Gânduri

    ”Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre, și căile mele nu sunt căile voastre, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile mele față de căile voastre, și gândurile mele față de gândurile voastre ” (Isaia 55, 8-9 ). Acesta este soiul de verset biblic  care ne dă de înțeles că, atunci când vine vorba despre Dumnezeu, concepțiile noastre, predicile noastre, doctrinele noastre, imaginația noastră sunt toate ca un fir de praf în comparație cu universul. Toți creștinii recunoaștem asta în principiu. Și cu toate acestea, atunci când vine vorba să ne apărăm doctrinele și ideile, câtă încordare, câtă nervozitate, câtă încăpățânare, câtă atotsuficiență și mândrie există!
 
     Azinoapte a fost una dintre acele nopți în care îmi place să ies din casă și să mă pierd prin pădurea din apropiere. Vremea superbă și luna plină de solstițiu de vară a făcut din această aventură o necesitate imperioasă pentru cine este preocupat de ceruri, dar nu neapărat din punct de vedere spiritual.  În timp ce admiram bolta cerească de o frumusețe răpitoare mi-am adus aminte de un grafic superb pe care vi-l pun și vouă la dispoziție aici. 

  Având în vedere graficul respectiv și versetele biblice de genul celui din introducere, cum vi se par oamenii care se agață cu încăpățânare de ceea ce ei cred că „ știu ”? Cum vi se pare îndărătnicia cu care cineva refuză să se adapteze noului, din orice fel de sferă ar veni acesta? Dar mândria denominațională care te face sigur să crezi că ești buricul universului și să-ți spui în șoaptă că ai avut mare noroc că te-ai născut în religia ta? Dar insistența cu care cineva afirmă că are tot adevărul? Și ... când sunt mai mari șanse ca să crești intelectual și chiar spiritual: continunând să mergi la pas alături de acești semeni care păzesc „sfintele hotare” și  ”credința dată sfinților odată pentru totdeauna ” cu dinții , sau despărțindu-te de ei, măcar în spirit, dacă în trup nu e posibil din diferite motive? 

   Nu am scris acest scurt eseu ca să vă invit afară din biserica voastră  și din lumea voastră cu trupul. Am scris deja destule despre asta de trei ani... Ci am scris pentru a vă invita afară din voi înșivă. Am scris pentru a îndrăzni să vă schimbați mentalitățile cele vechi. Este atât de uimitor să constați că nici mușuroiul tău nu e lumea, și că nici suratele tale nu sunt singurele artropode... E multă viață dincolo de noi înșine! E multă știință dincolo de ceea ce „ știm ”. Și e mult Dumnezeu dincolo de doctrinele noastre. 

   ” Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi. Dar tunetul lucrărilor lui puternice cine-l va auzi? ” ( Iov 26,14 )