Cazul Bodnariu: un atotputernic Dumnezeu neputincios

    Ca unul care trec personal, de 8 ani și jumătate, printr-o tragedie aproape identică cu a soților Bodnariu, cunosc foarte bine durerea indescriptibilă a acestor părinți care au avut până nu de mult 5 copii, dar care acum nu mai au ... niciunul, toți fiind „confiscați” de mai bine de o lună de statul norvegian, mai concret de Protecția Copilului din această țară ( Barnevernet ). Sunt zile în care nu mai ai chef să mai trăiești, și ai urla de durere. O durere care nu poate fi descrisă de niciun cuvânt. Și nu poate fi înțeleasă de nimeni care nu a trecut pe aici. A priva un părinte de copilul său ( sau invers ), în afară de faptul că respectivul părinte este un alcoolic violent sau vreun pedofil periculos, este în opinia mea o crimă abjectă. Sufletul părintelui sau al copilului maltratat astfel nu va mai fi niciodată la fel. Așa că emoțional vorbind sunt alături de familia de penticostali români din Norvegia. Da, și ateii sau agnosticii pot să empatizeze cu cineva aflat în suferință…

Despre prostie și proști

             

     Într-o epocă în care informația de calitate despre orice temă abundă pe internet sau în librăriile și bibliotecile publice, când există mii de documentare extrem de bine realizate sau cursuri online gratuite la marile universități ale lumii accesibile oricui, este întristător să constați cum mult prea multe persoane, indiferent de vârstă sau ocupație, se zbat într-o mocirlă intelectuală greu de definit, alegându-și surse de informare extrem de dubioase, de un conținut pseudointelectual îngrijorător și o penibilitate scriitoricească strigătoare la cer. Am șters de curând din lista de prieteni de pe Facebook destui amici sau cunoscuți din vechea mea viață religioasă, amici care publicau constant astfel de deșeuri intelectuale și o voi mai face foarte curând cu cei care au mai rămas în lista mea de „prieteni”. De data asta nu înainte de a le dedica din toată inima acest articol, care sper să-i ajute cumva să recunoască prompt prostia, și eventual chiar să renunțe definitiv la ea, dacă vor. Că asta e cel mai important: DACĂ VOR.

Ce te faci dacă NU există Dumnezeu?!?

  Recent, fostul pastor adventist Cornel Dărvășan a susținut la Centrul creștin Sapienția o serie de predici intitulată „ Ce te faci dacă există Dumnezeu ”? ( aici și aici ). Desigur, întrebarea este adresată scepticilor, fie atei, agnostici sau oameni seculari, care nu mai pot crede în secolul 21 într-un Dumnezeu atotputernic sau interesat de rasa umană. Și cu atât mai puțin în Dumnezeul „creștin”. Articolul de față constituie o replică la ideile sale, din punctul de vedere al unui sceptic. 

Dumnezeu, un piroman de nota 10

       

   Două tragedii cumplite țin capul de afiș al știrilor internaționale în această tristă sâmbătă de final de octombrie: mai întâi incendiul dintr-un club bucureștean, soldat cu 27 de morți și 184 de răniți ( dintre care mulți vor mai muri încă în chinuri teribile ) și prăbușirea unui avion de pasageri rusesc deasupra peninsulei Sinai, cu 224 oameni la bord. Ce au în comun aceste catastrofe? Ei bine, cele două evenimente sunt legate între ele, nici mai mult nici mai puțin, de interpretările mistico-religioase ale creștinilor „adevărați”. „ Dumnezeu”… spun ei în cor și fără să clipească, „ le-a dat o lecție păcătoșilor”. 

Teoria Big-Bang explicată pe înțelesul tuturor

       

     Întrebarea dacă pământul sau cosmosul au existat dintotdeauna sau au fost create de o ființă supranaturală a preocupat dintotdeauna spiritul uman. Aristotel și majoritatea celorlalți filozofi greci au respins ideea unui început al universului, deoarece aceasta implica vrând-nevrând intervenția unui creator. Grecii credeau că omul, pământul și stelele de pe cer au existat dintotdeauna. 

Iluzia unui Dumnezeu bun

              

     Copilăria și adolescența mea, întreaga mea viață până la anii maturității de fapt, mi-a fost marcată de tradiția creștină a unui Dumnezeu bun și iubitor, mult mai bun ca orice părinte omenesc, care se implică activ în istoria omenirii, care ascultă fără îndoială rugăciunile celor care cred sincer în el și care „ face dreptate văduvei și orfanului ”. Concepția tradițională creștină este aceea a unui Dumnezeu interesat de creaturile sale și care se află în controlul evenimentelor , fie că este vorba despre legile fizice care ne spun unde trebuie să se spargă valurile mării, fie că avem de-a face cu limitele până care la poate ajunge răutatea celor nelegiuiți. 

Este realitatea o iluzie?!?

   Este posibil ca realitatea de zi cu zi să fie de fapt o iluzie? Este planeta noastră, viața însăși precum și universul nostru o uriașă simulare efectuată pe un computer, într-o altă realitate inaccesibilă nouă, de către ființe extrem de avansate tehnologic? Pe zi ce trece se înmulțesc tot mai mult vocile ( și indiciile ) care ne pot determina să ne îndoim de propria existență. Sau cel puțin să înțelegem existența cu totul altfel ca până acum. Dacă până în urmă cu 10 ani tema despre care vorbim părea să fie un domeniu exclusiv al filozofiei sau al filmelor SF, cele mai recente descoperiri din cosmologie vin să întărească ipoteza că universul ca simulare ( sau hologramă ) ar putea fi mai mult decât un gând ciudat și grotesc. Să le luăm pe rând.