La răscruce de drumuri

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( III )

                           

Ceasuri radiometrice

   

      Există peste 40 de tehnici de datare radiometrică, fiecare bazată pe un izotop radioactiv diferit. Termenul izotop împarte elementele în grupe de atomi care au aceeași greutate atomică. De exemplu carbonul are izotopi cu greutatea 12, 13 și 14 ori masa nucleului, astfel încât avem C 12, C 13 și C 14. Doar izotopul C 14 este radioactiv. Izotopii cu jumătăți de viață foarte lungi se dezintegrează foarte încet, și de aceea sunt folositori pentru datarea corespunzătoare a evenimentelor foarte vechi. Izotopi cu jumătăți de viață mai scurte nu pot data astfel de evenimente vechi deoarece toți atomii izotopului-părinte s-au dezintegrat deja , la fel ca o clepsidră al cărui nisip este tot în partea de jos. 

Doar 10 minute

   Dacă ai avea doar 10 minute ca să prezinți evanghelia cuiva pe care nu-l vei mai vedea niciodată, ce i-ai spune în acele 10 minute?  Ce i-ai prezenta, astfel încât ca să-i dea vieții un sens, așa cum nu l-a mai perceput niciodată până atunci? 

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( II )

   

   

Privire de ansamblu

     Rocile sunt compuse din multe cristale individuale, iar fiecare cristal este compus din cel puțin câteva elemente chimice diferite precum fier, magneziu, siliciu, etc. Cele mai multe elemente din natură sunt stabile și nu se schimbă. Dar există și unele care nu sunt complet stabile în starea lor naturală. Unii atomi se schimbă de la un element la altul printr-un proces numit descompunere ( dezintegrare ) radioactivă. Dacă la început există mulți atomi ai elementului original, numit elementul-părinte, pe parcurs atomii se dezintegrează în alt element, numit elementul-fiică (daughter element), la o rată de timp predictibilă. Trecerea timpului poate fi stabilită prin scăderea numărului de atomi-părinte și înmulțirea numărului de atomi-fiică. 

Când „Antihristul” iese la pensie...

        

                                    

        Azi a fost o zi istorică, pe care niciun adventist n-o anticipa nici măcar în gând în urmă cu 8 ani, atunci când Benedict XVI a devenit capul bisericii catolice mondiale. Dimpotrivă, acum 8 ani, mai precis într-o zi de 19 aprilie 2005, trecutul cu accente naziste al lui Joseph Ratzinger și poziția sa teologică dură din timpul fostului pontificat al papei Ioan Paul al doilea ( Ratzinger a fost între 1981 și 2005 șeful congregației sacre a doctrinei credinței - sau altfel spus inchiziția romană istorică ) erau premize suficiente pentre ca tot AZS-ul de rând să strige din nou binecunoscuta mantră ellen-istă : „ Gata, vine decretu’ ! ”  Dar iată că au trecut 8 ani de-atunci și … stupoare: decretu’ nu numai că n-a venit, dar … pleacă însuși papa ! De bună voie și nesilit  de nimeni…

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( I )

    Pentru săptămânile care urmează v-am pregătit un nou serial, de data aceasta despre o altă problemă majoră cu care se confruntă creștinii, și anume atunci când este vorba să accepte vârsta de miliarde de ani a planetei, a soarelui și chiar a vieții. Autorul materialului pe care îl voi traduce este dr. Roger C. Wiens, PhD în fizică și geologie, angajat la  Space & Atmospheric Sciences Group la laboratorul național american Los Alamos. Dr. Roger Wiens  este un creștin care a fost membru pe rând în denominațiunea fraților menoniți, apoi baptist, congregaționist conservator și Vineyard. Deși este de peste 4 decenii un apreciat om de știință, nu vede niciun conflict între știință ( studiul creației lui Dumnezeu ) și biblie, sau între miracole pe de-o parte și vârsta veche a pământului, pe de cealaltă parte. Așadar, există toate premizele ca prejudecățile creștinilor sinceri cu privire la vârsta veche a vieții pe Terra să fie demontate pas cu pas în acest serial, dar de către un expert în fizică și geologie creștin. 

Geneza 1 și 2 - marea agitație adventistă

      

     Acum 7 ani, mai precis prin vara lui 2006, o agitație fără precedent a cuprins biserica adventistă mondială. Ce se întâmplase? În urma unor elaborate studii anonime contra doctrinei trinității, dar mai ales a apariției internetului care putea acum să faciliteze enorm fluxul de informații  și să-l pună la îndemâna tuturor, biserica era zguduită de „scandalul trinității”. Pe tot cuprinsul globului, zeci și zeci de membri adventiști, altădată credincioși bisericii, se disociau acum public de doctrinele acesteia, dintre care la loc de frunte făcea parte doctrina trinității. Sistemul intrase în panică. Stabilitatea și unitatea bisericii erau serios amenințate. Iar contraatacul devenea imperios necesar. Așa au fost tipărite acele „lecțiuni” în favoarea dogmei trinității, prin care conducerea spera din răsputeri să închidă gura ereticilor și să stingă incendiul. Dar incendiul nu s-a stins deloc. Dimpotrivă, la 7 ani de-atunci, în pofida eforturilor disperate ale bisericii, un alt mare „scandal” mătură azi adventismul la nivel mondial: veșnicul conflict dintre creaționism și evoluționism. Iar de data asta… nu mai sunt în joc doar  simple pagube colaterale ( a se citi câțiva „terchea-berchea” nesupuși conducerii ), ci însă validitatea creștinismului în sine.