”? Are ea ceva de-a face cu Dumnezeu sau nu? La fel ca orice descoperire ştinţifică importantă, bosonul Higgs a ajuns în toate jurnalele de ştiri şi pe tot Internetul. Din păcate, deşi sună grav şi important, ştirea nu este deloc uşor de înţeles, nu doar de cei care au lipsit de la orele de fizică din şcoală. Drept urmare, încerc mai jos să răspund la unele întrebări.

Sabatul - o lamă cu două tăișuri

     Chiar așa. Cine s-ar fi gândit că toată teologia ( și apologia) zilei de odihnă este tocmai lopata cu care biserica adventistă își sapă propria groapă?  Și asta pentru că …dacă a existat vreodată un argument mai puternic în favoarea sâmbetei ca adevărata zi de odihnă, acela nu este neapărat numai cel biblic, ci și ( mai ales) …cel istoric. 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală ? ( XI )

  

 2.10   Daniel 9:24 ַ  תְך ְח ֶנne·ḥtaḵ:  „ deduse ” sau „ decise ” ? 

   

      După ce îi ridică tensiunea emoțională și intelectuală lui Daniel, îngerul Gabriel se referă la un lot de 7o de săptămâni care vor fi „ tăiate ” ( נִחִתְִne·ḥtak ) sau extrase și rânduite Israelului. Problema este că cele mai multe traduceri preferă cuvântul „ determinate”. Desmond Ford, care și-a publicat comentariile sub autoritățile evanghelice și a recunoscut că נִחִתְִne·ḥtak  înseamnă „ tăiate ” sau „ despărțite de ”, totuși după doi-trei ani, adresându-se de această dată adventiștilor, s-a întors împotriva concluziilor sale cele mai bune. El citează din Cottrel spunând că „ de fapt, נִחִתְִne·ḥtak  nu înseamnă „ tăiate ”, ci „ determinate ”. 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală ( X )

  

     2.9  Daniel  9:24   ָשבּוַע šåḇûa‘ – „ o perioadă de șapte ( heptadă )” sau „ săptămână ”? 

        Substantivul  שבּוַע šåḇûa‘  este termenul comun folosit în toate fazele limbii ebraice pentru noțiunea de „ săptămână ”. Lexiconul Holladay are doar înțelesul de „ săptămână ” pentru acest cuvânt, ilustrat în unele cazuri, inclusiv o referință la Daniel 9,27. De fapt , Gerhard Hasel și Frank Hardy  au argumentat foarte convingător pentru o conservativă înțelegere a morfologiei și semanticii lui „ -ִׁשבּועִ ֻבעים ׁש šåḇûa‘- šåḇû‘∙îm ”. 

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( IX )

     2.6.  Daniel 8, 17 :  „ Viziunea ( aparține/ ajunge ) timpului sfârșitului ”

    Cu privire la expresia temporală din Daniel 8,17 , trebuie observat că prepoziția „ לlə· ” în Daniel este folosită de asemenea ca un echialent al „ עִד aḏ ” (până ) cfm Dan 9,24. Aceasta înseamnă că cea mai viabilă traducere a lui Daniel 8, 17 este : „ viziunea ( faptele foreseen ) va dura până la timpul sfârșitului. ”

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( VIII )

        În opinia mea, atunci când iau în considerare toate implicațiile enumerate mai sus, dependența OG de interpretarea macabeică a verbului ונצדקwə·ni·ṣdaq din Daniel 8,14 nu este doar o posibilitate. Sunt convins că este o probabilitate foarte mare. Orice obiecție asupra acestei probabilități puternice nu va rezista în cele din urmă. Nu este doar o idee interesantă, ci cea mai rezonabilă explicație. Chiar dacă nu este demonstrat cu adevărat, deoarece nu avem 100% din evidențele necesare, este totuși teoria cea mai plauzibilă. De fapt, alternativa pe care am oferit-o noi timp de decenii, ca o soluție lingvistică bazată pe înțelesul extins al lui צדק ṣdq ca  „ a fi curat, pur ”, se dovedește în final a fi de puțin folos exegezei noastre de la Daniel 8,14. Și iată de ce: 

Ordine fără organizație?!?

   

   

       În ultimele zile am purtat o discuție intensă cu un fost pastor adventist pe pagina mea de Facebook  despre sisteme religioase, ordine și organizație. Fiecare și-a adus argumentele în sprijinul convingerilor sale, eu în defavoarea oricărui sistem și organizație religioasă, iar el fiind avocatul acestora, deși a suferit la rândul său foarte mult din cauza așa-zișilor „ frați ” din biserică.  Discuția a fost provocată de insistențele mele că între Hells Angels și biserica adventistă nu este decât o deosebire de formă, dar nu de fond. Iar acest lucru este unul șocant, o recunosc eu însumi. Dar se poate susține acest lucru cu argumente serioase, raționale și obiective? 

Zacheu, Hells Angels și Isus Hristos

      

    Credeam că am înțeles impactul extraordinar al povestirii din Luca 19 despre Zacheu. Am auzit până acum zeci de predici despre asta și am citit multe despre celebra întâmplare din vechime cu Isus și șeful vameșilor din Ierihon. Dar nimic nu-i mai bună ca lecție de viață decât ...viața însăși. Iar cine crede că știe cât de nonconformist a fost Isus Hristos pentru epoca sa, încă nu știe nici pe jumătate ce e acela ... nonconformism. Ziua de azi mi-a demonstrat încă odată, dacă mai era nevoie... cât de genial a fost Maestrul. Cât de mult a provocat prin atitudinea lui. Cât de mult s-a înălțat deasupra a tot ceea ce este... bătător la ochi.  Și tot astăzi am înțeles mai bine ca oricând de ce a fost lichidat: era prea „neomenească ” iubirea Lui pentru cei mai mari dintre păcătoși... Mergea dincolo de limitele impuse de oameni. Dădea și celălalt obraz. Și se făcea prieten cu „îngerii iadului ” numai pentru ca să-i câștige ulterior pentru El. 

Liber !

     Azi am fost exclus de biserica „ mea ” din Castellon, Spania. Am fost exclus din cauza ideilor mele, care nu corespund teoriilor și doctrinelor oficiale ale bisericii. Cu ani buni în urmă aș fi văzut asta ca pe ceva tragic, deoarece biserica însemna pe atunci totuna cu ... Dumnezeu, cu salvarea, cu fericirea. Azi știu însă cu siguranță că am trăit 30 de ani într-o imensă minciună și batjocură la adresa lui Dumnezeu numită RELIGIE. 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( VII )

          Din moment ce teologia noastră despre sanctuar este clădită din greu pe o interpretare specifică a Levitic 16, unde este descrisă o curățire specială a sanctuarului, e de înțeles că suntem înclinați să facem tot ce putem mai bine pentru a păstra ideea de curățare din Daniel 8,14. Preferința noastră teologică în acest sens este bazată pe trei premize:

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( VI )

  

     2.3  Daniel :8:13 ָתי ָמ ַףד‘aḏ måṯåy - „ cât timp ” sau „ până când ”?!?

       Unele traduceri tratează problema din Daniel 8,13 într-un mod confuz. De exemplu, cea mai comună traducere românească ( Cornilescu ), are ceva de genul acesta : „ după cât timp se va împlini vedenia ? ” NET are : „ Cărei perioade de timp îi aparține viziunea ? ” NIV spune: „ Cât timp va dura până când viziunea va fi împlinită? ” Astfel de traduceri sunt un obstacol serios pentru scopuri apologetice, din moment ce ele sugerează că întreaga viziune va fi împlinită în timpul sfârșitului. Fraza „ aparține timpului sfârșitului ” din Daniel 8,17 ( NET ) sau alte traduceri similare care mută viziunea la timpul sfârșitului, aduc confuzie și probabil reflectă viziuni futuriste.