Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( IV )

Radionuclizi dispăruți: clepsidrele care s-au oprit

   Mai există o metodă de a determina vârsta vieții pe Terra. Dacă vedem o clepsidră a cărui nisip s-a scurs în totalitate, știm că a fost învârtită cu mult înainte de intervalul de timp măsurat de ea. În mod similar, dacă descoperim că un izotop radioactiv părinte a fost cândva abundent dar s-a terminat, știm atunci că și acesta a existat cu mult înainte de intervalul de timp pe care îl măsoară. Există mulți izotopi radioactivi care nu mai sunt găsiți în stare naturală pe pământ. Timpii lor de înjumătățire arată perioade de timp mai scurte decât cele pe care le putem măsura. Fiecare element chimic are radioizotopi care au dispărut de pe Terra.

      Multă lume este familiară cu tabelul elementelor lui Mendeleev. Chimiștii din domeniul nuclear și geologii folosesc însă unul diferit atunci când au dea face cu izotopii: așa numitul tabel al nuclizilor . Acest tabel este o reprezentare grafică a nr. de neutroni vs. numărul de neutroni pentru izotopi diferiți. Să ne amintim că un element chimic este definit de numărul de protoni pe care îl conține. Fiecare element poate avea un număr diferit de izotopi, adică atomi cu un număr diferit de neutroni. 

   Deci fiecare element ocupă un singur rând, în timp ce diferiți izotopi ai acelui element stau în coloane diferite. Pentru potasiul găsit în natură, totalul neutronilor plus protoni poate însuma 39, 40 sau 41. Potasium -39 și -41 sunt stabili, dar potasium -40 este instabul, oferindu-ne metodele de datare precum Potasium- Argon. 

   Acum, dacă ne uităm atent la ce fel  izotopi radioactivi mai există încă și care nu, găsim un lucru foarte interesant: aproape toți radioizotopii cu timpi de înjumătățire mai scurți decât 500 milioane de ani nu mai există. De exemplu, deși multe roci conțin însemnate cantități de calciu, izotopul calciu -41 ( half-life 130 000 ani ) nu există în natură decât ca potasium -38, -42, -43, etc. Radioizotopii găsiți în stare naturală sunt cei cu timpi de înjumătățire aproape de un miliard de ani sau mai mult. Singurii izotopi naturali cu timpi de înjumătățire mai scurți sunt cei care au o sursă constantă de alimentare, precum Chlorine -36. 

    În unele cazuri există evidență ( mai ales în meteoriți ) că izotopii cu viața mai scurtă au existat cândva în trecut, dar au dispărut, precum în tabelul de mai jos:

               Izotopi dispăruți                Timpi de înjumătățire

          Plutoniu-244                                 82 milioane ani

          Iodine -129                                     16 milioane ani

           Palladiu -107                                 6,5 milioane ani

          Mangan -53                              3,7 milioane ani

          Fier -60                                       1,5 milioane ani

           Aluminiu -26                                   700 000 ani   

           Calciu -41                                          130 000 ani

         Aceasta este o evidență puternică pentru faptul că sistemul solar a fost creat cu mult înainte față de timpii arătați mai sus! Pe de altă parte, existența în natură a izotopilor - părinte cu timpi de înjumătățire de aprox. 1 miliard de ani sau mai mult este o altă evidență puternică despre faptul că pământul a fost creat acum câteva miliarde de ani! Pământul este destul de bătrân pentru ca radioizotopi cu timpi de înjumătățire mai mici de 1 miliard de ani să se fi dezintegrat deja, dar nu atât de bătrân ca radioizotopi cu timpi de înjumătățire mai lungi să fi dispărut. Aceasta e ca și cum ar fi să găsim clepsidre care încă mai măsoară un lung interval de timp, pe când clepsidrele care măsoară intervale de timp mai scurte au dispărut. 

   

  ( va urma )