Aniversare și intenții

 
    Astăzi, 24 octombrie, se împlinesc 2 ani de când scriu pe acest blog. Dincolo de momentul aniversar propriu-zis , cred că astăzi este momentul nu numai al unui scurt bilanț, dar și pentru planuri de viitor. Nu aș putea spune că mi-am fixat de la bun început, acum doi ani, vreun plan editorial concret. Intenția mea a fost doar aceea de a provoca la studiu, și a întări credința cititorilor mei. Dar nu orice fel de studiu, și nu orice fel de credință.

    Studiul pe care l-am făcut pentru a mă îmbogăți spiritual și intelectual atunci când eram adventist sau reformist a constat exclusiv din citirea mecanică, sabat după sabat, an după an, a bibliei și spiritului profetic. De fapt, acela nu era deloc un studiu, ci o repetare mecanică a ideilor auzite la amvon, via biblie ori EGW. Ca urmare a acestui „ studiu ” a rezultat în mod inevitabil o credință oarbă, bazată de prea multe ori pe tradiția părinților mei sau tradiția bisericii, în detrimentul unei credințe bazate pe argumente logice și raționale puternice. 

   Dacă este însă ceva care mai apreciez încă la adventism, este spiritul căutător cu care acesta s-a născut acum peste 170 de ani în urmă. Nopțile de studiu biblic și rugăciune ale pionierilor adventiști după marea dezamăgire de la 1844 sunt  o invitație la resetarea opiniilor, concepțiilor și prejudecăților religioase pentru orice creștin modern. Cuvintele Ellenei White potrivit cărora „ ar trebui să prezentăm argumente sănătoase care nu doar să închidă gura oponenților, ci să suporte cea mai strictă și minuțioasă cercetare ” constituie nu numai un apel deosebit de inteligent și onest la introspecție personală și denominațională, dar din păcate... și o invitație neonorată peste decenii: 

 „ Este important ca în apărarea doctrinelor pe care le considerăm articole de credință fundamentale, să nu ne permitem niciodată să întrebuințăm argumente care nu sunt cu totul sănătoase. Acestea ar putea reduce la tăcere pe un oponent, dar ele nu fac cinste adevărului. Ar trebui să prezentăm argumente sănătoase care nu doar să închidă gura oponenților, ci să suporte cea mai strictă și mai minuțioasă cercetare. ... Noi nu pretindem că în doctrinele cercetate de aceia care au studiat cuvântul adevărului, n-ar putea fi oarecare greșeală, fiindcă nici un muritor nu este infailibil. … Frații noștri ar trebui să fie dispuși să cerceteze într-un mod deschis și onest, fiecare punct de dispută.....  Este adevărat că noi avem adevărul și că trebuie să ținem cu tenacitate la pozițiile care nu pot fi clătinate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune la orice nouă lumină pe care ar putea să ne-o trimită Dumnezeu... Va exista o dezvoltare a înțelegerii, pentru că adevărul este capabil de o continuă extindere.... Explorarea adevărului din partea noastră este încă incompletă. Noi am adunat doar câteva raze de lumină. (Ellen White, Testimonies, vol. 5, pp. 708-709; RH, March 25, 1890; RH, August 7, 1894; EGW to P.T. Magan, Jan. 27, 1903; cf. George Knight, The Search for Identity – The Development of Seventh-day Adventist Beliefs, Review and Herald, Hagerstown, MD, 2000, pp. 20, 26). ”

   Din nenorocire, adventismul a ales la 1888 și la 1919 să urmeze definitiv calea  legalist-iudaizantă, fundamentalist-conservatoare a respectării textului ( fie el biblic, ellen-white-ist sau doctrinar) în defavoarea aplecării spre studiu minuțios și analiză logic-rațională a acestuia. În consecință, s-a dezvoltat de-a lungul vremii o mașinărie denominațională enormă și extrem de bine pusă la punct organizatoric vorbind, în timp ce însuși spiritul căutător și aventurier al adventismului a murit. Biserica stă astăzi „ neclinitită ” pe niște piloni doctrinali pe care îi consideră fundamentali și infailibili, fără să accepte sau fără să-i treacă măcar prin cap că temelia pe care zidește de peste 120 de ani este pur omenească, că soluțiile pe care le oferă lumii sunt sterile și inapropriate secolului XXI, și că prin atitudinea ostilă față de cercetare își sapă propria groapă, își ucide propriul viitor. 

   Trebuie doar să analizezi cazul Florin Lăiu din România anului 2012, ca să vezi de fapt cum arată la față adventismul contemporan mondial: „ Îți merge numele că trăiești, dar ești mort.” Mort față de onestitate și curaj, mort față de cercetare și aventură teologică, mort față de spirit și Dumnezeu. Dar viu față de lege, tradiție și reguli! Adventismul de astăzi le știe pe toate, și nu mai are nevoie de nimeni și de nimic ca să afle ceva nou și interesant, nici măcar de persoane influente și dotate intelectual precum este Lăiu. 

    Acestea au fost motivele pentru care m-am apucat de scris în urmă cu doi ani. Dumnezeu îmi este martor că sunt din ce în ce mai nemulțumit de mine însumi, descoperind cât este de cercetat și cât de puține cunosc. Cu cât citesc mai mult, îmi dau seama  nu numai de ignoranța spiritual-intelectuală impusă de biserică în care am trăit 30 de ani,  ci și de ambiguitatea, inadvertențele și anacronismele mentalității și limbajului religios în raport cu secolul XXI. Așa cum am menționat de multe ori pe acest blog, a fost și este încă de la început intenția mea să merg dincolo de acest limbaj religios mort, dincolo de textul biblic , și ( mai ales ) dincolo de „ adevărul ” pregonat de la amvoane. Nu știu în ce măsură am reușit să trezesc interesul cititorilor mei, dar pot mărturisi că temele tratate au fost de un înalt interes pentru mine. Iar uimirea și/sau satisfacția provocată de unele descoperiri științifice sau teologice au fost de asemenea pe măsură, satisfacție pe care am încercat să o împărtășesc cu voi. 

   În pofida nenumăratelor suprize din sfera cunoașterii care mi-au îmbogățit spiritul în ultimii doi ani, pot spune cu sinceritate că îmi dau seama că nu-ți ajunge o viață pentru a cunoaște tot ceea ce ai vrea să cunoști. De aici și disprețul meu pentru atitudinea atât de des întâlnită prin biserici, unde doctrinele sunt cuvintele ultimei instanțe față de Dumnezeu și Adevăr. Ca să nu mai vorbesc despre cât  de abjectă și necreștinească poate fi atitudinea de a judeca și umili pe cel de lângă tine, doar pentru faptul că el îl vede ALTFEL pe Dumnezeu decât îl vezi tu. Această discrepanță dintre felul de raportare al bisericii față de  ADEVĂR și felul recomandat de Pavel, Socrate și Iisus atunci când vrem să cunoaștem ceva, m-a determinat să renunț definitiv la metodele vechi de „ studiu ” și să adopt unele noi, unde cuvântul „ resetat ” nu este doar un nume de blog, ci o atitudine de viață. Consider că în fața unui Dumnezeu infinit în înțelepciune, aceasta ar trebui să fie atitudinea corectă, și nu aceea care se prinde cu degetele în menghina doctrinelor și regulilor omenești. 

   Deși cercetarea mea personală mi-a schimbat multe concepții moștenite despre biblie, Dumnezeu sau viața veșnică, deși am renunțat definitiv la limbajul de lemn religios, și deși nu mai am o viață „ spirituală ” în sensul de odinioară al expresiei, rămân însă un credincios convins. Convingerea mea este că datoria unui adevărat creștin în secolul XXI este aceea de a aduce „ argumente solide care nu numai să închidă gura oponenților, ci și să reziste unei minuțioase cercetări ” despre credința noastră. De aceea acest site și-a propus încă de la început să caute Adevărul dincolo de lozinci religioase răsuflate și tradiții bisericești anoste. Și... la fel cum unele filme sunt nerecomandate minorilor, și acest blog poate avea repercursiuni majore pentru cei neînvățați să gândească cu propriul creier. 

   Pentru viitor, voi încerca să mă delimitez din ce în ce mai mult de critica adusă bisericii adventiste, convins fiind pe de-o parte că oricum vorbesc cu  pereții, iar pe de altă parte că aceasta nu mai merită acum nici măcar timpul și energiile mele. Voi continua însă să explorez de unul singur, prezentându-vă frământările și/sau concepțiile mele ( resetate și resetabile ). De pildă, intenționez să duc la bun sfârșit cât de curând studiul despre sanctuar, prezentând concluziile mele în urma acestui serial îndelungat. Strâns legat de concluziile despre sanctuar vor veni una după altele temele următoare, din care spicuiesc doar câteva pe care le am acum în minte:

  1.  Ce s-a întâmplat la 1888? Legea, Harul, Îndreptățirea prin credință.

  2.  Ce înseamnă concret natură umană și natură divină și cum poate răspunsul ( eventual) la această întrebare să arunce o nouă lumină asupra unor declarații de bază ale Ellenei White, Jones sau Waggoner despre sanctuar? 

  3. Creațiune, evoluție, sau creație printr-un mecanism de tip evoluționist? ( la rubrica Sola Scientia)

  4. Fizică și informație, sau altfel spus spiritul nevăzut din spatele obiectelor/fenomenelor pe care le vedem/cunoaștem..( la serialul despre univers)

  5. Ce sunt gândurile, creierul uman și computerele. Analogii și diferențe. 

   Sper ca aceste teme și multe altele să vă provoace în continuare interesul pentru anul care urmează. Iar tuturor celor care mă citiți, un sincer mulțumesc.