Obiecții adventiste
1. Apare cornul cel mic din Daniel 8 din mijlocul vânturilor?
Unii erudiți AZS, recunoscând faptul că acel corn mic nu iese din Grecia, așa cum indică simbolul țapului, au sugerat că iese dintr-unul din cele patru vânturi ale cerurilor, mai degrabă decât din cele patru coarne, afirmând că ebraica permite o astfel de posibilă intrepretare: Daniel 8:8-9 : „ … au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor . Dintr-unul din ele a crescut însă un corn mic ”.
În ebraică pronumele personale pot fi feminine, masculine, dar și neutre. În Daniel 8:9, cuvântul „ ele ” este de gen masculin. Deoarece „ coarnele ” este feminin și „ vânturile ” poate fi masculin sau feminin, erudiții adventiști au indicat că pronumele „ ele ” trebuie să se refere la „ vânturi”. Ca urmare, spun ei, cornul cel mic a ieșit dintr-unul din cele patru vânturi. Cu toate acestea, există o problemă în acest sens. Pronumele „ unul ” este feminin, ceea ce pare să-l lege de femininul „ coarne ”. De aceea, dacă analizăm profeția doar lingvistic, nu putem stabili cu certitudine dacă cornul cel mic a ieșit din cele patru coarne sau din cele patru vânturi !
Așadar trebuie să căutăm după o altă evidență. Cornul cel mic reprezintă o putere reală, de aceea ar fi neobișnuit ca să găsim o putere politică neasociată vreunei împărății. Ar fi cu totul ciudat ca lui Daniel să i arate o secvență de evenimente care au de-a face cu Alexandrul cel mare, apoi cu dezmembrarea imperiului său în patru părți, apoi cu apariția cornului cel mic … dar cornul cel mic să nu apară din imperiul grec! Din câte se pare, imperiul grec este fundalul istoric pentru apariția cornului cel mic, altfel de ce ar mai fi fost necesar să fie menționat în prealabil?
Ideea cornului cel mic apărând dintr-unul din cele patru vânturi este îndrăgită de adventiști în mod deosebit, deoarece corespunde pretenției că Roma păgână, apoi cea papală, este puterea care a profanat sanctuarul timp îndelungat ( 2300 de ani, mai exact ). Dar această propunere nu este doar ciudată, ci violează unitatea vizuală a simbolului. Iată secvența întreagă a viziunii:
a. Țapul apare cu un corn mare între ochi.
b. Cornul cel mare al țapului ( Alexandru cel mare ) este frânt.
c. În locul său apar alte patru coarne ( generalii săi Ptolemeu, Lisimah, Cassandru și Seleuc ), dar toate sunt unite încă de capul țapului!!!
Nicăieri, nici în Daniel, nici chiar în Apocalipsa, nu găsim ceva de genul ca un corn să apară dintr-un vânt și desprins de cap/corpul unei fiare… Coarnele nu apar din vânturi! Coarnele reprezintă întotdeauna împărății sau diviziuni ale acestora. Un corn desprins de capul/corpul unei fiare ar reprezenta un rege fără regat! Poate fi ceva mai absurd decât asta?
Permite deci ebraica să interpretăm pasajul în sensul apariției cornului cel mic dintr-un vânt ( punct cardinal )? Așa cum arătat deja, acest lucru este relativ. Dar tot ebraica permite de asemenea interpretarea ca acest corn mic să apară din mijlocul altor coarne, ceea ce este mult mai logic și mai potrivit contextului istoric. Acum, trebuie să ne întrebăm cu toții: „ Care interpretare face sens mai mult, un corn care iese dintr-un vânt ( un punct cardinal din cele patru ) sau un corn care iese dintr-unul din cele 4 coarne ? Singura interpretare care face sens cu logica și cu istoria este ultima. Ca atare, Roma ( fie ea păgână sau papală) nu are ce căuta în context…
2. A eșuat Gabriel în misiunea sa?
William Miller, apoi Ellen White, Uriah Smith și mulți alți adventiști, în încercarea lor de a uni Daniel 8 și Daniel 9, au afirmat că Gabriel a fost trimis din nou la Daniel, după 12 ani, ca să-i explice din nou vedenia din capitolul 8! Pentru a face o astfel de afirmație, trebuie mai întâi să presupui că Daniel a fost tare de cap ca să priceapă ce i-a explicat îngerul , și în al doilea rând că Gabriel a eșuat lamentabil în încercarea de a-l face pe Daniel să înțeleagă vedenia cu țapul și berbecele! Dar este greu de crezut așa ceva. Și mai mult: este greu de crezut că Gabriel se întoarce după 12 ani ca să-i explice o parte a viziunii din capitolul 8 neînțeleasă de Daniel. De ce așa de mult timp? De ce l-a lăsat pe profet să se zbată cu îndoieli și frământări așa de mult, dacă este adevărată această interpretare?
Din fericire, această interpretare este una slabă, din motivele următoare:
- se argumentează că o parte din Daniel 8 care aparține viziunii ( ebr: mar'eh) cu serile și diminețile ( vers 26 ) nu a fost inclusă în explicațiile lui Gabriel, motiv pentru care acesta s-a reîntors la Daniel și îi explică această parte în cap 9. Poziția AZS este aceea că, dat fiind faptul că se folosește cuvântul ebraic (chazown) în Dan 9.21 și 24 … și alt cuvânt pentru „ vedenie ”(mar'eh) în vers. 23, acest lucru indică o legătură între vedenia (mar'eh) din Dan 9:23 și vedenia (mar'eh) din Dan 8:26. Cu alte cuvinte, este tocmai porțiunea mar'eh din cap 8 pe care Daniel nu a înțeles-o...
Poziția teologilor AZS este că „chazown” înseamnă o vedenie în totalitate, în ansamblu, iar „ mar'eh ” înseamnă o secvență din acel chazown! Astfel, Daniel nu a înțeles „ mar'eh” a celor 2300 de seri și dimineți, motiv pentru care a venit din nou Gabriel în cap 9 să i-l explice. Dar stă în picioare această variantă AZS?
Dan 8:26 „ mar'eh ” cu serile și diminețile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu pecetluiește chazown -ul acesta, pentru că privește niște vremuri îndepărtate. ”
- dacă Gabriel i-a cerut lui Daniel să pecetluiască chazown-ul ( vedenia completă din cap 8 ), de ce s-a mai reîntors atunci doar după 12 ani ca să-i explice mar'eh-ul din acest chazown, din moment ce acest chazown avea oricum de-a face cu vremuri îndepărtate?
- dacă Daniel nu a înțeles mar'eh din cap 8, înseamnă că Gabriel a fost incapabil să-i tâlcuiască , ca atare incapabil să împlinească porunca lui Dumnezeu din 8:16: „ Gavrile, tâlcuiește-i vedenia aceasta!”
- dacă în prima parte a vers 26 din cap 8 cuvântul vedenie ( mar'eh ) se referă la partea cu serile și diminețile care avea să-i fie explicată în amănunt profetului în cap 9, deci 12 ani mai târziu, atunci la ce a mai fost sigilată întreaga vedenie ( chazown ) din cap 8? Această interpretare nu are niciun sens!
Care este atunci adevărul? În cap 9, chiar în primele versete, găsim faptul că Daniel studiase „ cărțile ” ( profețiile lui Ieremia ), în centrul atenției sale aflându-se captivitatea de 70 de ani a poporului său în Babilon. De aceea, atunci când Gabriel îl instruiește pe Daniel să „ înțeleagă vedenia ” în 9:23 , el se referă la vedenia(profeția) lui Ieremia! Gabriel nu se referă aici la o profeție explicată deja cu 12 ani în urmă, și care îi fusese poruncit lui Daniel să fie păstrată( pecetluită)!
Iată ce spunea chiar Florin Lăiu în episodul 9 al acestui serial:
„ Așadar ִראִה מִma·r‘ê din 9,23 nu poate fi folosită în mod legitim ca o evidență în sprijinul unei relații exegetice între profeția din capitolul 8 și cea din capitolul 9, pentru că în acest caz se referă în mod clar la descoperirea următoare din versetele 24-27. De fapt, dacă s-a intenționat ca ראִה מִma·r‘ê din 9,23 să se refere înapoi la profeția din capitolul 8, atunci cum ar putea rămâne sigilată acea profeție până la timpul sfârșitului? Trebui să fim mulțumiți cu acele indicii din text care împreună suportă o anume legătură între timpul profetic din capitolul 8 și cel din capitolul 9 ; ba chiar să descoperim noi indicii.”
3. Este profeția celor 70 de săptămâni tăiată din profeția celor 2300 de zile?
Este o exegeză săracă să iei în considerare doar semnificația semantică a unui cuvânt ( este vorba despre „ hotărâte”, „ tăiate din ” ) pentru a stabili un pilon doctrinar, când este destul de evident că acest cuvânt are o paletă lingvistică foarte largă, așa cum ne-a spus și Lăiu. Semnificația cea mai evidentă a lui Daniel 9.24 este aceea că Dumnezeu hotărâse un anumit timp de 7o de săptămâni, dincolo de care națiunea iudaică urma să nu mai fie recunoscută ca popor ales. De fapt, nici măcar acest lucru nu este foarte corect spus. Dumnezeu nu hotărâse nimic în mod abuziv cu privire la timpul de grație acordat iudeilor, ci în atotștiința Sa prevăzuse că iudeii vor lepăda până și ultima lor șansă - Mesia - după cei 490 de ani.
Dar dacă cei 490 de ani trebuie să fie tăiați de undeva dintr-o profeție mai cuprinzătoare, de ce atunci neapărat din cea cu cele 2300 de seri și dimineți? De ce să nu fie tăiați din profeția celor 1260 de zile, 1290 sau 1335 zile din Daniel 12? Sau altceva: cum știm cu siguranță că cei 490 de ani sunt tăiați de la începutul profeției celor 2300 zile și nu din mijlocul ei sau de la sfârșitul ei? Până și Lăiu spune în acest sens:
„ Timpul enigmatic care va trece până la judecata lui Dumnezeu a fost în mod evident codificat, dar îngerul nu i-a spus când va începe perioada.” ( vezi episodul 9 ).
Motivul pentru care William Miller a tăiat profeția celor 70 de săptămâni din cea a celor 2300 de zile este acela că el avea nevoie de un punct inițial pentru profeția sa cu cei 2300 de ani! Dar în Dan 8.14 nu există niciun punct de start, nicio dată de începere a celor 2300 zile, așa că Miller a legat-o cu profeția celor 70 de săptămâni în mod arbitrar, numai pentru a avea o dată de început pentru cei 2300 de ani. De aceea, în timp ce datarea începutului profeției celor 490 de ani ( sau 70 de săptămâni ) este corectă istoric în anul 457 î.H, toate detaliile ei împlinindu-se la literă prin misiunea și moartea lui Mesia, nu are absolut niciun sens ( nici istoric și nici teologic serios ) să datezi începutul profeției celor 2300 de zile-ani în anul 457 î.H, deoarece templul nu a fost pustiit în acel an de cornul cel mic, ci sute de ani mai târziu, de către Antioh Epifanul! Aceasta este istorie!
4. Concluzii
Profeția celor 2300 de ani, care este actul de naștere al bisericii adventiste de ziua a șaptea, este contruită în întregime pe presupuneri:
1. Presupunerea că cele 23oo de seri și dimineți semnifică zile.
2. Presupunerea că principiul zi-an se aplică în dreptul acestei profeții.
3. Presupunerea că Gabriel s-a întors după 12 ani la Daniel ca să-i explice aceeași viziune pe care i-o explicase deja în cap 8.
4. Presupunerea că „ hotărâte ” înseamnă efectiv „ tăiate din ”…
5. Presupunerea că profeția celor 70 de săptămâni este „ tăiată ” de la începutul perioadei celor 2300 de ani.
6. Presupunerea că profeția celor 2300 de ani începe în anul 457.î.H. , deși este evident că în acest an nu s-a întâmplat absolut nimic relaționat cu începerea pângăririi templului de la Ierusalim.
Dragi adventiști, sunteți gata să acceptați o doctrină fundamentală construită pe atâtea supoziții și speculații? Doctrinele ar trebui construite ( în cazul în care totuși aș putea fi de acord cu existența vreunei doctrine ) pe fapte sigure, și nu pe supoziții. Pe fapte demonstrabile istoric, și nu pe invenții care nu au nicio legătură cu aceasta. Toți teologii sau erudiții biblici creștini acceptă fără probleme că împlinirea lui Daniel 8:14 are de-a face exclusiv cu Antioh Epifanul, cu excepția adventiștilor! Este oare această insistență adventistă de a nu renunța la teologia greșită a pionierilor legată strict de Dan 8: 14 o simplă naivitate, sau este un ultim refugiu teologic care trădează de fapt o cumplită mândrie denominațională?!?
Este într-adevăr cumplit să recunoști cu bărbăție evidențele istorice, lingvistice și logice care îți demolează tot ceea ce ai clădit o viață întreagă. Este cumplit să observi că mișcarea adventă nu are nici-un fel de certificat de naștere profetic, așa cum se susține de către adventiști de peste 170 ani! Dar este și mai cumplit să stărui în minciună, să stărui în tradiția părinților, să-ți închizi ochii și mintea atunci când evidențele îți vorbesc!
Este așadar doctrina sanctuarului un geniu adventist sau o gafă monumentală? Ei bine, ȘI UNA ȘI ALTA !!! Știu că acest lucru șochează, dar explicații mai ample voi oferi în ultimul episod al acestui serial, de data aceasta în format video!
( va urma )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu