Teoria Big-Bang explicată pe înțelesul tuturor

       

     Întrebarea dacă pământul sau cosmosul au existat dintotdeauna sau au fost create de o ființă supranaturală a preocupat dintotdeauna spiritul uman. Aristotel și majoritatea celorlalți filozofi greci au respins ideea unui început al universului, deoarece aceasta implica vrând-nevrând intervenția unui creator. Grecii credeau că omul, pământul și stelele de pe cer au existat dintotdeauna. 

Este realitatea o iluzie?!?

   Este posibil ca realitatea de zi cu zi să fie de fapt o iluzie? Este planeta noastră, viața însăși precum și universul nostru o uriașă simulare efectuată pe un computer, într-o altă realitate inaccesibilă nouă, de către ființe extrem de avansate tehnologic? Pe zi ce trece se înmulțesc tot mai mult vocile ( și indiciile ) care ne pot determina să ne îndoim de propria existență. Sau cel puțin să înțelegem existența cu totul altfel ca până acum. Dacă până în urmă cu 10 ani tema despre care vorbim părea să fie un domeniu exclusiv al filozofiei sau al filmelor SF, cele mai recente descoperiri din cosmologie vin să întărească ipoteza că universul ca simulare ( sau hologramă ) ar putea fi mai mult decât un gând ciudat și grotesc. Să le luăm pe rând.

Multivers sau Dumnezeu?!?

    

     Apariția în anii 1920 a teoriei Big-Bangului, nașterea universului, a pricinuit o mare frământare printre savanții astrofizicieni ai timpului. Motivul? Ea demonta opinia unanimă de până atunci că universul ar fi fost acolo dintotdeauna și dădea dintr-o dată apă la moară creaționiștilor: universul are un început, așa cum spune și Geneza 1:1. Treptat, în urma observațiilor prin telescop ale lui Edwin Hubble și ecuațiilor din teoria relativității speciale ale lui Einstein, savanții au fost siliți să accepte adevărul: universul avusese un început. Era momentul de glorie al creaționiștilor: „ vedeți?… v-am spus noi că există un Dumnezeu care a creat totul…” Astăzi însă, la aproape un secol de la acel moment de glorie, varianta creaționistă se clatină din nou în mod serios…Care este motivul?

Evanghelia după Darwin? ( IV ): Concluzii

   

    

         

    Am întâlnit creaționiști care ironizează afirmațiile teoriei evoluției prin expresia ciudată „evanghelia după Darwin”, dorind parcă prin aceasta să arate în mod tendențios contrastul dintre bucuria adusă de vestea mântuirii prin evanghelie și lipsa vreunui sens al vieții din perspectivă evoluționistă. 

Evanghelia după Darwin ( III )

     Prin definiție, orice creștin creaționist va refuza cu îndârjire să recunoască faptul că povestea biblică a Genezei, cel puțin primele sale 11 capitole, este doar un mit antic. În treacăt fie spus, cercetătorii independenți au mari semne de întrebare chiar în ceea ce privește existența patriarhilor Avraam, Isaac și Iacov, ca să nu mai vorbesc despre potopul biblic universal sau exodul evreilor din Egipt, care sunt infirmate cu siguranță de către cercetători din diferite ramuri științifice. Dar să revin la raportul biblic al creațiunii. Cum putem ști dacă el este redarea exactă a evenimentelor facerii sau dimpotrivă, doar o poveste antică cu diferite elemente mitologice împrumutate de la alte popoare? 

Evanghelia după Darwin? ( II )

Ce este o teorie științifică? 

     În afara lumii științifice, cuvântul „ teorie” desemnează ceva nesigur, neverificat, ceva ce poate semnifica o simplă opinie a cuiva și nimic mai mult. Din păcate, atunci când avem de-a face cu teorii științifice, prea de multe ori se întâmplă ca oameni religioși sau pur și simplu ignoranți să confunde lucrurile, spunând despre teoriile științifice că sunt doar simple „ teorii ”, adică ceva incert până la urma urmei. În realitate, lucrurile stau exact invers atunci când vine vorba despre știință. Să mă explic. 

Evanghelia după Darwin?!? ( I )

   

    În ultimii 10 ani s-au înmulțit tot mai mult în mediul religios discuțiile legate de veșnicul conflict dintre conceptul creației biblice și teoria evoluției a lui Darwin. Având în vedere că, spre deosebire de anii din trecut, internetul livrează azi oricărui tânăr informații nelimitate despre dezbaterea cu pricina, că există documentare cu duiumul despre dinozauri și hominizi, sau o puzderie de cărți specializate în domeniul evoluției, accesibile în bibliotecile electronice de tip Amazon, etc… creștinii creaționiști se văd siliți să facă față tot mai des unui potop de întrebări din rândurile proprii în legătură cu teoria evoluției. Tinerii creaționiști mai capabili nu mai pot astăzi să ocolească întrebarea despre originile omului, de exemplu, doar pentru faptul că pastorii o ocolesc intenționat de la amvoane, de decenii întregi. Ei vor să știe adevărul dincolo de tradiții moștenite de la părinți, dincolo de lozinci convenabile și confortabile pentru simțuri. Care este adevărul, așadar, despre evoluția omului? Dar despre evoluție în general? Reprezintă ea adevărul științific pur despre realitatea vieții  sau este o minciună gogonată scornită de oamenii de știință atei? Pe de altă parte, mai putem avea încredere neclintită în raportul vechi de peste 3000 de ani ( zice-se, de pe timpul lui Moise ) despre creație, sau trebuie s-o considerăm doar un produs cultural, niște mituri antice iudaice despre creație aidoma miturilor egiptene sau sumeriene în acest sens? 

Cutremurul din Nepal - dovada unei „creații” imperfecte

   

   Câmpul magnetic al pământului constituie unul dintre argumentele puternice ale avocaților conceptului Intelligent Design în favoarea unui creator care a modelat planeta noastră în așa fel încât viața să fie posibilă. Care este pe scurt acest argument? Și ce are el de-a face cu devastatorul cutremur din Nepal?

Îndoiala lui Darwin ( V ): Explozia de informație din Cambrian

    Orice student în IT ( tehnologia informației ) o știe foarte bine: pentru ca un computer să dobândească o nouă funcție sau capacitate, are nevoie de inserarea unui nou cod, un nou software, adică informație nouă. Același lucru este valabil și în domeniul biologiei: ca să „construiești” o nouă formă de viață dintr-una veche este nevoie de nouă informație adițională. Articolele următoare din serialul meu vor încerca să caute mecanismul sau procesul natural care stă la baza apariției a noi forme de viață în Cambrian. Este oare selecția naturală ( SN ) răspunzătoare pentru acest lucru? 

Îndoiala lui Darwin ( IV ): Punctuated Equilibrium

  

   O altă încercare neodarwinistă importantă de explicare a lipsei fosilelor de tranziție dintre perioada Precambriană și cea Cambriană a fost formularea teoriei echilibrului punctat, formulată în anii 70 de paleontologii Niles Eldredge și Stephen Jay Gould. Ca urmare a acestei noi teorii, niciunul dintre cei doi savanți nu s-au mai așteptat să găsească fosile de tranziție în rocile din Precambrian, deoarece teoria spunea de data asta că evoluția animalelor din Precambrian a fost prea rapidă pentru ca să mai lase astfel de fosile în urma ei. 

Îndoiala lui Darwin ( III ): Artefact Hypothesis

      Burgess Shale este numele unui celebru cimitir de fosile din epoca cambriană, aflat în vestul Canadei și descoperit la începutul secolului XX de palenotologul Charles Walcott. Apariția de animale cu totul noi din cambrian avea să capete numele de „ Explozia din Cambrian ” deoarece atunci și-au făcut intrarea pe scena vieții nu mai puțin de 20 dintre cele aproximativ 26 de de phyla din registrul fosil. Dar ce este un Phyla?

Îndoiala lui Darwin ( II ) : Care a fost îndoiala lui Darwin?

   Cei doi stâlpi de bază ai teoriei darwiniste cu privire la istoria vieții sunt strămoșul comun universal  și selecția naturală. În  ceea ce privește strămoșul comun, Darwin era de părere că orice formă de viață de pe Terra își are originea într-un singur strămoș comun în trecutul îndepărtat. El credea că această formă primordială s-a dezvoltat treptat în noi forme de viață, care la rândul lor au evoluat în altele din ce în ce mai complexe care au dat naștere, după trecerea multor milioane de generații, tuturor formelor de viață complexe din prezent. Orice biolog apelează astăzi la teoria „ strămoșului universal comun ” pentru a indica faptul că orice organism viu de pe Terra a apărut din acest strămoș comun printr-un proces numit „ urmaș cu modificări ”. 

Îndoiala lui Darwin ( I ) : Introducere

Geneza, între mit și realitate ( V ): Înrudirea genetică- o obiecție convingătoare?!?

   

     Unul dintre cele mai serioase ( și mai folosite ) argumente ale neodarwiniștilor în favoarea macroevoluției este cel legat de înrudirea genetică dintre genomurile diferitelor specii, genomuri care sunt aproape identice ( în proporție de 96% de exemplu la om-cimpanzeu ). De aici concluzia care se trage în mod unilateral este aceea că toate speciile au un strămoș comun, care a evoluat pe parcursul milioanelor de ani, dând naștere speciilor respective sub influența mutațiilor random și selecției naturale. Recunosc că argumentul strămoșului comun este unul solid din punct de vedere strict genetic. Ceea ce nu mă satisface este ușurința cu care neodarwiniștii resping total o altă explicație (pertinentă zic eu ) despre înrudirea genetică a ființelor vii: designul comun al tuturor speciilor vii de pe Terra, efectuat de un Proiectant inteligent. Episodul de față are ca obiect de cercetare tocmai această dispută. 

Homosexualitatea: păcat sau boală?!?

   

     Biblia este categorică în ceea ce privește homosexualitatea, zoofilia sau o sexualitate denaturată, distorsionată, aflată în contrast flagrant cu heterosexualitatea, concepută de Creator. În vechiul testament, astfel de comportamente sexuale erau pedepsite cu moartea fără milă. Prima referință în acest sens este distrugerea Sodomei și Gomorei prin foc și pucioasă, apoi urmează prevederile legale extrem de aspre din Leviticul despre păcatul homosexualității și zoofiliei ( sexul cu animale). În noul testament, Pavel continuă limbajul extrem de dur la adresa comunității homosexuale în Romani 1, condamnând cu autoritate astfel de practici. Întrebarea pe care acest articol dorește să o sondeze este aceea dacă astfel de comportamente sexuale sunt o alegere liberă făcută la maturitate, sau sunt urmarea unor deficiențe genetice sau ale unor malformații cerebrale încă de pe vremea când indivizii respectivi erau doar niște fetuși în uterul matern. Dacă se poate dovedi din punct de vedere științific, cu alte cuvinte, că homosexualitatea, pedofilia, transsexualitatea și bisexualitatea sunt în realitate comportamente determinate de gene, mai degrabă decât de alegerile proprii, se pune automat întrebarea cât de mare este vina morală a acestor oameni, iar dacă ei sunt într-adevăr bolnavi fără voia lor, de ce „merită” pedeapsa aspră a unui Dumnezeu milos și inteligent? 

Geneza, între mit și realitate ( IV ) : Două povești diferite ale Genezei?!

   

    Un argument care este folosit adesea de către sceptici contra veridicității raportului creațiunii este cel privitor la existența a două narațiuni biblice despre geneză, care, conform acestora, se contrazic între ele.  Extrem de puțini creștini care cred în pământul tânăr sau o creațiune „perfectă” fără de moarte cunosc în realitate că povestea din Geneza 2: 4- 25 este o altă descriere a creației decât cea din Geneza 1 și Gen 2: 1-3.  Întrebarea este: se opune una celeilalte din punct de vedere logic? Articolul de față dorește să investigheze în mod serios acest lucru. 

Geneza, între mit și realitate ( III d ): Omul, o creație specială?

         

Granițele evoluției

   La ora actuală, întreaga dezbatere dintre evoluționiști și creaționiști se învârte de fapt în jurul întrebării dacă se poate trage o graniță clară între micro și macroevoluție. Clasa științifică ia adesea o atitudine contrară față de realizarea acestei distincții, și asta pentru că procesul evolutiv este văzut de ea ca un tot unitar fără întreruperi punctuale iar macroevoluția ca rezultatul unor procese microevolutive care au avut la dispoziție un timp suficient de lung. Există așadar o astfel de graniță? Și dacă da, cum poate fi stabilită fără echivoc? 

Geneza, între mit și realitate ( III a) : Omul, o creație specială?!?

     Iată-ne ajunși nu numai la mijlocul acestui serial ( și implicit al rezumatului cărții lui John Lennox „ Seven days that divide the World” ) ci de asemenea în miezul fierbinte al dezbaterilor moderne despre Geneza: este omul o creație specială care poartă cumva amprenta divinității, sau este doar un accident fericit al hazardului și un produs remarcabil al selecției naturale? Căutarea după un sens al vieții este astăzi mai febrilă ca oricând. Iar investigarea originilor, atât ale speciei umane, cât și ale vieții în general, a dat naștere nu numai unor compartimente științifice specifice de-a lungul secolului trecut, ci și celor mai aprigi dezbateri filozofice și teologice. Așadar… ce putem ști cu siguranță? Și ce aparține de domeniul credinței sau speculației? 

Datarea radiometrică- o perspectivă creștină ( X )

  

   Prejudecăți și neînțelegeri comune cu privire la datările radiometrice

   Printre creștini prevalează de multe ori câteva prejudecăți legate de știință în general, și datările radiometrice în particular. Voi încerca în cele ce urmează să redau aceste îndoieli și să vedem dacă ele sunt îndreptățite sau nu din punct de vedere științific. Iată așadar cum vor argumenta apărătorii unei creațiuni tinere și a unui pământ (univers ) tânăr - în jurul la 6000 de ani, cel mult 10.000 - în defavoarea rezultatelor și observațiilor științifice, și care este de fapt realitatea. Acestea sunt obiecțiile lor:

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( IX )

   Credincioșii care se îndoiesc

     Unii creștini au încercat și încă mai încearcă să desconsidere datările geologice în mod abil , afirmând că nicio rocă nu este un sistem complet închis ( adică nicio rocă nu este complet izolată de mediul înconjurător astfel încât să nu fi pierdut sau primit unii dintre izotopii folosiți la datare ). Vorbind dintr-un punct de vedere strict tehnic, acest lucru este real - probabil un atom dintr-un miliard dintr-un anume izotop s-a „ evaporat ” din toate rocile, dar o așa mică schimbare ar fi total irelevantă pentru rezultatul final al datării.