Zacheu, Hells Angels și Isus Hristos

      

    Credeam că am înțeles impactul extraordinar al povestirii din Luca 19 despre Zacheu. Am auzit până acum zeci de predici despre asta și am citit multe despre celebra întâmplare din vechime cu Isus și șeful vameșilor din Ierihon. Dar nimic nu-i mai bună ca lecție de viață decât ...viața însăși. Iar cine crede că știe cât de nonconformist a fost Isus Hristos pentru epoca sa, încă nu știe nici pe jumătate ce e acela ... nonconformism. Ziua de azi mi-a demonstrat încă odată, dacă mai era nevoie... cât de genial a fost Maestrul. Cât de mult a provocat prin atitudinea lui. Cât de mult s-a înălțat deasupra a tot ceea ce este... bătător la ochi.  Și tot astăzi am înțeles mai bine ca oricând de ce a fost lichidat: era prea „neomenească ” iubirea Lui pentru cei mai mari dintre păcătoși... Mergea dincolo de limitele impuse de oameni. Dădea și celălalt obraz. Și se făcea prieten cu „îngerii iadului ” numai pentru ca să-i câștige ulterior pentru El. 

   Azi am fost invitat prin diferite circumstanțe, care nu merită detaliate, la nunta lui Ingo Dura, șeful rockerilor Hells Angels din orașul în care locuiesc. A fost o zi deosebită, o zi pe care orașul, și eu personal, nu o voi uita prea ușor. Și asta nu numai din cauza sutelor de Harley Davidson de toată frumusețea care au împânzit orașul într-un zgomot infernal, nici din cauza costumelor impresionante ale rockerilor, și nici chiar a serviciului nupțial din biserica evanghelică, care m-a impresionat. 

   A fost o zi deosebită deoarece, dincolo de toată tevatura ziarelor despre gruparea Hells Angels, grupare care riscă tocmai în aceste zile să fie interzisă în toată Germania, dincolo de zvonurile mai mult sau mai puțin adevărate despre lumea ascunsă a îngerilor iadului, astăzi... a biruit dragostea. Exact acestea au fost cuvintele de încheiere ale lui Jürgen Mohr, decanul bisericii evanghelice care a oficiat cununia, într-un timp în care crisparea dintre poliție și rockeri a ajuns aproape de paroxism. 

  

 În spatele acestor cuvinte frumoase se află însă un război psihologic dus de poliție și primărie împotriva prelatului. În ciuda presiunii enorme exercitate de autoritățile orașului , ca șefului Hells Angels să nu-i fie acceptată cererea de căsătorie de către biserică, prelatul a ales să răspundă afirmativ dorinței personale a unei ființe umane. Așa se face că mii de persoane au luat cu asalt azi la prânz biserica centrală Marienkirche din oraș, ovaționându-l pe șeful „ îngerilor iadului ” . Astăzi, Ingo Dura a fost înainte de orice, doar un om. Un om ca noi toți, cu bune și rele, îmbrăcat nu în costumul său special de piele  Hells Angels, cu craniul de mort însoțit de două aripi, ci în costum negru obișnuit de ginere. Amestecat prin mulțime, fără escortă specială așa cum obișnuiesc să aibă politicienii sau papa Benedict, Ingo Dura a fost astăzi un simplu muritor care s-a căsătorit , și nimic mai mult. 

   Nebunia de pe străzile orașului meu și vacarmul generalizat mi-au adus aminte de povestea din Luca 19. Numai că acolo  nu era în centrul atenției tuturor personajul negativ, ci Isus. Acel Isus nonconformist care îi scotea din sărite pe toți prin atitudinea și ideile sale prea liberale. Acel Isus care vindeca în ziua sabatului. Acel Isus care mânca și bea cu hoții și cu prostituatele. Acel Isus care era ALTFEL  decât toți și toate. 

   Înconjurat de gloatele gălăgioase, Maestrul avea să uimească o dată în plus în această zi mulțimile. Ascuns în frunzișul des al unui dud, stătea Zacheu, cel mai odios și mai „ odiat ”( sîc) personaj al Ierihonului. Șeful vameșilor, o organizație la fel de neortodoxă pe atunci precum este Hells Angels astăzi,  privea din copac procesiunea care venea spre el, dorind să-l vadă de sus, netulburat, pe Acela care ...se spunea ... primea pe oricine la El. Zacheu însă nu dorea să se dea în spectacol. Știa bine că între el și Maestrul galilean era o diferență ca de la cer la pământ: Isus dădea oamenilor pâine și pește, el le confisca oamenilor pâinea și peștele. Isus îi elibera pe oameni de rituri și poveri omenești. El le cerea oamenilor taxe din ce în ce mai mari și mai nedrepte, făcând escrocherii cot la cot cu administrația romană păgână. Isus îi vindeca pe oameni și îi elibera de boli și necazuri. El îi arunca pe oameni în temniță, dacă aceștia nu mai erau în stare să-i mulțumească lăcomia sa tot mai crescândă. 

   Am stat și m-am gândit astăzi, văzând alaiul de „păcătoși ” și „ infractori ” tatuați care înconjurau biserica, ce ar fi făcut Isus azi, dacă ar fi fost invitat la nuntă de către cel mai mare dintre „ nelegiuiți” . S-ar fi dus? L-ar fi refuzat? Cert este că acum două mii de ani nu numai că s-a lăsat invitat , ci s-a autoinvitat în casa unui astfel de mafiot. Da, Zacheu de atunci nu era cu nimic mai bun decât durul rocker Ingo Dura de azi. Tocmai de aceea șocul a fost atât de imens, chiar printre ucenici, atunci când Maestrul, odată ajuns în dreptul dudului, s-a uitat în sus, spre Zacheu. Cum era posibil ca El, Rabi, Fiul lui Dumnezeu ... să aibă de-a face cu cel mai mare escroc din oraș și să ia masa cu el? 

   Dar Isus nu s-a lăsat deturnat de prejudecățile de omenești. Planul său era acela de a da o lecție tuturor, pentru totdeauna. Iar lecția de atunci a fost extraordinară: Dumnezeu nu judecă oamenii cu ochi omenești. El cunoaște inima fiecăruia, dincolo de faptele lor, vorbele lor, tatuajele lor, pletele lor, tâlhăriile lor sau ... predicile lor elocvente. El merge direct la inimă, dincolo de ceea ce ochiul omenesc poate vedea. Și dacă este acceptat, se întâmplă minunea minunilor: Zacheu devine un ucenic căit, doritor să dea împătrit înapoi victimelor sale. Iar Mântuirea intră în casa celui mai fidel dintre fiii Satanei. 

   E adevărat că Hells Angels este o organizație dubioasă. Și este adevărat că Ingo Dura se află și el în vizorul poliției, ca mulți alți „ mafioți ” din această lume paralelă cu societatea de rând. Este adevărat că mulți dintre ei sunt fără scrupule și ar comite crimă fără regrete, dacă așa le-o dictează interesul de moment. Dar tot la fel de adevărat este că...dacă Zacheu nu s-a schimbat de două mii de ani încoace, cu atât mai sigur este că Isus Hristos de asemenea nu s-a schimbat. Astăzi ar șoca din nou lumea „ creștină”, dacă ar fi printre noi, la fel ca acum 2000 de ani.  Pentru el,  nu fața omului contează, nu trecutul său, nu tatuajele sau diplomele, nu ovațiile sau atenția pe care o primește cineva. Ci altceva: cu mult mai important: adâncul sufletului. Iar acolo, doar EL, Maestrul...poate să pătrundă. 

   

   Dincolo de cranii și oase de morți, dincolo de plete și tatuaje, dincolo de un trecut pătat sau un prezent dubios, se află sufletul omului, adevăratul sanctuar în care Isus dorește să locuiască și să cineze și azi, ca acum 2000 de ani. Nimeni dintre noi nu are dreptul să gândească măcar ... că rockerii Hells Angels sau orice altă grupare asemănătoare sunt excluși de la ospățul ceresc. Isus nu numai că nu i-a exclus, ci i-a invitat personal, de pe drumuri și de pe lângă garduri. În momentul de cea mai mare agonie a sa omenească, un tâlhar notoriu i-a bucurat sufletul, și nu vreun „ ucenic ” declarat. Iar în timp ce evita compania fariseilor „ prea sfinți ” și „ neprihăniți”, s-a autoinvitat în casa celui mai mare dintre neleguiții Ierihonului. 

   Oare nu a făcut aceste lucruri ca noi, așa zișii săi urmași „ creștini ” să-I călcăm pe urme? Nu ne-a învâțat el să nu judecăm pe nimeni, ca să nu fim judecați? Și nu ne-a spus El că trebuie să ne tratăm semenii așa cum noi am fi doriți să fim tratați de ei? Azi am înțeles odată în plus cât de uriașă, neomenească, nonconformistă este dragostea divină. Cum să nu fii atras de o astfel de iubire infinită? Eu am fost doar pentru câteva ore în mijlocul „ îngerilor iadului ” și nu am dăruit altceva mai mult decât un buchet de flori soției lui Ingo. Dar Isus Hristos a coborât literalmente până în flăcările iadului uman, descoperindu-și farmecul inegalabil dumnezeesc și dăruindu-și viața pentru oamenii deveniți cu adevărat demoni. Nu e altă modalitate mai potrivită de a înțelege mai bine această dragoste imensă decât atunci când cobori efectiv printre „ îngerii iadului”. Și nu poți înțelege mai bine evanghelia adevărată a harului decât atunci când privești un rocker dur cu semnul 666 tatuat pe ceafă. 

   Culmea e că rockerii m-au invitat printre ei tocmai când adventiștii m-au exclus. Nici că se putea ironie mai mare. Nebănuite sunt căile Domnului, nu-i așa?