O peșteră de tâlhari

           

   Știu. Eu sunt „pierdut în lume”, „căzut din har”, „despărțit de Hristos”. Am luat-o razna, sunt un rebel neînduplecat, cu accente de paranoia uneori. „Îmi bat joc de biblie și spiritul profetic”, „ nu mai cred în nimic” și am „devenit agnostic”. Un frustrat din cale-afară, care vrea să se răzbune pe biserică pentru eșecurile din viața personală. Fie ca voi, dragii mei creștini adventiști. Bine că ați scăpat de mine, tulburătorul. Dar spuneți-mi și mie: cu Gili Cârstea ce-ați avut? Pentru că el, și alții ca el, nu sunt nimic din toate acestea. Și totuși, v-ați bătut joc de el la fel ca și de mine. Și i-ați băgat pumnul în gură, lui și prietenilor lui, cu același cinism preabinecunoscut de mine. De ce „fraților”? De ce? Doar e unul dintre voi, care crede ca voi în multe aspecte și se închină cu voi în aceeași biserică. Cu el ce-ați mai avut, creștinilor? 

    

   Înțeleg ca talibanii lideri unși cu filacteriile spiritului profetic să considere proteste literare gen Reset your Religion, Adventomania, Opensourcechurch sau Oxigen2 drept „ape tulburi unde-ți pierzi credința”, „tribune ale nebuniei științei pe nedrept numită astfel” sau 

 „ vârful de lance al diavolului”. Înțeleg de asemenea ca în disperarea lor de a-și păstra Mac-urile, mașinile de serviciu și alte avantaje mai mult sau mai puțin materiale, să strige cât îi ține gura „hoții”  arătând cu degetul spre noi, în timp ce ei bagă mâna până la cot în buzunarul văduvei sărace sau a bătrânilor cu pensii de 200 de lei. Înțeleg de asemenea foarte bine că „nebuni” care cred în evoluție, antitrinitarieni, relativiști biblici și alte soiuri de păsări necurate și urâte nu au mai ce căuta în biserica „ frumoasă ca soarele, curată ca luna” , „ fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta ” a rămășiței sfinților zilelor de pe urmă. Și mai înțeleg că oridecâteori își mai aruncă câte un ochi peste siteurile astea blestemate să-și scuipe în sân, făcându-și semnul crucii cu mâna stângă și rostind „Tatăl nostru ” cu voce tare. 

   Ceea ce nu înțeleg nici dacă îmi plesnesc toți neuronii de încordare este plăcerea cu care sunt gata să se sfâșie ei între ei, ăștia „sfinții”. Bucuria copilăresc-patologică de a se exclude reciproc din ceruri, doar pentru faptul că gândesc puuuuuțin diferit unii de alții. Fabrica de zvonuri și bârfe mizerabile, metodele medieval-comuniste de împroșcare cu noroi și apoi mazilire psihică a „ereticului” nesupus majorității. Plăcerea sadică de a organiza pe bandă rulantă adunări administrative de avertizare sau „ aruncare în brațele Satanei ” a celor care îndrăznesc să le iasă din cuvântul sfânt, de parcă Dumnezeu ar fi un Dracula nesătul de sânge eretic. 

   Indivizi ca mine, care califică drept o rușine monumentală adventismul ăsta primitiv cu ale lui doctrine despre vârsta vieții de 6000 de ani, cu cele 7 zile literale ale creațiunii, cu soarele și luna create în ziua a patra, sau cu două camere ale unui sanctuar ceresc unde Dumnezeu e legat de mâini și de picioare de vreo 1oo și ceva de ani, sunt demni de rugul aprins al tăcerii și disprețului total din partea lor, a atotștiutorilor. Nu se coboară înălțimile lor să vorbească cu noi, ăștia infamii și periculoșii. Asta înțeleg pe deplin, că deh… ce-are de-a face lumina spiritului profetic cu întunericul științei, sau limba canaanului ceresc pe care o vorbesc dânșii cu engleza noastră mundană? Dar ceea ce nu înțeleg sub nicio formă este ambiția, ura și determinarea cu care sunt gata să se rupă în bucăți ei între ei, cei „ aleși”. Cum e posibil ca Florin Lăiu să fie aruncat ca o măsea stricată de la catedra din Cernica după o viață de muncă, de către „frații ” lui întru credință? Cum e posibil ca Gili Cârstea să fie exclus din biserică, deși crede la fel ca turma în trinitate, în importanța bisericii în planul de mântuire, în cele 28,88 de puncte de doctrină și e toată ziua-bunăziua cu Ellen White în gură? Cum e posibil ca multor altor zeci și zeci de membri din țară să le fie negat dreptul la liberă opinie sau chiar accesul prin biserici, doar ptr că gândesc diferit despre istoria „poporului ales” ? Welcome to Romanian Adventist-Taliban Republic, împărăția lui Dumnezeu pe pământ! 

     Dar mare e grădina domnului advent și plină de buruieni care de care mai otrăvitoare. Florin Lăiu, mazilit el însuși de biserică acum vreun an și ceva în urma studiului personal despre sanctuar, șarjează în stilul caracteristic pe site-ul personal contra lui Gili Cârstea. Citiți, gândiți și cruciți-vă despre câtă ”înțelepciune” poate exista în fraza-i următoare:

  „  Când un om se scoală să corecteze cu obrăznicie Biserica, insistând să fie primită lumina lui cerească, deşi nu este acceptat ca trimis al lui Dumnezeu, nici nu mai contează ce spune. Dacă nu reuşeşte mai întâi să convingă Biserica şi să trezească respectul ca presupus sol al lui Dumnezeu, NU mai CONTEAZĂ CE SPUNE. ”

    Mă așteptam ca Florin Lăiu să capete înțelepciune odată cu trecerea anilor. Dar atitudinea lui din ultimul timp îmi confirmă, pentru a nu știu câta oară, că religia ( adventă sau nu ) îndobitocește. Evlavie ptr biserică cât cuprinde, logică și rațiune zero. Argumente :

1. Lăsând deoparte „obrăznicia” umflată și scoasă din burtă de profesor, și atribuită lui Gili ( adevărul e că Gili e chiar supercivilizat în limbaj față de draci în pielea goală ca mine ) , Lăiu uită că el însuși a corectat pctul de vedere oficial al bisericii despre sanctuar cu vârf și îndesat. Uită că a fost de asemenea ironizat și vorbit pe la colțuri de turma adventă ignorantă, doar numele, vârsta și statutul său la Cernica din acea vreme făcând să nu împărtășească atunci soarta lui Gili de azi, adică excluderea.

2. Lăiu iarăși uită că, în pofida argumentelor sale solide dpdv teologic , el însuși NU A REUȘIT „ mai întâi să convingă biserica ” cu privire la studiul său. Sau a reușit s-o convingă să-i dea un șut în fund de la Cernica, după aproape o viață de dedicare pentru profesorat și biserică. Ca urmare, dacă e să-i luăm delirul scriitoricesc în serios rezultă că „ nu mai contează ce spune ” nici el, nici studiul său de 85 de pagini despre sanctuar. Deștept tare, nu?!?

3. Și ca prostia să-i fie desăvârșită, Lăiu e din nou amnezic cu privire la faptul că istoria nu ne prezintă nici măcar un singur caz în care vreun ipotetic „sol al lui Dumnezeu ” să fi trezit respectul bisericii oficiale a timpului lui. Nici măcar unul singur. 

4. Gili se declară pe sine însuși „sol al lui Dumnezeu ” tot atât de mult cât se declară și Lăiu în urma studiului despre sanctuar. Asta e doar o acuzație nerușinată , menită să arunce cu noroi în cineva doar ptr că acel cineva gândește diferit față de tine. 

...Și când te gândești totuși că Lăiu este, intelectual vorbind, cu două capete deasupra neanderthalilor din Uniunea Român-Talibană, și în stratosferă față de gloata oarbă de advenți. Spune o vorbă filozoafă din actualul ciclu de lecțiuni SS despre sanctuar așa: „ De ce este important să învățăm să avem încredere ( în doctrina oficială a bisericii, n. edit )chiar și atunci când nu înțelegem? ” Păi nu-i clar de ce?!? Pentru că religia ar muri fără proști , iar bisericile ar da faliment fără sadomasochiști!

     După antologicul set de lecțiuni despre creațiune de la începutul anului , Moscheea Ayatolahului suprem din Palm Springs le mai dă supușilor advenți din întreaga lume încă o „ hrană tare ” la sfârșit de an: tema sanctuarului. Ceva noutăți? Aiurea… Aceeași batere de apă în piuă de când mă știu. Aceeași nesimțită aroganță care pretinde că „învață” ceva în cadrul unor pretinse discuții biblice „libere”. Aceeași joacă infantil-patologică la măsuța cu nisip. Aceeași repetare bolnăvicioasă a unor lozinci vechi și răsuflate din epoca trenului cu aburi și a poștei cu cai. Dar ce pretenție să ai pentru ceva nou și interesant, când oricine îndrăznește să se abată numai cu un cuvânțel de la ordinul partidului este excomunicat din sinagogă cât ai zice … „ templu ”? Ce pretenții să ai din partea unora care se dau drept apărători ai hotarelor credinței, dar pe de altă parte își înșeală nevestele cu nerușinare? Cum să aștepți „ redeșteptare și reformă” când ei sunt primii care poruncesc somnul colectiv și care anihilează din start orice vânticel de schimbare? 

    Iudeul rămâne însă iudeu până la moarte. Cu Yahwe în gură, cu Tora în mână, și cu afaceri mundane în inimă. Ce mai contează că Sfânta Sfintelor e goală pușcă? Important e ca buzunarul să le fie plin! Ce mai contează că Dumnezeu a părăsit demult cotețul lor de găini? Important e ca el să arate cât mai aurit! Și ce mai contează că sunt orbi povățuitori de orbi și o peșteră de tâlhari la drumul mare? Important e ca gloata de sadomado să-i respecte chiar și atunci când îi este furată demnitatea și libertatea! Ce sanctuar, fraților? Ce templu? O peșteră de tâlhari și un stol de vulturi nesătui… asta sunteți de peste două mii de ani încoace.