Liberul Arbitru - o idee biblică?!? ( II )

       Omul căzut se caracterizează tocmai prin faptul că vrea să fie „ca Dumnezeu”, vrea preamărirea de sine. Natura umană nu vrea un stăpân peste ea. Pentru a rezolva contradicția dintre dogma liberului arbitru și afirmațiile biblice pauliene, s-au dezvoltat de-a lungul timpului în creștinismul postmodern imagini care să îndulcească puțin povestea.

Liberul arbitru - o idee biblică?! ( I )

     Are omul libertatea de a alege liber între bine și rău? Această întrebare a fost îndelung dezbătută de-a lungul istoriei, liberul arbitru fiind considerat de mulţi trăsătura definitorie a omului. Dacă în trecut această întrebare a căzut în sarcina filozofilor şi a teologilor, progresul ştiinţific al studierii creierului a permis specialiştilor în neuroştiinţe să se apropie în ultimele decenii de găsirea unui răspuns. Dovezile acumulate de oamenii de ştiinţă par să încline balanţa din ce în ce mai mult spre o singură concluzie: liberul arbitru, capacitatea omului de a alege liber, este doar o iluzie.

Geneza, între mit și realitate ( III d ): Omul, o creație specială?

         

Granițele evoluției

   La ora actuală, întreaga dezbatere dintre evoluționiști și creaționiști se învârte de fapt în jurul întrebării dacă se poate trage o graniță clară între micro și macroevoluție. Clasa științifică ia adesea o atitudine contrară față de realizarea acestei distincții, și asta pentru că procesul evolutiv este văzut de ea ca un tot unitar fără întreruperi punctuale iar macroevoluția ca rezultatul unor procese microevolutive care au avut la dispoziție un timp suficient de lung. Există așadar o astfel de graniță? Și dacă da, cum poate fi stabilită fără echivoc? 

Psihoze adventiste

           

      La ora la care scriu a devenit deja viral în Facebook sau blogosfera adventistă un video în care papa Francisc I își exprimă dorința de unire cu evanghelicii carismatici din SUA, aceștia primind inițiativa papală cu deosebită încântare și ropote de aplauze. Informații și comentarii despre eveniment puteți găsi de exemplu aici, în versiunea clasică, consacrat- adventistă sau aici, în cea umanist-postmodernă.  Subiectul în dezbatere: vechea psihoză adventistă a legiferării unui decret duminical mondial. Mai este îndreptățită în secolul 21 întreținerea acestei versiuni „profetice ” vechi de peste 120 de ani sau trebuie considerată drept un delir paranoic, neavând de-a face deloc cu realitatea? Haideți să cercetăm lucrurile fără sentimentalisme ieftine.

Aparențe

   

 Motto: „ Nu judecați, ca să nu fiți judecați ” Matei 7:1

      Cu ani în urmă obișnuiam , ca un bun adventist ce eram, să pun etichete oamenilor cu care intram în contact zi de zi, sau pe care îi vedeam pe stradă, pur și simplu. Primul instinct era acela de a judeca vizual lucrurile, după aparențe: dacă individul arăta de exemplu tatuat, cu cercei în ureche și folosea un limbaj colorat, era trecut în categoria nefastă a celor demni de evitat. Dacă individul era îmbrăcat însă la patru ace, avea o mină a feței blajină și mai ținea pe deasupra o biblie în mână și un discurs elocvent despre dragostea lui Dumnezeu, atunci făcea parte din categoria celor cu care merită să ai de-a face. Cu timpul, viața mi-a arătat cât de greșit eram și cât de grav pot să înșele aparențele.

Valentin´s Day - ziua când ne mințim frumos

     

     

    Motto: „ Dragostea… nu caută folosul său.” 1 Corinteni 13,5

   Cititorii mai vechi ai blogului meu știu deja fervoarea cu care repudiez formele, superficialitatea și ipocrizia de orice fel și în același timp cunosc frenezia cu care caut după esențe și autentic. Cei care nu mă cunosc vor spune probabil după citirea acestui articol, ca de fiecare dată, că bat câmpii. Mai cu seamă că de data asta nu voi analiza critic vreo biserică sau vreo religie, nici vreo dogmă sau vreo teorie științifică, ci tocmai dragostea, adică cel mai frumos „ lucru ” de sub soare. Mai e ceva sacru, te întrebi, dacă și dragostea se dovedește a fi , în cele din urmă, o mare minciună? Haideți să vedem, fără prejudecăți și fără … sentimente ( sîc ) ce este minciună și ce nu, atunci când vine vorba despre cel mai frumos cuvânt care poate ieși de pe buzele muritorilor.

Biblia și pilda talanților

  

   

    În afara reîntâlnirii cu cei dragi, a unei superbe duminici de iarnă pe platoul Bucegilor și a nămeților de zăpadă din poveștile copilăriei, scurtul sejur din România mi-a provocat încă o satisfacție majoră, care musai trebuie amintită măcar în treacăt aici. Este vorba despre două dialoguri extraordinare despre credință și Dumnezeu, adevărate prăjituri pentru intelect, avute pe rând cu o matematiciană (de ce oare discuțiile de genul acesta sunt mai aparte cu matematicienii decât cu restul muritorilor?!?… pentru că nu e deloc prima dată când mi se întâmplă asta) și cu un pastor reformist, văr de-al meu. Nu mi se mai întâmplase de foarte mult timp să am acea senzație indescriptibilă a timpului care se oprește în loc, deși în realitate trec ore bune de taifas în care uiți, pur și simplu, de tine și planurile tale. Poate că de vină a fost acea dorință inexprimabilă a sufletului după transcendent, după etern, la fel de mare ca cea a paladarului după efemerul gustului profiterolului de la Pizza Hut.