În Isaia 34, 4 sau Apocalips 6,14 biblia face niște afirmații deosebit de interesante în legătură cu viitorul universului. În ambele versete numitorul comun al acestor afirmații este că „ cerurile se vor face sul ”, indicând în limbajul antic spre un posibil sfârșit al universului. Isaia ne spune că „ toată oștirea cerurilor va cade cum cade frunza de smochin ”, iar Ioan ne spune în Apocalipsa că munții de pe Terra se vor muta din locul lor, atunci când Isus revine pe nori, la sfârșitul istoriei. Multă vreme, afirmațiile biblice referitoare la învierea morților și o viață fără de moarte au fost luate în batjocură. Dar ce are de spus fizica modernă despre posibilitatea iulupmit iirăsrevni? Este posibil ca timpul să curgă și înapoi? Și dacă da, ce se întâmplă atunci?
La fel de enigmatic ca sfârșitul timpului este începutul său. De unde provine asimetria timpului sau cel puțin procesele în timp? Întrebarea este extrem de dificilă, deoarece legile naturale sunt simetrice în timp, adică nu fac nici-o deosebire între trecut și viitor. Evenimentele se pot desfășura la fel de bine în ambele direcții temporale. Dacă ele nu disting așadar între trecut și viitor, „ trebuie atunci să existe un alt motiv pentru actuala săgeată a timpului, care arată numai spre viitor, unul mult mai profund… ”, e de părere fizicianul german Rüdiger Vaas. Pentru că în cadrul complexelor sisteme naturale și în viața de zi cu zi observăm desfășurarea unor procese cu o singură direcție: florile de măr devin mere și apoi putrezesc. Copiii devin adulți, apoi bătrâni și în cele din urmă mor. Un pahar care cade de pe masă se sparge în mii de cioburi. Săgeata timpului arată întotdeauna spre o entropie de valoare mare, adică dezordine din ce în ce mai mare.
Există trei feluri de răspunsuri științifice privitoare la asimetria timpului:
1. Nereductibilitatea
Săgeata timpului ar putea fi o caracteristică intrinsecă a timpului însuși, și nu un fenomen deviat dintr-o cauză diferită. Timpul ar fi atunci „ condamnat ” doar să curgă înainte, fără să fie dependent de exemplu de entropia sau de expansiunea universului.
2. Lege naturală
Probabil că există o lege naturală nouă, nedescoperită, care este asimetrică față de timp. Așa afirmă de exemplu Roger Penrose, din ale cărui ecuații despre o teorie a gravitației cuantice rezultă o astfel de supersăgeată a timpului.
3. Condiție inițială a Big-Bang-ului
Cei mai mulți fizicieni sunt de părere însă că ireversibilitatea din natură nu se datorează unor legi naturale de asimetrie a timpului, ci este rezultatul unor condiții foarte specifice ale începutului universului. Dacă această ireversibilitate nu este rezultatul unei întâmplări extraordinare, atunci ea trebuie localizată în însăși momentul zero al Big-Bang-ului, acolo unde legile naturale nu mai fac nici-un sens și unde știința nu mai poate pătrunde.
Chiar și Stephen Hawking este de părere că ” actuala curgere a timpului spre viitor are ca sursă inițială însuși Big-Bang-ul. Ar trebui prin urmare ca explozia care a dat naștere universului să fie din punct de vedere termodinamic un eveniment extraordinar de ordonat.”
Dar cum poate însă o explozie violentă precum Big-Bang-ul să fie cel mai ordonat eveniment al întregii istorii a universului? O explozie este din experiența de zi cu zi ceva foarte neordonat prin definiție! Dar să-i dau din nou cuvântul:
„ Legea a doua a termodinamicii derivă din faptul că există permanent mai multe stări de dezordine decât de ordine. Există o unică modalitate în care piesele unui puzzle pot fi adunate împreună astfel încât să redea o imagine plină de sens. În schimb, există un foarte număr de combinații posibile în care piesele de puzzle pot fi așezate astfel încât să nu redea nici-o imagine. ”
Întrebarea misterioasă care apare imediat în minte este aceasta: este toată această ordonare perfectă a puzzle-ului numit univers o întâmplare norocoasă pentru noi, sau este un plan dinainte conceput al unei Inteligențe nemăsurate?
Fizicianul Robert Wald de la universitatea din Chicago spune laconic despre asta:
„ De ce există săgeata termodinamică a timpului? Pentru că entropia actuală este atât de redusă! Și de ce este atât de redusă? Pentru că la început a fost și mai redusă! ”…
Dar să revin în încheiere la contracția universului și reversibilitatea timpului. Matematica și fizica confirmă că dacă a doua lege a termodinamicii își schimbă direcția în cadrul colapsului universului, atunci acesta ar intra într-o epocă a minunilor așa cum nu a mai văzut niciodată. Iată ce afirmă filozoful australian Huw Price în cartea sa „ Săgeata timpului și punctul lui Arhimede, 1996):
„ Dacă legile naturale și-ar schimba brusc direcția în timp, atunci compotul de mere s-ar dizolva din cană transformându-se din nou în mere care ar urca în copaci, cioburile s-ar strânge la loc formând paharul inițial, râurile ar urca în amonte( la deal) în loc să curgă la vale, iar oamenii ar învia din cenușă, ar redeveni tineri și în cele din urmă nenăscuți ”
Hawking este la rândul său pe deplin de acord cu un astfel de scenariu SF :
„ Dacă direcția timpului a fi schimbată înapoi, universul ar începe să se contracte iar oamenii care ar apuca să vadă asta ar trăi într-o epocă cu totul neimaginabilă astăzi. Ei și-ar trăi viața efectiv mergând spre trecut. Ar muri înainte să se nască și ar întineri înainte să moară. Stelele ar dispărea una câte una de pe cer iar găurile negre devoratoare de materie ar prelua controlul absolut în univers.”
Este frapantă pentru mine asemănarea dintre limbajul științific al celor mai mari fizicieni și matematicieni de astăzi și profețiile vechi biblice despre …timpul sfârșitului. Oameni simpli, precum Isaia sau Ioan, fără să aibă nici cel mai mic habar despre entropie, gravitația cuantică sau contracția universului, au reușit să ne spună privind în viziune exact ceea ce știința de azi ne spune cu alte cuvinte că este pe deplin posibil! Mai citiți odată Isaia 34, 4 și Apocalipsa 6, 14. Observați contextul mai larg la care fac referire respectivele versete: sfârșitul istoriei omenirii, revenirea lui Isus Hristos pe norii cerului, judecata cea de apoi. „ Cerurile făcute sul ” văzute de ei s-ar putea foarte bine să reprezinte contracția timpului și spațiului în sine însuși. Iar în aceste condiții …învierea morților, o „ poveste” biblică batjocorită de milenii, poate deveni o perfectă realitate ! …Iar biblia, vechea biblie poate să aibă din nou dreptate…
Să nu acorzi atunci onoarea cui o merită cu adevărat?!?
1/5
RăspundețiȘtergereFoarte interesante articolele tale si ma gandesc acum in mod expres la cele cu tenta preponderent stiintifica! Stimuleaza gandirea. Indiferent in ce directie "aluneca" apoi...
Cand le-am citit si am vazut filmuletele (ma rog, n-am apucat sa vad tot, pe cel de la acest articol inca nu), m-au dus cu gandul la documentare de pe Discovery Science in care se prezenta istoria descoperirii curentului electric sau altul cu studiile incipiente (din secolele trecute) asupra fenomenelor termice. N-am retinut nume de oameni (am o memorie slaba a numelor), am retinut doar idei. De exemplu cum credeau la inceput ca electricitatea e ca un fel de apa care curge si se straduiau sa o "prinda" (stocheze) intr-un vas.
Iar de caldura - erau diverse teorii in epoca, ...cele mai raspandite spuneau ca e un fel de substanta care se adauga corpurilor (solide, lichide etc). Si faceau experimente prin care incercau sa masoare greutatea, volumul etc al acestei substante. Si tot asa, cum ai scris tu despre teorii privind timpul, erau teoriile lui X, teoriile lui Y si fiecare avea o anumita viziune, anumite explicatii etc.
...Si m-am gandit ca asa suntem si noi acum cu toate teoriile astea asupra timpului, dar ceva mai sofisticat, bineinteles, la nivelul perioadei noastre (apropo de sofisticare, de exemplu prin anii '50-'60, legat de altfel de "teorii" - adica nestiintifice, fara calcule sau experimentale - "teorii" ce tineau de gandirea populara privind extraterestrii, era foarte raspandita "teoria" ca vin de pe Marte sau Venus. Acum, la 50-60 de ani distanta, "teoriile" s-au sofisticat, mergand la variante ca acestia vin din alte dimensiuni etc).
2/5
RăspundețiȘtergereIar ca sa fac si eu o "teorie" legata de timp (bineinteles din acelea din popor, pt ca nu sunt om de stiinta si nu fac calcule, experimente etc), ...pot spune ca timpul nici nu exista ca atare, e doar o conventie. Exista doar succesiunea proceselor. Daca nu ar fi o succesiune a proceselor, nu am avea cum sa definim timpul, deci nu ar exista. Daca totul ar fi "inghetat", ca un film pus pe pauza, in care timpul nu se deruleaza pt ca nu are loc o succesiune a unor procese, nu am putea defini timpul. Deci timpul nu exista in fapt, exista doar succesiunea proceselor (alternanta zi-noapte data de rotatia in jurul axei proprii, miscarea de revolutie, vibratia atomului etc). In fapt, doar aceste succesiuni exista (au loc, se desfasoara, le putem raporta unele la altele, le putem avea ca reper), iar pt ca unele succesiuni se repeta si sunt sincronizate intre ele, atunci le luam ca reper pt a defini o notiune careia ii zicem "timp" si cu care putem raporta sincronizarea sau desincronizarea succesiunilor diferitelor procese intre ele. Astfel, numim succesiunea in urma careia rezulta o rotatie complete a Pamantului in jurul propriei axe ca avand 24h, iar comparat cu aceasta putem spune ca au loc x miliarde de vibratii ale unui atom de-a lungul unei astfel de succesiuni. Si ne-am setat ceasurile sa fie sincronizate cu aceste succesiuni si apoi putem compara orice alta succesiune desfasurata cu aceste succesiuni luate ca reper.
Hai sa luam ca reper procesul de vibratie al atomului (din ceasul atomic). Faptul ca timpul "incetineste" atunci cand atomul e intr-o miscare la viteze mari (experimentele facute cu ceasurile atomice in avion) nu e nimic mai mult decat faptul ca se creeaza o neconcordata a succesiunii vibratiilor atomului ramas la sol fata de atomul in miscare (care vibreaza mai "lent", adica are mai putine vibratii comparat cu cel static. Adica, intial fiind sincronizate, ...dupa experiment, dupa ce a fost dat jos din avion era sa zicem la vibratia 1000, iar cel static la vibratia 1001). Si la fel s-a calculat ca ar pati si daca se afla sub actiunea unor forte foarte mari (gravitatia). Nu exista in fapt o diferenta de "timp", ci exista o diferenta in succesiunea vibratiilor aflate sub actiunea unor forte foarte mari, comparativ cu un alt atom nesupus acelor forte. Daca vibratiile ar inceta de tot sau aproape de tot (de exemplu sub actiunea gravitatiei imense a unei gauri negre) am spune ca "timpul s-a oprit" (sau a incetinit extrem de mult) pentru acel corp (atom). Deci logica aceasta este: vibratiile se opresc ->inseamna ca timpul s-a oprit, ci nu invers: timpul s-a oprit ->duce la oprirea vibratiilor.
Pur si simplu sunt niste forte care actioneaza asupra proceselor si succesiunea acestora este afectata. Apare prin urmare desincronizarea cu succesiunea proceselor neafectate, ...putand merge pana la a fi "inghetate" (adica oprirea timpului pt acel proces).
Teoria asta a ta e corectă. Dar nu e a ta, ci a lui Einstein. Tu doar ți-ai învățat bine lecția de fizică :-)
ȘtergereCred totusi ca Einstein a fost mai destept, mai aprofundat si cu siguranta orientat pe demonstratii stiintifice (calcule). Sincer, cred ca teoria asta (asa exprimata popular, adica "din cuvinte", ci nu din ecuatii) este mai degraba rezultatul documentarelor vazute, ...ca la orele mele de fizica nu tin minte sa se fi ajuns vreodata la discutii de genul asta (eu am facut facultate economica -ASE-ul, iar fizica mea de scoala a ramas la nivel de liceu).
ȘtergereDar chiar nu stiu, Einstein a formulat tot in genul asta: "timpul nu exista, exista doar o succesiune de procese"? Sau cum a fost exprimarea? (ai vreun link, ceva?)
3/5
RăspundețiȘtergereIar acum o sa trec la partea cu "timpul curge inapoi". Timpul fiind o conventie referitoare la desfasurarea unor procese (succesiuni), aparent daca am inversa ordinea de succesiune a procesului, timpul ar curge inapoi (asta raportat la timpul care curge "inainte"). Adica daca un rau pleaca din mare si urca spre munte, am spune ca, comparativ cu ceea ce eram familiarizati noi, timpul curge invers. Dar de fapt, nu inseamna nimic mai mult decat ca procesul se desfasoara invers, succesiunea este inversata, atata tot!!! Timpul nu exista, exista doar succesiuni ale proceselor si repere pe care ni le luam noi si denumiri pe care le dam noi pt acestea (inainte/ inapoi, normal/anormal, invers etc).
Asa ca, daca brusc ar incepe ca raurile sa curga inapoi, compotul sa devina prune, paharul spart sa se recompuna etc, toate astea ar fi doar o inversare de procese (de succesiuni). Asta nu inseamna ca pruna nu a fost compot, ci doar ca acest proces a fost urmat de o succesiune in care compotul a redevenit pruna (+ restul). Si daca mortii invie, asta nu inseamna ca nu au fost morti (sau ca timpul se intoarce), ci doar ca urmeaza o alta succesiune, poate inversa fata de cea pe care o numim "corecta" sau "inainte".
Pana acum succesiunile procesuale "corecte" (cele pe care le stim noi) sunt asa pt ca exista niste forte care le determina sa fie in acea ordine, ci nu "invers". Daca intr-adevar vor aparea sau vor actiona alte forte care sa le faca sa decurga "invers", atunci succesiunea se va inversa. Asta inseamna ca a fost o situatie (in care au actionat niste forte) in care succesiunea a fost "inainte" si alta situatie, cu forte opuse, in care succesiunea actioneaza exact opus. (dar timpul nu exista, este doar un concept / un reper prin care comparam succesiunile, raportate unele la altele).
Recunosc, aparitia unor astfel de fortze care sa inverseze succesiunea proceselor / evenimentelor, dar exact-exact invers pare greu de realizat in context local, contextul dat (in care sunt niste forte si succesiuni destul de bine definite si care au o logica, un sens). Multe succesiuni ar deveni ilogice. Inclusiv unele simple - cum ar fi ca oamenii sa mearga inapoi, cu spatele. E ilogic pt ca ei au ochii orientati catre directia de mers, pt a vedea pe unde merg.
Si totusi asta se poate foarte simplu daca totul nu ar fi nimic mai mult decat un film. Care poate fi foarte simplu derulat inainte -> inapoi si nu trebuie sa aiba logica la nivel "local" (pt oamenii care merg inapoi), ci pur si simplu e cineva din afara filmului care il controleaza si il deruleaza sau il pune pe pauza (si ingheata succesiunea evenimentelor / cadrelor, adica timpul filmului).
4/5
RăspundețiȘtergereHai sa luam cazul unei animatii (filmulet) facute de mine, in care eu creez anumite evenimentele (succesiunea proceselor), eu creez fortele care actioneaza si eu creez / controlez "timpul" din animatie (adica succesiunea cadrelor, comparativ cu toate celelalte succesiuni). Pot sa fac ca la cadrul 1000 al animatiei (in succesiunea numita "inainte") ca personajul A sa se intalneasca cu B. In derularea succesiunii pot sa "inghet" timpul (opresc succesiunea cadrelor), sa pun pe "pauza", oricand doresc eu.
Pot de asemenea sa decid sa dau "timpul inapoi", adica sa dau pe derulare inversa, iar succesiunea cadrelor si a evenimentelor din animatie sa fie exact inversa. Dar asta nu inseamna ca am anulat prima succesiune (derulare), in care A intalneste pe B la cadrul 1000 (pe aia am derulat-o initial si e bun derulata!), ci doar ca a fost urmata de o succesiune 100% inversata, prin actiunea puterii mele de a derula inapoi [chiar ma jucam cu derularea inversa, cu vizualizare, cand eram copil si aveam video din acela vechi; ma fascina].
In derularea succesiunii, eu sunt acea "forta" care are puterea asta, sa inversese succesiunea. Daca A si B din filmulet ar fi constienti de asta si ar memora succesiunile carora sunt supusi (asa cum o fac eu, din exterior), atunci ar fi capabili sa constientizeze ca initial lucrurile s-au derulat intr-un fel si ca apoi se deruleaza exact invers (ceea ce pentru ei, fiind implicati in succesiune, inseamna ca "timpul curge inapoi"). Iar vorbind de logica, daca avea logica si ar fi constienti, ei ar considera total ilogic sa mearga cu spatele, atata timp cat au ochii orientati in fata. Asta are explicatie (sens) doar din perspectiva mea, si anume ca derulez invers cadrele, dar logica locala (din filmulet) ar fi incalcata. Daca ar vrea sa vada pe unde merg atunci cand merg cu spatele si daca ar avea liber-arbitru si propria vointa, personajul ar avea tendinta sa se intoarca cu fata, chiar si atunci cand eu derulez invers cadrele. Dar nu, in filmulet ei nu sunt nimic mai mult decat niste cadre, niste imagini fara vointa si care se supun in intregime actiunii mele si succesiunii pe care o decid eu!!!
Pot de asemenea sa editez animatia si sa anulez in revizia 2 a filmuletului faptul ca A si B sa se intalneasca. Asa ca in acea "realitate" (realitatea locala a lui A si B), in revizia 2 niciodata A si B nu se intalnesc. Insa eu, aflat deasupra timpului si realitatii lor, stiu ca a fost si o editie in care succesiunea diferea.
Dar in nicio varianta, niciodata nu am dat cu adevarat timpul inapoi, ...pt ca timpul nu exista! Tot ce am facut a fost sa modific si sa controlez succesiunea cadrelor, a evenimentelor etc (si prin urmare, reperele pentru ceea ce numim "timp" in filmulet, s-au schimbat). De asemenea nu am anulat efectiv prima derulare (intalnirea lui A cu B). Dar a fost urmata de o succesiune controlata de mine (derularea in sens invers) care a dat un "undo" intalnirii (dar asta presupune succesiunea "do", care ramane in mod evident efectuata, desfasurata). Iar editia 1 a filmului (in care A si B se intalneau) ramane de asemenea desfasurata, numai ca afectata de decizia mea de a o sterge (elimina).
Deci eu sunt de parere ca timpul nu exista, este doar o asociere pe care o facem noi pentru succesiunea proceselor. Iar atunci cand e desfasurata si incheiata o succesiune, e bun-desfasurata. Poate fi anulata sau inversata (si stearsa memoria desfasurarii ei in memoria celui implicat, odata cu anularea/inversarea), dar atata tot. Editia 1 (derularea 1/ desfasurarea 1) ar ramane insa memorata "undeva", daca exista un privitor "de deasupra". Adica Dumnezeu.
5/5
RăspundețiȘtergerePS: probabil din cauza educatiei diferite, a perspectivelor diferite si a implicarii afective diferite, mie personal nu mi se par frapante profetiile sau descrierile biblice. Mi se par normale pentru acel context, pentru acea perioada veche. Intrebarile pe care ni le punem noi acum, despre spatiu, despre timp si despre derularea acestuia, si le pun oamenii de zeci de mii de ani (probabil de cand au devenit constienti de ei insisi si de mediul inconjurator, de viata lor, de moarte, de sfarsit etc). Biologic si intelectual vorbind, acei oameni erau la fel de dotati acum 10.000 de ani, asa cum sunt oamenii si acum. Iar raspunsurile pe care si le dadeau, fie si nestiintifice, erau corelate cu realitatile lor, cu contextele lor. Eu de exemplu am facut o asociere cu filmele create de noi si pe care le controlam din "butoane". Ei au facut o corelare cu scrierile pe care le faceau ei si cu felul in care le faceau sul (papirusurile facute sul, in care toata informatia era facuta sul). Si imediat ma duce cu gandul ca probabil faceau asocierea ca si viata oamenilor, Universul in sine, e tot un fel de Scriere facuta de Dumnezeu, pe un Papirus (gigantic). Un papirus pe care Dumnezeu il controleaza, un text (epopee, poveste etc) scris de Dumnezeu (in care personajele au o anumita libertate, liberul arbitru, de a se auto-scrie, a decide singuri scrierea). Dar un papirus (o epopee) din care Dumnezeu oricand poate sa stearga sau sa refaca sau sa il faca Sul. Ceea ce va si face, la sfarsitul Scrierii... (Timpului).
Imaginile lor, analogiile lor pentru a reprezenta astfel de intrebari existentiale (si care pot fi dezvoltate in multe directii sau pot fi alte analogii, diferite) mi se par naturale, normale, firesti (psihologic si contextual vorbind)... Si nu aveau nevoie de cercetare stiintifica si nici de Supranatural pentru a face astfel de analogii.
Dar repet, avem perspective diferite. Si chiar nu cunosc Adevarul ...si care e Realitatea...
Articolul pe care l-am scris încearcă să dovedească două lucruri din punct de vedere științific.
Ștergere1. Nu există trecut și viitor pentru Dumnezeu, dacă El se află dincolo de acest univers. Există doar prezent continuu, veșnic, nealterat.
2. Învierea morților este pe deplin posibilă pentru Cineva care controlează legile naturale, entropia și timpul.
Prima afirmație duce ineivitabil către o deducție logică legată de profețiile biblice. Dacă ptr Dumnezeu nu este nici-un fel de problemă ca să cunoască „viitorul”, acesta fiind de fapt prezent în mâna lui, atunci este de asemenea foarte posibil ca să comunice, dacă vrea, prin vise și viziuni anumitor oameni aleși acest „viitor”. Iar scopul pentru această comunicare să fie unul principal: ca ceilalți muritori să creadă în El. Și să se încreadă în El...
Dacă așa stau lucrurile, și dacă nu există de fapt deloc timp pentru Dumnezeu, înseamnă de asemenea că toată suferința acestei planete este un tot unitar, concomitent. Nu există mii de ani de suferință, există doar suferință. Și tot potrivit acestei teorii pe care eu o iau foarte în serios, problema suferinței este deja rezolvată pentru El, din moment ce știe că suferința se va sfârși și moartea va fi pentru veșnicie răpusă, în final. El are în mâna lui întreg filmul istoriei universului și implicit, al istoriei umane. De aceea, când biblia spune în Apocalipsa 21 de ex că va fi un nou pământ și un nou cer în care moartea nu va mai fi, nu pot să îmi explic prea bine cum poate fi posibil asta dpdv fizic, dar pot să cred. Știe El ce ce știe...
2. LA fel cu învierea morților. La prima vedere așa ceva este absurd, dar în realitate, nimic nu este imposibil pentru El, dacă controlează într-adevăr acest univers din toate pctele de vedere. E ca și cum ai spune că un inginer mecanic nu mai poate salva un motor cu o chiulasă fisurată, deoarece chiulasa fisurată împiedică motorul ca să funcționeze. În realitate, inginerul are mai multe variante la dispoziție: să dea chiulasa la sudat unui sudor priceput, să pună în loc o altă chiulasă nouă de același fel, să lipească chiulasa cu superglue minune, etc...Atâta timp cât habar nu ai despre existența și inteligența inginerului, problema motorului este fără soluție. Schrott, cum zic nemții, bun de aruncat la fiare vechi. Dar dacă cunoști un inginer bun care mai și vrea să te ajute, problema se schimbă radical.
Așa și cu învierea morților. There is a lot of hope, for thouse who believe :-)
Daca "filmul" nostru inca nu e scris (adica succesiunea faptelor, particulelor etc inca nu e realizata si tine, de exemplu, si de liberul nostru arbitru), atunci nici Dumnezeu nu stie viitorul cert. Cunoaste insa toate viitorurile posibile (toate succesiunile posibile ale tuturor particulelor din Univers si sincronizarile lor). De asemenea, poate anula anumite succesiuni (adica poate da oricand "rewind" - sa introduca o succesiune de derulare inapoi) - si astfel "reseta" anumite viitoruri posibile (ca si cum ai da un "undo" sau un "restore" sau un "save as" si relua din acel punct).
ȘtergereDar liberul-arbitru, cel putin teoretic, e atat de "puternic" incat nu-i permite nici macar lui Dumnezeu sa cunoasca viitorul cert, succesiunea certa (pt ca vointa noastra, decizia noastra libera, independenta si de El, ar influenta asta, intr-o anumita masura, mai mica sau mai mare). Dar, da, ar cunoaste toate viitorurile (succesiunile) posibile. Si le si poate controla, ...direct sau indirect.
Asta cred ca e valabil si daca succesiunea aceasta pe care o traim (timpul asta) e o reluare (adica un fel de revizionare a filmului). Chiar daca succesiunea s-a petrecut deja (succesiunea initiala e deja cunoscuta), la reluare s-ar putea petrece altfel, dat fiind acest extraordinar atribut - liberul-arbitru (si abilitatea de a alege, inclusiv "altfel").
...Dar asta este chiar o "teorie" speculativa si nici nu poate fi calculata sau demonstrata in vreun fel. Iar daca imi apare vreun inger care sa mi-o confirme, ...daca nu l-au mai vazut si altii, eu unul nu o sa exclud varianta ca mi l-am imaginat (l-a creat subconstientul meu, care doreste ca aceasta teorie sa fie reala).
...Cu teoria asta nu cred ca ma mai suprapun cu Einstein, ...desi e posibil sa ma suprapun cu altii din lumea asta larga, chiar daca nu-i cunosc (oamenii gandesc asemanator).
Cat despre invierea din morti, da, sunt de acord ca Cineva sau Ceva suficient de puternic, teoretic ar putea reconstitui intocmai un om mort (chiar in urma cu multe succesiuni/cicluri). Dar de exemplu ca sa il reconstitui pe Einstein intocmai (celula cu celula, nu ma refer la o simpla clona, incarcata cu memoria lui Einstein), ar trebui adunati, intr-un un procent semnificativ, atomii care l-au constituit pe Einstein. ...Atomi care acum probabil sunt imprastiati prin toata lumea (o parte in fiinte vii, alta parte in anorganic). Iar apoi, dincolo de a-i da viata (a-l face functional si a porni inima, creierul, organele, metabolismul sistemului organic etc), ar trebui create toate legaturile , balanta chimicalelor, bioenergiei etc care constituiau memoriile lui Einstein, trairile, simtirile si bineinteles personalitatea...
Da, teoretic se poate. Teoretic orice e posibil... Practic insa nu stiu daca asa ceva se va intampla vreodata. Daca intr-adevar exista Dumnezeu ar fi posibil si poate si probabil (daca are Intentia asta). Dar in contextul fortelor, energiilor etc "cunoscute" si pe care am putut sa le studiem si sa le experimentam, asa ceva este extrem de putin probabil (practic probabilitatea e 0). Cred ca mult mai probabil este ca rezonanta atomilor sa se potriveasca astfel incat un solid sa treaca printr-un zid... de exemplu.
Eu chiar sper ca exista Dumnezeu... Si inclusiv Sufletul nostru, adica o parte (o esenta) care nu se pierde si nu se imprastie intr-o mie de zari dupa ce corpul nostru inceateaza sa mai functioneze ca un sistem viu si auto-sustenabil.
Dar si daca as fi convins de asta (mi-ar placea sa se si poata demonstra sau sa apara o Entitate care sa o confirme fara echivoc), din ceea ce stiu despre oameni, tot as crede ca poate mai bine de 80% din religie, Biblie si orice alta carte sfanta sau relatari religioase sunt pur omenesti si inventate (imaginate), chiar si cu bune intentii.
...Mai vorbim, numai bine.
Despre ideea că Dumnezeu nu ar cunoaște în detaliu fiecare detaliu al vieții noastre viitoare, ci doar viitorul ca destin final ( sau invers), am mai scris pe larg aici: http://resetyourreligion.blogspot.de/2011/05/atotstiinta-lui-dumnezeu-privita-prin.html
ȘtergereAruncă te rog o privire acolo, ca să nu mai reiau încă odată.
Dpd meu de vedere, faptul că dispunem de liberul arbitru nu îl împiedică deloc pe DUmnezeu să cunoască în detaliu viitorul nostru, atât la nivel de...ziua de mâine , cât și ca ansamblu. De fapt, am menționat amândoi deja că pentru El nu există timp, ci doar un ciclu de evenimente, o succesiune de secvențe live a vieții noastre sub forma unui film complet. Eu cred că are filmul complet, altfel nu ar fi putut să spună despre vreun om unde și cum va sfârși...( Biblia e plină de astfel de preziceri ale finalului cuiva, atât personal cât și ca popor).
În Psalmul 139, 16, David spune că „ în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele ”. Cu alte cuvinte, chiar de la începutul universului, filmul lui era scris, în toate detaliile!!! Isus confirmă într-un fel asta, atunci când spune că „ până și perii din cap ne sunt numărați ”, ceea ce duce inevitabil cu gândul la probabilitățile din lumea cuantică, la principiul incertitudinii lui Haisenberg, la pisica lui Schroedinger, etc, etc...Numai că noi uităm un lucru esențial: DUmnezeu nu este DIN această realitate sau univers, ci cu mult deasupra...Ba mai mult, el este creatorul tuturor cuantelor,atomilor și particulelor din acest univers, ca atare, e imposibil să nu știe atât viteza cât și locația cuantei, atât ce va alege omul mâine, cât și cum va sfârși în final. El știe absolut tot.
Desigur, așa ceva poate fi foarte plictisitor pe de-o parte ( pentru el), dar mai ales poate fi adus ca argument în favoarea predestinării, suprimând liberul arbitru. Interesant este că atât liberul arbitru cât și cunoașterea în detaliu a viitorului cuiva ca detaliu și ca ansamblu sunt perfect compatibile totuși. Aici este cel mai mare mister pentru mine...
Nu cred în predestinare. Faptul că Dumnezeu cunoaște tot filmul de la început la sfârșit, nu implică neapărat intervenția sa arbitrară în ceea ce privește destinul omului.
Cât despre învierea morților, eu nu îmi bazez credința mea doar pe știință. E adevărat , s-ar putea să joace și inversarea săgeții timpului și a doua lege a termodinamicii vreun rol la înviere, dar ar fi insuficient. Și ar fi insuficient pentru că VIAȚA nu este doar materie( atomi, biofotoni, etc) plus informație( ADN și ARN). Viața este mult mai mult decât atât. Mai conține ceva misterios care știința nici măcar nu l-a descoperit. Ce? Un cadavru nu are și el atomi, celule și ADN? ADică nu are atât hardaware-ul cât și software-ul prezent în sine? Ba da!!! Și totuși cadavrul este cadavru.
ȘtergereTrebuie să mai fie ceva, și anume acea misterioasă suflare de viață menționată în Geneza 2, care întregește tabloul. Eu cred că învierea este de fapt o recreațiune pornind de la niște copii de securitate ale noastre care au fost păstrate după „ expirarea hard-ului ” în misterioasa „ Carte a vieții”. HAbar nu avem nici în ce consistă concret acele copii de securitate( suflet sau altceva?!?), și nici ce este concret acea „ Cartea a vieții”. Dar este foarte ușor să refaci ceva dacă ai păstrat undeva copii de securitate ale acelui ceva. Până și oamenii pot face asta destul de ușor.
@ML
ȘtergereNu apucasem sa citesc mesajul tau cand l-am intrebat pe k despre suflet. Oricum, nu conteaza, astept parerea lui.
Revenind la mesaj, eu poate simt (si vreau sa simt) exact asa ca tine! Si legat de suflet, si legat de Dumnezeu, si legat de destin etc etc etc! Sunt insa astea Reale, ...cat la suta din astea sunt reale si cat la suta sunt creatia dorintelor noastre, sperantelor noastre, ...si dam sens la tot ceea ce cunoastem astfel incat sa se potriveasca cu acestea??? Habar n-am raspunsul la asta, ...pt ca nu putem verifica... si pt ca nu avem la indemana decat sursa unor oameni, la fel ca noi, ...care si ei aveau dorinte si sperante, la fel ca noi.
Si pt ca Cel care si-a zis Fiul lui Dumnezeu nu a lasat niciun cuvant scris si tot ce stim e tot de oameni povestit... Iar pe El il mai asteptam cu totii oare doar la spartul targului, la Apocalipsa, in ceasul al 12-lea? Asta nu pot sa o inteleg, sub niciun chip...
Legat de un cadavru, ...e fix la fel ca si o masina defecta. Degeaba are toata informatia si toate componentele (hardware + logica informationala a functionarii), ceva s-a stricat, ceva face ca ansamblul sa nu mai porneasca, sa nu mai functioneze. Poate e un defect major al unei singure componente (cum ziceai tu, chiulasa), dar poate sunt defecte minore ale multor componente, dar insumate fac ca masina sa nu mai functioneze (un pic la carburator, un pic la o pompa de benzina, un pic la un jigler, ...toate fac sa nu mai porneasca). Abia dupa ce le repari (sau inlocuiesti) pe toate, masina poate in sfarsit sa prinda iar "viata" (adica sa porneasca). La fel e si cadavrul, insa are inca o mare problema, dar tot de ordin fizic (nimic "supranatural"): computerul corpului biologic (creierul) e mult, mult mai sensibil decat cel al unei masini (sau computer, daca vrei...). Odata scos din circuitul oxigenarii, se degradeaza incredibil de repede. Procesul este atat de rapid, ca un creier ramas fara oxigen timp de 5 minute e ca si cum ai lasa o masina nepornita 100 de ani probabil (sau un calculator). Adica e atat de degradat (hai sa zicem echivalentul colmatarii si ruginirii tuturor componentelor la masina sau calculator), incat nu mai poti sa-l repui in functiune, practic isi pierde functia, trebuie schimbat complet (eventual).
[nu stiu daca timpii pe care i-am pus sunt corecti, nici la neoxigenarea creierului, nici la masina/ calculator].
[si nu numai creierul se degradeaza incredibil de repede, ci toate componentele corpului biologic, in termen de cateva ore probabil devin ireversibil afectate, ...dar creierul cel mai repede].
@ML
ȘtergereAm citit intre timp si articolul tau mai vechi la care ai facut trimitere ("Atotştiinţa lui Dumnezeu privită prin spectrul teologic şi ştiinţific"). Este foarte interesant, iar parerile si logica ta pot fi absolut corecte. Nu stiu insa daca e asa sau nu, pt ca vorbim de lucruri pt care nu avem o certitudine a cunoasterii. Nu vorbim de lucruri precum "Pamantul si planetele graviteaza in jurul Soarelui si nu invers" sau "oamenii sunt muritori in forma lor fizica, corporala" (adica lucruri cu care sunt 99% din oameni de acord; nu m-ar mira sa fie si un 1% de exceptii, oameni care sa sustina altceva).
Si nu avem certitudinea asta ridicata la problemele legate de Dumnezeu, nu numai pt ca nu putem verifica (faptul ca toti oamenii sunt muritori de asemenea nu putem verifica si totusi exista o certitudine foarte ridicata si o majoritate covarsitoare in privinta agreerii acestei afirmatii, chiar daca sunt si unii care cauta nemuritori, probabil). Avem incertitudinea legata de Dumnezeu si pentru ca Dumnezeu insusi nu prea a stat de vorba cu omenirea, in general, iar in particular in privinta naturii si modului sau de cunoastere. Iar situatiile in care a stat de vorba sunt disputabile si interpretabile. Si nu a stat de vorba la fel si cu buddhistii, hindusii, islamistii, samanii, cum a stat de vorba cu anumite populatii, din anumite zone (evreii de regula).
De asemenea, cum am mai zis, nu putem exclude nici faptul ca oamenii pot sa-si imagineze lucruri, inclusiv din dorinta si speranta lor ca acestea sa fie intr-un anumit fel (asta nu inseamna neaparat ca oamenii antici sau din protoistorie si-au imaginat discutiile cu Dumnezeu, vorbeam la modul general).
Dar mintea umana este destul de sensibila in a fi indusa in eroare sau a vedea lucruri care nu exista, asta este destul de evident, realist vorbind. Uite, de exemplu si ceea ce pot face mentalistii cu oamenii sunt dovezi ale acestui fapt.
Asa cum am mai spus, Dumnezeu insusi cred ca este singurul care ar putea inlatura foarte usor tot echivocul existent la nivelul omenirii, care mi se pare absolut firesc in conditiile date. Dar se pare ca nu are intentia asta sau are alte planuri.
PS: Repet, fara a sustine in niciun fel ca toate viziunile si ideile religioase sunt imaginate, ci doar simplul fapt ca mintea umana este sensibila si usor influentabila, dau cateva linkuri.
Filmulete cu un mentalist:
- http://www.youtube.com/watch?v=befugtgikMg
- http://www.youtube.com/watch?v=RN7jVSZgFDI
- http://www.youtube.com/watch?v=haP7Ys9ocTk
Si daca zici ca nu oricine poate fi pacalit de un mentalist (si asa o fi), e aproape cert ca mai toti suntem pacaliti de anumite iluzii optice:
- http://www.hazdenecaz.ro/imagini-hazlii/poze-haioase-iluzii-optice-1.html
- http://teste.haios.ro/teste.php?lang=ro&id=22&sct=153
Oricum, tot ce sustin eu este ca in subiectul de care discutam acum (atotcunoasterea lui Dumnezeu) si in subiectele religioase in general, exista foarte multa incertitudine si teoriile sunt de foarte multe ori disputabile.
Asta e realitatea in prezent la nivelul omenirii, e un simplu fapt pe care il remarc si doar am incercat sa explic de ce se intampla asta. Care este Adevarul, chiar nu cunosc, de aceea sunt si agnostic...
@ML
ȘtergereMi-am mai amintit inca ceva. Era un raspuns al teistului William Lane Craig care mi s-a parut foarte bun, legat de omnistienta lui Dumnezeu si liberul arbitru: http://www.youtube.com/watch?v=fYoWhxOK8dE
PS: asta nu inseamna ca neaparat asa si este, cum spune el... si bineinteles ca pot aparea alte discutii si interpretari, dar este un raspuns frumos.
"Dar de exemplu ca sa il reconstitui pe Einstein intocmai (celula cu celula, nu ma refer la o simpla clona, incarcata cu memoria lui Einstein), ar trebui adunati, intr-un un procent semnificativ, atomii care l-au constituit pe Einstein. ...Atomi care acum probabil sunt imprastiati prin toata lumea (o parte in fiinte vii, alta parte in anorganic)."
RăspundețiȘtergereTu ai impresia ca omul moare cu aceiasi atomi cu care se naste?
@k
RăspundețiȘtergereNu. De ce crezi ca as crede asta?
...Probabil nu m-am exprimat suficient de clar. M-am referit sa-l reconstitui pe Einstein fix asa cum era la un moment dat (adica cu atomii pe care ii avea atunci si celulele de atunci, ...insemnand "a da timpul inapoi" pt acel Einstein, de atunci, din succesiunea X a existentei sale). Daca reconstitui doar informatia "Einstein" (clona + memoria, personalitatea etc), asta e mai simplu. Dar n-ar fi chiar tot una cu datul timpului / succesiunilor inapoi pt acel Einstein... Clona cred ca se poate face si cu ajutorul stiintei clonarii, in zilele noastre. Insa e clar ca nu mai avem "informatia" care tine de memorie, personalitate, constiinta lui Einstein (sau poate sufletul, daca vrei...)
Apropo, sufletul cum crezi ca e? Ramane permanent la fel, neschimbat (un fel de "energie" neschimbata)? Banuiesc ca crezi ca acesta doar trebuie readus in acel corp, nu? (si ca acum e undeva in rai sau iad sau in purgatoriu, ...daca exista purgatoriu in credinta ta, ca ortodocsii de exemplu nu cred in purgatoriu, dar catolicii da). Sau trebuie "reconstituit" si sufletul?
Si ce se intampla, de exemplu, daca Dumnezeu ar pune sufletul lui Einstein in corpul lui Eminescu? Ar fi om de stiinta sau ...poate si poet? (considera ca intrebarea nu e stupida... si incearca un raspuns serios. Daca crezi ca e imposibil spune doar atat: "asta este imposibil pt ca..." Sau "Dumnezeu nu ar face asta pt ca...")
@ thekiddo
RăspundețiȘtergereSufletul e respiratie si atat. Evident ca trebuie sa fie readus in corp, altminteri am avea de'a face cu stop respirator. Nu cred in vreun fel de suflet care sa poata sa fie al cuiva.
Daca iei Biblia in serios, cum o fac eu, cat ma pricep, vezi ca 'suflarea de viata' e a lui Dumnezeu, nu a omului. Dar nu e nimic mai mult decat 'aer', adica schimb material cu lumea, prin functiile vitale.
Daca te gandesti ca as inlocui suflet cu spirit, despre acesta din urma cred ca e ceea ce numim 'spirit' al unei epoci sau 'om de spirit'. Nu cred in niciun fel de spiritualisme sau spiritualitati.
Asa ca nu pricep exact la ce anume te referi cand zici 'inviere'. Si asta pentru ca nu inteleg la ce te gandesti cand zici 'moarte'. Iar pentru a intelege asta ar trebui sa ma lamuresti intai ce intelegi prin 'viata'. E ceva ce se pierde (viata) si apoi se recastiga la inviere?
Tot daca iei Biblia in serios, intelegi ca Dumnezeu a luat niste 'tarana' (materie) la intamplare si din ea a facut corpul omului. Apoi i'a dat 'suflet' despre care se spune explicit ca i l'a suflat in nari. Si ca tarana se intoarce in tarana si sufletul la cel care l'a dat. Adica respiratia. Ce mai ramane din om dupa ce moare? Amintirea, care si aia dureaza o vreme, si apoi piere si ea.
Exemplele de ivieri din Biblie sunt niste vindecari duse la limita, adica boala sau socul indusese stop cardio-respirator. Resuscitari (readuceri la viata) vezi si pe marginea soselei. In plus, cei inviati in Biblie au si murit cativa ani mai tarziu.
Invierea aia de la sfarsitul timpului (eonului) in care traim e un pic altceva. Nu se spune nicaieri clar ce anume este, dar ni se sugereaza ca va fi vorba pentru unii de aceleasi corpuri materiale, pentru altii de altfel de corpuri, materiale sau nu, nu stiu.
Mai mult de atat eu nici nu stiu, nici nu cred. Nici nu'i treaba mea, cata vreme nici daca vreau sa ma nasc nu m'a intrebat nimeni.
Povestea cu timpul e o eroare ontologica facuta de ceea ce se numeste in filozofie 'fizicalism', si care e doctrina dominanta in mediile stiintifice. Nu stim daca si cum 'exista' 'legile fizicii'. Nu sunt materie, dar atunci ce's? Oricum, timpul nu 'exista' defel. Ceea ce numim timp e o masura analitica dedusa din ecuatii ale miscarii.
@k
RăspundețiȘtergereCa sa-ti raspund la intrebare, ma refeream la viata si la moarte intr-un sens comun (care e asemanator cu cel stiintific): un om in viata e un om al carui organism "functioneaza" intr-o anumita masura (respira, inima ii bate etc). Daca nu e in coma, atunci si creierul ii functioneaza si, de preferinta, daca nu sufera de vreo alta boala, intr-o masura suficient de mare incat corpul respectiv sa fie autosustenabil (adica sa se sustina in mare parte prin propriile forte, inclusiv sa manance, sa transforme hrana in energie, sa aiba metabolism etc).
Un om mort, in schimb, nu mai "functioneaza" asa cum am zis mai sus, ...iar in scurt timp de la incetarea functionarii (numita popular "moarte"), corpul (cadavrul) incepe sa se degradeze si sa fie mancat (transformat) de microorganisme si nu numai, adica asa-zisa putrefactie. Dar mai sunt si mortile de scurta durata si reversibile (asa-zisele morti clinice), care sunt fie intreruperi ale functionarii corpului de scurta durata (in principal functionarea cardio-respiratorie), fie reduceri foarte mari ale acestei functionari, pana a face aproape imposibila perceptia acesteia (caz in care "mortii" pot sta chiar si zile bune in aceasta stare, dar isi pot reveni surprinzator).
Prin inviere inteleg o reversibilitate a procesului de trecere de la functionare la nefunctionare (adica revenirea la functionare a unui corp mort). Si nu ma refer la revenirea din starile de moarte clinica sau din starile de coma (care, dupa cum ziceam, sunt fie intreruperi de scurta durata, fie functionari foarte reduse), ci invierea (repunerea in functiile "vietii" a) unui cadavru nefunctional.
Iar referitor la invierea de la sfarsitul timpului (eonului), de asta nu stiu ce inseamna, ...pot doar sa speculez...
Multumesc pt explicatiile referitoare la suflet. Le gasesc foarte interesante. (nu stiu cat de adevarate sau neadevarate sunt)
@ thekiddo
RăspundețiȘtergereNu pot sa operez cu idei de'astea precum 'functionare'. Corpul e viu sau mort, nu functioneaza. Adica nu indeplineste niste functii pentru o alta entitate. Asta e viziunea greceasca, Biblia insa nu e scrisa de greci.
Nu inteleg exact ce vrei sa zici cu 'invierea (repunerea in functiile "vietii" a) unui cadavru nefunctional'. Singurul caz de inviere la ceva vreme dupa moarte este cel al lui Lazar. Teologii au dedus din povestea aia cu mirositul cadavrului ca intrase in putrefactie, dar asta nu e ceea ce zice Isus, ci ceea ce infereaza sora lui Lazar pe baza experientei comune cu privire la viteza de descompunere a cadavrelor si a duratei de la moarte la momentul relatarii. Si, din ce stiu, evreii aveao obiceiul sa imbalsameze cadavrele, nu prin sistemul circulator, daca bine stiu, dar oricum substantele folosite intarziau probabil cu o vreme descompunerea.
Insa cand e vorba de inviere in rest nu e vorba de vreun cadavru, ci de oameni care au murit de mult si's 'oale si ulcele' sau o bucata de ficat din mine si din buburuza de pe geam.
Daca vrei sa vezi cat de adevarate sunt lucrurile spuse despre suflet, citeste in paralel Geneza, Iov, Proverbe, Eclesiast si Phaidon (Fedon) si Apologia ale lui Platon. O sa vezi diferente uriase.
@k
ȘtergereMultumesc pt raspuns.
Probabil sunt mai apropiat de conceptiile grecesti (daca asa zici), ...desi, recunosc, nu prea am citit sau ceea ce am citit e mai mult spicuit. Mai degraba as putea fi sub influenta unor documentare... (dar si multe documentare le-am uitat, insa probabil au ramas in subconstient). Sau probabil felul meu de a fi, natura mea, se apropie de anumite puncte de vedere (grecesti sau nu) mai mult decat de altele.
N-am inteles insa ideea ca "Corpul e viu sau mort, nu functioneaza. Adica nu indeplineste niste functii pentru o alta entitate.". Mai ales a doua propozitie. In viziunea mea (sau cel putin cea expusa, pt ca recunosc ca pot avea sau alterna intre mai multe "viziuni" si nu stiu care e reala!), functionarea corpului nu inseamna ca indeplineste niste functii pt alta entitate. Ma refeream la un singur "sistem" (corp biologic, cu functii vitale - cu respiratie, cu batai ale inimii, cu metabolism, transformarea hranei in energie, autosustenabilitate si in acelasi timp cu intelect, vointa, constienta, subconstienta etc). Nu m-am referit ca functioneaza pt o alta entitate. Functioneaza pt sine, el este "entitatea", cu tot ce are si ce e!
Viziunea ca exista o entitate separata in cadrul acelui corp am intalnit-o mai direct exprimata la buddhisti (corpul este doar o casa a sufletului), ...dar probabil si la alte religii, inclusiv la crestini (sau cel putin unii crestini...), care cred in existenta unei entitati separate de corp si care salasluieste o perioada in corpul fizic, pana la moartea acestuia (incetarea functionarii).
...Legat de cuvantul "functionare" a corpului/ a entitatii, ...este cuvantul cel mai neutru pe care l-am gasit sinonim lui "traieste" sau "e viu", dar care nu exprima si ideea de biologic. "Traieste" sau "e viu" se refera la niste organisme biologice, organice. Atata tot.
Sau crezi altfel? Ce intelegi prin "traieste" sau "e viu"?
thekiddo,
RăspundețiȘtergereMintea noastra este rezultatul educatiei si experientei noastre, asa cum gandirea noastra este nimic mai mult decat efectul folosirii cuvintelor unei limbi. Nu putem gandi fara cuvinte. Ok, daca vrei sa extind, o sa zic fara semne lingvistice, aici intrand numele cifrelor, numerelor, operatiilor matematice sau logice etc. Tot cuvinte sunt.
Una dintre cele mai complicate chestii legate de Biblie si intelegerea ei este inceputul Evangheliei dupa Ioan. Logos, in greceste, avea cateva sute de ani de folosire cu sens de ratiune. Eu n'am de unde sa stiu daca si cat de bine stia greceste Ioan, dar in gandirea evreiasca n'o sa gasesti mai nicaieri un concept care sa semene cat de cat cu logosul grecesc.
Felul in care inteleg grecii omul este felul dominant in care europenii si celelalte popoare 'civilizate' inteleg omul. Tu si eu am preluat asta fara a fi constienti. Indiferent ca folosesti o distinctie corp/suflet sau subiect/obiect (asta fiind viziunea dominanta in modernitate si post-), corpul sau obiectul indeplinesc functii pentru suflet, subiect, eu sau cum mai vrei sa'i zici.
A functiona inseamna a indeplini o functie pentru altcineva. Vechiul Testament nu prezinta nicaieri o astfel de idee. Ea apare doar in Noul Testament, probabil sub influenta culturii grecesti dominante, dar si acolo imaginea unor organe care indeplinesc functii pentru un intreg se refera doar la organizarea comunitatii si a misiunii. Isus se plaseaza polemic fata de aceasta idee, in cel putin doua locuri (astea'mi vin acum in minte, pot sa mai caut). Primul este pasajul din Matei, 5:29-30, in care Isus spune ca daca mana te face sa cazi in pacat, s'o tai etc. Al doilea loc este tot in Matei, 6:22-23, in care Isus vorbeste de ochi, care aduce lumina sau intuneric in tot corpul.
Felul in care vad evreii - si Isus printre ei - omul este un pic diferit: ideea de baza este ca omul e alcatuit din tarana, iar ceea ce'l face suflet viu este suflarea data de Dumnezeu. Viata este dependenta si schimb - esti viu atat timp cat primesti si dai, cat te afli intr'un permanent schimb material cu lumea si cu Dumnezeu.
Introducerea mea un pic cam lunga avea un sens: cuvintele nu sunt niciodata neutre, nici inocente. Cel mai adesea, cand gandirea noastra se blocheaza este din cauza ca folosim cuvantul gresit. Aporiile teologiei si in speta ale antropologiei crestine vin exact din folosirea acestei idei de functionare.
Si asta pentru ca functionarea implica ideea ca trupul ar avea viata in sine si ca acesta ar functiona pentru a intretine 'sufletul', care ar fi un fel de esenta superioara. Evreul crede ca fara Dumnezeu, corpul nu traieste nici macar o clipa. Metafora din Geneza si din restul VT spune ceva: sufletul e dependenta de Dumnezeu. (Isus spune explicit, citand din Deuteronom 8:3, ca 'omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice iese din gura Domnului traieste omul' - ideea e simpla, cu respiratie, care e sufletul, suflarea de viata data de Dumnezeu.; NT traduce asta un pic ciudat, specificand si deturnand sensul initial, punand in loc de orice, orice 'spusa', 'zicere', 'cuvant', ceea ce nu modifica sensul initial, ci cred ca'l imbogateste, dar a blocat mintea teologilor sute de ani.) Sufletul ala nu este doar aerul, ci si faptul ca trupul respira fara ca tu sa fii constient sau sa'ti propui asta, si la fel se petrec multe dintre schimburile cu lumea la animale, precum si diversele procese fiziologice la om - fara coordonare constienta.
Sper sa fi fost suficient de explicit.
@k
ȘtergereMultumesc din nou pt comentariu.
Da, cred ca ai fost explicit si sper ca am inteles cat de cat corect ceea ce ai vrut sa transmiti.
Sunt intr-o perioada mai aglomarata si nu mai am timp sa comentez prea mult momentan. Mi-a atras suplimentar atentia partea in care spuneai ca "Cel mai adesea, cand gandirea noastra se blocheaza este din cauza ca folosim cuvantul gresit.". Rezonez cu aceasta afirmatie. Vorba lui Eminescu: "Unde vei gasi cuvantul/ Ce exprima adevarul?"
...Dar nu numai cuvintele sunt creatoare de blocaje, ...uneori sunt chiar imaginile, amintirile si inclusiv simtirile... care creeaza disonante, nepotriviri si poate chiar blocaje.
Mintea noastra este complicata. ...Iar "instrumentele" noastre de lucru (cuvintele, dar si imaginile memorate, amintirile, simtirile) sunt relative, inexacte, imprecise...
...Una dintre cele mai dificile probleme (din punctul meu de vedere) este capacitatea de a face dinstinctia dintre ceva imaginar si realitate.
A-ti imagina mi se pare relativ simplu. Si baciul din varful muntelui, si betivii care discuta intr-o carciuma, si cei din interviurile din emisiunea Vax Populi de la Prahova TV etc isi pot imagina in multe feluri orice: inceputul si sfarsitul lumii, timpul, pe Dumnezeu, istoria, chiar si elemente din fizica, matematica etc etc etc. Ca nu au capacitatea de elaborare, elevarea, complexitatea exprimarii si ca unii chiar abereaza la propriu (adica imaginatia depaseste niste limite acceptabile de majoritatea), asta e partea a doua...
A-ti imagina (sau interpreta in sens propriu) e simplu si poate sa o faca aproape oricine (difera nivelul de complexitate si elevare). A crede in ceea ce ti-ai imaginat iarasi vine relativ simplu (pt ca mintea a creat acel imaginar si automat poate sa si creada in propria creatie, ...cu conditia sa nu apara disonante mari cu diferite aspecte). A distinge apoi intre imaginar si realitate e ceva mai complicat (mai ales in anumite situatii, ...dar de multe acestea sunt situatiile asociate credintei oarbe). Aceasta este problema pe care mi-o ridic eu.
„ Aceasta este problema pe care mi-o ridic eu.”
ȘtergereExact de-aia am făcut blogul ăsta, Thekkido, deoarece rezonez cu tine aici. Am găsit în religia unde am aparținut până de curând multă superstiție și credință nefondată. Dar am găsit și credință inteligentă. Aici încerc să despart aurul de zgură.Nu cred că vei găsi pe blogul ăsta superstiție și credință oarbă...Cel puțin așa îmi place să cred. Dimpotrivă, cred că vei găsi argumente serioase și inteligente ( nu ale mele, eu doar le preiau din cărți, le traduc ptr voi și le comentez personal) în favoarea unei credințe inteligente !