marți, 7 ianuarie 2014

Rugă



   Dumnezeule,


  Învață-ne să apreciem bine clipele care trec peste noi,
  pentru că ele sunt unice, și nu se vor mai repeta niciodată. 
  Învață-ne să ne mulțumim cu puțin,
  pentru că puținul poate fi de multe ori totul, 
  iar totul poate fi de multe ori nimic. 

  Învață-ne să ne bucurăm de lucruri mici
  și să înțelegem că lucrurile mari pot fi uneori goale și triste.
  Adu-ne aminte că mai mult face sfârșitul unui lucru 
  decât începutul lui,
  și că eșec nu înseamnă neapărat sfârșit.

  Dumnezeule,

  Ajută-ne să vedem dincolo de ramura înghețată de azi
  mii de flori care se deschid, zâmbindu-ne, primăvara.
  Și dincolo de norii negri din prezent
  un soare torid, stors într-un suc rece de portocale .

   Îndreaptă-ne fața spre râsetul molipsitor al unui copil
   atunci când ne vine să plângem.
   Iar dacă tocmai el, copilul, plânge
   Atunci dă-ne puterea să-l facem să râdă.
   Dă-ne puterea să mai credem, voința să mai trăim
   chiar atunci când suntem gata să … ne prăbușim.

   Dumnezeule,

   Nu trebuie neapărat să te cobori din cer în Betesda noastră
   ca să ne atingi și să ne vindeci. Sau să ne faci dreptate.
   Ajunge doar atât: să ne asiguri cumva că… îți pasă. Atât.

   Că privești dincolo de tatuajele și piercingurile din sufletul   nostru.
   Că asculți mai mult decât șoaptele noastre nerostite.
   Că pătrunzi cu ochii tăi dincolo de suprafața aia freaky,
   Unde majoritatea prietenilor „binevoitori” nu poate vedea
   Decât pedepse, păcate, frustrări, rebeliune sau alte tâmpenii.
   Când în realitate  e cea mai mare dorință de… răspunsuri. 
   De esențe. De tine…

    Iar dacă primăvara întârzie și norii nu mai pleacă
    Dacă nu se mai aud râsete de copii 
    și Tu preferi să taci în continuare,
    Învață-ne să stăm strâmb, dar să judecăm drept:
    dacă ne vorbești, nu înseamnă că e musai să-nțelegem.
    Iar dacă taci, nu înseamnă musai că nu-ți pasă. 


    Apropo… Dumnezeule: îți pasă? Chiar îți pasă? 

   
   Dedicată fetiței lui Lori, în vârstă de trei ani, grav bolnavă de leucemie.

8 comentarii:

  1. Iti multumesc nu-mi gasesc alte cuvinte.Lori

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar eu nu-ți spun alte cuvinte decât că... îmi pasă!

      Ștergere
  2. Rugaciuni inaltam si noi. Suntem alaturi de tine, Lori!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, lui Dumnezeu chiar ii pasa!!!!!!!!

    Noua ne pasa? Deci : putem ajuta concret cumva ?

    Aura

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îi pasă... pentru că „ Dumnezeu ” suntem noi, cei cărora le pasă de micuța aia nevinovată, dacă le pasă...

      Despre Dumnezeul adevărat... cum să-ți spun...Trebuie să ți se întâmple ȚIE ceva teribil, Aura... ca să fii sigură dacă îi mai pasă sau nu. Și eu când eram bine... eram sigur că îi pasă...acum nu mai știu ce să mai cred. Prefer să-mi pese mie, dacă El alege tăcerea asta dureroasă...la strigătul disperat al unei omeniri muribunde...

      Ștergere
  4. Emotionant!.Ca parinte nu imi ramane decat sa-mi indrept gandul bun spre acel sufletel nevinovat si catre parintii ei si sa-l rog pe Dumnezeu prin medici sa treaca la lucru...

    Cred ca nimeni nu intelege ce inseamna cu adevarat suferinta decat atunci cand trece prin ea...Pana atunci ramanem la statutul de spectatori si empatori ai celui lovit,dar asta nu ne impiedica sa ne aratam impreuna simtire cu cel napastuit..

    Dumnezeu cu tine Lori si cu puiutul tau ,..si nu uita ca intotdeauna exista o solutie pentru viata....

    RăspundețiȘtergere
  5. Vroiam sa-ti spun ca am terminat toate etapele de chimioterapie si acum Maia este bine si suntem acasa.Iti multumesc si va multumesc si voua celor care v-ati rugat pentru ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur enorm ptr tine și fetița ta, Lori! Capul sus...

      Ștergere