Evanghelia după Isus: „nu tăiaţi aripile adevărului!”

      Când Isus a apărut ca Învăţător pe meleagurile Galileii, concepţia care predomina în societatea iudaică era aceea că adevărul era foarte bine cunoscut. Bineînţeles, mă refer la adevărurile spirituale despre divinitate.  Fie că deschideai Torah, fie că citeai Ketuvim sau profeţii(Neviim), apărea ca evidentă ideea că Dumnezeu poate fi înglobat într-o carte sau înţeles printr-un ritual.

Crucea de pe Golgota, „nebunia” lui Dumnezeu

      La poarta grădinii Edenului, în toiul felicitărilor care nu încetau să curgă la adresa lui din partea tovarăşilor săi de „arme”, Lucifer s-a văzut din nou surprins de mişcarea partenerului său de şah la nivel universal. Sentinţa pronunţată acolo îi comunica cât se poate de clar şi de concis că sfârşitul său va fi fatal, ceea ce contravenea tuturor indiciilor de moment.

Argumente în favoarea unui Dumnezeu „cuantic”

Dacă Lucifer nu ar fi ştiut cu siguranţă că Dumnezeu este determinat în acţiunile Sale faţă de creaturile universului de un anumit cod moral care Îl impiedica oarecum să folosească forţa gratuită în eventualitatea răzvrătirii acestora, atunci nu ar mai fi îndrăznit să se ridice împotriva creatorului. Ar fi stat în continuare cuminte lângă tronul lui Dumnezeu şi şi-ar fi abandonat ideile sale „geniale”, mulţumit fiind oricum cu situaţia de facto în care se găsea atunci.

Argumente in favoarea unui Dumnezeu determinist

      
Deşi sunt considerate adversare ideologice , ştiinţa şi religia se unesc ciudat de armonios în ceea ce priveşte începuturile universului.

Teoria relativităţii, teoria cuantelor şi determinismul lui Dumnezeu

     Succesul neaşteptat al teoriilor ştiinţifice, mai ales al celor newtoniene, l-a condus pe Marquis de Laplace la începutul secolului al 19-lea la afirmaţia că universul ar fi în întregime determinat. Ar trebui să existe un sistem de legi – spunea el – care să ne conducă, cel puţin teoretic, la posibilitatea de a putea prezice tot ce se întâmplă în univers.

Dragostea e cea mai mare minciună

     Cîntată în milioane de melodii, redată în milioane de filme şi piese de teatru, pictată pe milioane de pânze de artişti, recitată în milioane de poezii, descrisă în milioane de cărţi, aprofundată şi discutată în milioane de dezbateri, predici sau articole de reviste. Comparată cu forţa unui taifun şi în acelaşi timp cu susurul blând al unui pârâu de munte...năvalnică, temperamentală, zbuciumată sau...dimpotrivă, calmă, principială, neschimbătoare. Imposibil de descris şi totuşi reală. Simţită prin râsetele zgomotoase ale unui copil, prin bătăile de aripă ale unui fluture, prin venirea primăverii. Jurată pentru eternitate în faţa unui altar de doi tineri, dar folosită şi ca pretext în război pentru a-ţi ucide semenul care nu gândeşte ca tine. Controversată, analizată, comentată, greşit interpretată, născătoare de patimi animalice sau aducătoare de fericire, zâmbete şi bucurie.