Dovezi din (astro)fizică despre existenţa unui Creator ( I )

                      

        Am mai scris pe acest blog despre principiul antropic ca argument teleologic serios în favoarea unui Proiectant suprem al vieţii. Ultima carte a lui Stephen Hawking, Marele design, încearcă din răsputeri să combată acest argument filozofic emiţând pretenţia de a aduce dovezi ştiinţifice în defavoarea existenţei unui Creator. Dar ceea ce face renumitul savant în cartea sa nu este altceva decât pură ... filozofie, chiar dacă una de sorginte proprie. Voi încerca în articolele următoare să prezint obiecţiile sale vis-a-vis de argumentul teleologic al principiului antropic, precum şi obiecţiile mele faţă de filozofia lui.

Dacă aş fi preşedinte...

      Poate v-aţi obişnuit pe acest blog să citiţi îndeosebi critici virulente la adresa sistemului bisericesc organizat, şi a practicilor manipulatorii şi de multe ori păgâne care îi stau la temelie. În cele ce urmează nu numai că nu va fi vorba de aşa ceva, ci dimpotrivă, aştept criticile dumneavoastră. Aş dori să prezint câteva soluţii ( mai bine zis idei) personale pentru criza profundă de identitate în care se află adventismul şi creştinismul în general. Nu mă mai interesează sub nici-o formă activităţile din biserică. Dar îmi pasă de oamenii care compun biserica. Nu mă mai interesează formele seci şi limbajul de lemn consacrate de acolo. Dar consider important ca oamenii din biserici să aibă viaţă, şi s-o aibă „ din belşug”. Deci, ce aş face?

Rugăciunea - experienţe personale ( VII ): Abisul existenţei mele

       Ultima întâmplare personală pe marginea rugăciunii pe care doresc să o împărtăşesc îmi confirmă încă odată, dacă mai era nevoie, că Dumnezeu lucrează şi răspunde cererilor noastre prin oameni. Nu înţeleg sistemul prin care o face, care mi se pare uneori extrem de încurcat. Nu înţeleg de exemplu de ce întârzie uneori să răspundă unor rugăciuni disperate, iar uneori nu primim deloc vreun răspuns. Dar ca un fel de numitor comun, se pare că Dumnezeu răspunde întotdeauna când omul nu mai are nici-o soluţie, nici-o scăpare, nici-o şansă...De ce face El aşa...rămâne pentru mine cel mai mare mister...

Rugăciunea - experienţe personale (VI): casă de vânzare

       Discutam acum două zile cu un amic de pe forum despre implicarea lui Dumnezeu în banalul şi cotidianul vieţilor noastre. În timp ce el îşi mărturisea necredinţa că Dumnezeu ar interveni personal întru soluţionarea unor „nimicuri” omeneşti, precum vânzarea unei case ( aceasta este problema şi dorinţa sa), primul meu impuls a fost să-i dau dreptate, nu numai datorită faptului că subiectul intervenţiei divine mi se pare cel mai misterios dintre toate la ora actuală, ci şi pentru că mă bazam pe un verset biblic: „ Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?" (Luc.12:14). Doar după ce am terminat convorbirea pe mess mi-am adus aminte de o uimitoare experienţă personală tocmai în acest sens. Experienţă care nu ne dă dreptate niciunuia...

A căzut un măr

                                      

         Totul a început într-un garaj obscur, ascuns de privirile muritorilor. Cu timpul a devenit un fenomen mediatic şi tehnologic coborât parcă din Panteon, reuşind să lumineze feţele şi vieţile a milioane de oameni.  Azinoapte s-a stins ca o lumânare, fără putere, aducându-ne aminte, dacă mai era nevoie, că orice geniu trebuie să plătească cumva faima sa. O idee revoluţionară, o filozofie inovatoare, un exemplu demn de urmat: Steve Jobs.

Rugăciunea - experienţe personale ( v )

           Cazul 3 este o experienţă care mi-a marcat profund viaţa spirituală. Una care nu are de-a face cu lucruri mărunte(lăzi de bere, portmonee, şi blocări de roţi, deşi şi alea sunt frapante pentru cine le trăieşte)ci cu viaţa/moartea unei fiinţe umane.

Rugăciunea - experienţe personale ( IV )

         Cazul 2. Tot în Spania, prin 2005. Lucram ca şofer la o firmă de distribuţie de băuturi pentru baruri şi restaurante.
Într-o zi s-a întâmplat că am avut o comandă mai ciudată pentru un client dificil. "Dificil" în sensul că tipul ştia să comande, dar uita să plătească.