Îndoiala lui Darwin ( III ): Artefact Hypothesis

      Burgess Shale este numele unui celebru cimitir de fosile din epoca cambriană, aflat în vestul Canadei și descoperit la începutul secolului XX de palenotologul Charles Walcott. Apariția de animale cu totul noi din cambrian avea să capete numele de „ Explozia din Cambrian ” deoarece atunci și-au făcut intrarea pe scena vieții nu mai puțin de 20 dintre cele aproximativ 26 de de phyla din registrul fosil. Dar ce este un Phyla?

Îndoiala lui Darwin ( II ) : Care a fost îndoiala lui Darwin?

   Cei doi stâlpi de bază ai teoriei darwiniste cu privire la istoria vieții sunt strămoșul comun universal  și selecția naturală. În  ceea ce privește strămoșul comun, Darwin era de părere că orice formă de viață de pe Terra își are originea într-un singur strămoș comun în trecutul îndepărtat. El credea că această formă primordială s-a dezvoltat treptat în noi forme de viață, care la rândul lor au evoluat în altele din ce în ce mai complexe care au dat naștere, după trecerea multor milioane de generații, tuturor formelor de viață complexe din prezent. Orice biolog apelează astăzi la teoria „ strămoșului universal comun ” pentru a indica faptul că orice organism viu de pe Terra a apărut din acest strămoș comun printr-un proces numit „ urmaș cu modificări ”. 

Îndoiala lui Darwin ( I ) : Introducere

Sexualitatea în adventism ( IV ): concluzii

    Pornind de la concepția puritană potrivit căreia masturbarea este un viciu păcătos care ruinează mintea și trupul, Ellen White a început să caute după cauzele care provoacă acest viciu. Așa se face că, într-o epocă în care nu se știa absolut nimic despre acțiunea genelor și a hormonilor asupra corpului omenesc, a fost stabilit imediat principalul vinovat pentru hiperactivitatea sexuală: dieta necorespunzătoare, respectiv condimentele, murăturile și … mai ales carnea. Iată ce spunea ea în acest sens:

Sexualitatea în adventism ( III ) : Masturbarea

   

 Viziunea care avea să formeze mai târziu principiile reformei sănătății adventiste i-a fost dată Ellenei White în 6 iunie 1863. Atunci, se pretinde de către stafful Ellen White Estate, Dumnezeu i-a arătat în viziune, timp de 45 minute, avansuri și principii medicale moderne ale viitorului, principii care aveau să salveze mii și mii de vieți ( vezi de ex Ellen G. White: Prophet of Destiny, Rene Noorbergen, p. 98). Când cineva din secolul 21 aude o astfel de pretenție, merge cu gândul imediat la unele astfel de avansuri medicale care au revoluționat într-adevăr medicina și starea de sănătate generală a populației americane la sfârșitul secolului 19. Haideți să luăm în considerație câteva dintre cele mai importante:

Sexualitatea în adventism ( II ): energia vitală și excesul marital

    

       Înainte de a enumera ciudățeniile „spiritului profetic” despre sexualitate și a le supune unei analize raționale care să stabilească gradul lor de „inspirație” ( a se citi „ adevăr” ), permiteți-mi relatarea pe scurt a unei ultime amintiri personale. În vara anului 2008, în cadrul unor seminarii despre logodnă și căsătorie organizate de biserica reformistă, ascultam uluit cum pastorul încerca să convingă tinerii din sală că un băiat care încearcă „ să flirteze cu o fată sărutând-o pe obraz înainte de logodnă este emisarul direct al Satanei”( citat EGW redat din memorie )… Dincolo de revolta mea momentană contra unei astfel de inepții și a tragi-comicului unei astfel de situații, am realizat însă că problema era mult mai complexă. O astfel de mentalitate ( și sfaturi ) era(u) direct produsul spiritului profetic din sec 19. Mai pot fi însă aceste sfaturi luate în serios astăzi, în secolul 21? 

Sexualitatea în adventism ( I )

      Atunci când eram un adolescent curios ca să aflu cât mai multe despre sexul opus, la vârsta la care hormonii joacă feste teribile oricărui tânăr normal din punct de vedere fizic și psihic, singurele informații despre sex, curtenie sau căsătorie pe care le aveam personal la dispoziție erau într-o măsură prepoderentă cele religioase, mai concret scrierile și sfaturile Ellenei White pentru tineri. Nu exista informație alternativă de calitate în acest sens nicăieri. Nu exista internetul, nu aveai acces la cărți de informare a tineretului în acest sens. În biserică, școală sau familie nu se făcea niciun fel de educație sexuală, iar televiziunea de la începutul anilor 90 nu oferea de asemenea nimic serios în ceea ce privește informarea cu privire la sex și relații sexuale. Singura variantă „neortodoxă” pe care o aveai la dispoziție pentru a te informa despre sexul opus era gașca de prieteni sau colegii de la școală ( îmi aduc aminte cum pe la 14-15 ani ne îngrămădeam în pauză toți băieții din clasă să vedem primele reviste pornografice aduse din occident după revoluție ).