Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( IX )

   Credincioșii care se îndoiesc

     Unii creștini au încercat și încă mai încearcă să desconsidere datările geologice în mod abil , afirmând că nicio rocă nu este un sistem complet închis ( adică nicio rocă nu este complet izolată de mediul înconjurător astfel încât să nu fi pierdut sau primit unii dintre izotopii folosiți la datare ). Vorbind dintr-un punct de vedere strict tehnic, acest lucru este real - probabil un atom dintr-un miliard dintr-un anume izotop s-a „ evaporat ” din toate rocile, dar o așa mică schimbare ar fi total irelevantă pentru rezultatul final al datării. 

M(inciună)I(pocrizie)C(orupție)A(totsuficiență) de ieri și de azi

      

   

   Vă invit să facem împreună un simplu exercițiu mental în care să remarcăm asemănările și deosebirile dintre situația pretinsului popor al lui Dumnezeu din zilele lui Mica și pretinsul popor al lui Dumnezeu din zilele noastre. După care să urmărim împreună una dintre cele mai ( dacă nu cumva cea mai ) sincere și corecte afirmații pe care le poate rosti un pastor într-o emisiune video : „ Sistemul trebuie distrus”… pentru ca Hristos să poată trăi. O conviețuire pașnică a celor doi este imposibilă!

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( VIII)

           

                Putem să credem metodele de datare?

      Am arătat pe parcursul acestui serial o serie de evidențe convingătoare despre faptul că pământul a fost creat cu foarte mult timp în urmă. Concordanța dintre diferitele metode de datare, atât radiometrice cât și non-radiometrice, este dincolo de orice îndoială. Cu toate acestea, unii creștini se întreabă dacă trebuie să credem ceva din trecutul foarte îndepărtat. Răspunsul meu este că același lucru îl facem cu privire la orice alt lucru din trecut. De ce crezi că a existat cineva pe nume Abraham Lincoln? Pentru că ar trebui să inventezi o groază de lucruri pentru a născoci existența lui, o grămadă de falsuri, de fotografii trucate, de scrieri vechi despre el falsificate , iar pe lângă asta, nu există niciun motiv serios pentru a-l inventa. Ei bine, același lucru este valabil și pentru datarea rocilor, cu diferența că de data asta avem de-a face cu înregistrări în rocă, și nu cu înregistrări istorice. Să luăm în considerare următoarele :

Viața ca superla(xa)tiv

   

     A trecut doar un an de zile de când scriam un articol legat de o gafă memorabilă a unui pastor adventist ploieștean de la Speranța TV. Criticam atunci în mod dur nu pe omul Liviu Dumitrașcu ( cui dintre noi nu ni se întâmplă să facem gafe mai mari sau mai mici ?), ci balta morală plină de pești morți în care se zbate nu numai acel pseudo-post de televiziune, ci adventismul românesc ( și nu numai ) în ansamblul său. Și iată că la doar un an de-atunci, un alt mare scandal cutremură de data asta nu numai redacția acelei televiziuni, ci toată suflarea adventistă română: divorțul cu cântec (lugubru) al starului media AZS Cornel Dărvășan.

Enigme ale universului: carbonul - un argument puternic pentru Intelligent Design

Datarea radiometrică - o perspectivă creștină ( VII )

   

Metode non-radiometrice de datare pentru ultimii 100.000 ani

         Voi face o scurtă pauză de la descrierea metodelor de datare radiometrică pentru a vorbi de asemenea despre alte tehnici non-radiometrice. Este important să înțelegem că un număr foarte mare de datări corecte acoperind ultimii 100.000 de ani au fost obținute folosind și alte metode decât cele radiometrice. Am menționat deja dendrocronologia (datarea după inelele copacilor) , dar ea este doar vârful icebergului în ceea ce privește metodele de datare non-radiometrice. Iată în continuare câteva menționări succinte ale unor tehnici de datare non-radiometrice. 

Sensul vieții

             

       

      Are viața asta până la urmă vreun sens? Atunci când se dovedește cu vârf și îndesat că de multe ori este o junglă plină de pericole, unde instinctul de supraviețuire este un scop în sine, sau un puzzle pe care încerci să-l asamblezi disperat, fără ca măcar să știi că îți lipsesc de la început piese importante, mai are oare viața vreun rost? Mai merită să lupți? Mai merită să speri? Sau deconectarea de la viață constituie deja o alternativă? … Veți spune că trec printr-un moment de depresie, din moment ce îmi pun astfel de întrebări. Sau că încerc cumva să filozofez, înainte de „asfințitul ” soarelui, într-o vineri seara.  Nici una, nici alta…