Despre Brexit și Daniel 2 ( sau despre cai verzi pe pereți și adevărul istoric )

  Cinematografia de partid adventistă a produs de curând, cu ocazia referendumului britanic care a dus la Brexit, următorul filmuleț propagandistic . 

Paștele - între tradiție și adevăr istoric

   Milioane de oameni mai mult sau mai puțin devotați sărbătoresc o dată pe an paștele, evenimentul din calendarul creștin cel mai important alături de crăciun. Paștele reprezintă comemorarea morții și învierii unui om, dar nu a oricărui om, ci a unui om-Dumnezeu care se jerftește pentru omenire. Ce este adevăr și ce este legendă în toată această poveste?

Liberul arbitru - un răspuns penibil la problema suferinței

   

    Atunci când în lume au loc tragedii majore, răspunsul creștinilor cu privire la cauza existenței răului este de fiecare dată același: „liberul arbitru”. De ce a permis Dumnezeu genocide înspăimântătoare și războaie lungi și cumplite? De ce a permis ororile holocaustului pentru 4 ani de zile, timp în care au murit milioane de ființe nevinovate? De ce permite ca o fetiță să fie violată și ucisă cu bestialitate de un monstru sadic cu chip de om? Răspunsul halucinant al prietenilor creștini este de fiecare dată același: „pentru că Dumnezeu este iubire, și încă iubire desăvârșită”.

Adventismul în Republica Heterortodoxă Română

     

    Recentul demers al bisericii adventiste din România de a se alătura așa-zisei „Coaliție pentru familie” în vederea revizuirii Constituției țării este cea mai categorică dovadă că oamenii care se pretind evlavioși una spun din gură , și alta fac în practică, de cele mai multe ori.

„ Îți mulțumesc, Doamne, că nu sunt ca homosexualul acesta ”

   

      Ultima campanie inițiată de BOR pentru strângerea masivă de semnături în vederea schimbării constituției României cu privire la „ garantarea”  și conservarea familiei heterosexuale tradiționale, este un precedent extrem de periculos pentru un stat democratic și laic, actul în sine presupunând de departe nu doar o atitudine vădit homofobă, improprie timpurilor moderne, dar și o imixtiune de neconceput a bisericii în treburile statului laic. Puțini creștini care sprijină din tot sufletul inițiativa BOR sunt cu adevărat conștienți de pericolul imens care derivă din amestecul politicii cu religia. Căci, nu-i așa, dacă acțiunea ar avea succes, iar căsătoriile între homosexuali ar fi interzise prin lege în România, ce ar mai putea împiedica biserica majoritară să ceară și alte schimbări legislative, contrare drepturilor și libertăților cetățenești garantate de un stat laic? 

Cazul Bodnariu: un atotputernic Dumnezeu neputincios

    Ca unul care trec personal, de 8 ani și jumătate, printr-o tragedie aproape identică cu a soților Bodnariu, cunosc foarte bine durerea indescriptibilă a acestor părinți care au avut până nu de mult 5 copii, dar care acum nu mai au ... niciunul, toți fiind „confiscați” de mai bine de o lună de statul norvegian, mai concret de Protecția Copilului din această țară ( Barnevernet ). Sunt zile în care nu mai ai chef să mai trăiești, și ai urla de durere. O durere care nu poate fi descrisă de niciun cuvânt. Și nu poate fi înțeleasă de nimeni care nu a trecut pe aici. A priva un părinte de copilul său ( sau invers ), în afară de faptul că respectivul părinte este un alcoolic violent sau vreun pedofil periculos, este în opinia mea o crimă abjectă. Sufletul părintelui sau al copilului maltratat astfel nu va mai fi niciodată la fel. Așa că emoțional vorbind sunt alături de familia de penticostali români din Norvegia. Da, și ateii sau agnosticii pot să empatizeze cu cineva aflat în suferință…

Despre prostie și proști

             

     Într-o epocă în care informația de calitate despre orice temă abundă pe internet sau în librăriile și bibliotecile publice, când există mii de documentare extrem de bine realizate sau cursuri online gratuite la marile universități ale lumii accesibile oricui, este întristător să constați cum mult prea multe persoane, indiferent de vârstă sau ocupație, se zbat într-o mocirlă intelectuală greu de definit, alegându-și surse de informare extrem de dubioase, de un conținut pseudointelectual îngrijorător și o penibilitate scriitoricească strigătoare la cer. Am șters de curând din lista de prieteni de pe Facebook destui amici sau cunoscuți din vechea mea viață religioasă, amici care publicau constant astfel de deșeuri intelectuale și o voi mai face foarte curând cu cei care au mai rămas în lista mea de „prieteni”. De data asta nu înainte de a le dedica din toată inima acest articol, care sper să-i ajute cumva să recunoască prompt prostia, și eventual chiar să renunțe definitiv la ea, dacă vor. Că asta e cel mai important: DACĂ VOR.