A căzut un măr

                                      

         Totul a început într-un garaj obscur, ascuns de privirile muritorilor. Cu timpul a devenit un fenomen mediatic şi tehnologic coborât parcă din Panteon, reuşind să lumineze feţele şi vieţile a milioane de oameni.  Azinoapte s-a stins ca o lumânare, fără putere, aducându-ne aminte, dacă mai era nevoie, că orice geniu trebuie să plătească cumva faima sa. O idee revoluţionară, o filozofie inovatoare, un exemplu demn de urmat: Steve Jobs.

       Supranumit de mulţi acum Leonardo da Vinci al epocii noastre, omul de afaceri care a revoluţionat calculatorul personal şi industria de divertisment, şi-a încetat călătoria vieţii după o lungă şi grea suferinţă. Ce a lăsat în urma sa, rămâne însă pentru totdeauna. Şi nu mă refer neapărat la produsele Apple extrem de invidiate de sute de milioane de oameni de pe faţa pământului, nu mă refer nici la revoluţiile tehnologice deloc puţine pe care le-a înfăptuit, ci la cu totul altceva. La ceva ce are iz nemuritor: filozofia sa de viaţă.

       Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest vizionar al secolului XXI a fost atitudinea sa în faţa morţii, atunci când, în 2005 a aflat că este bolnav de cancer. Departe de a se lamenta de destinul crud care îl aştepta, Steve Jobs a continuat curajos să inventeze viitorul. Nu s-a gândit să renunţe. A lupta cu imposibilul a fost deviza sa până când puterile l-au părăsit. A aduce bucurie în casele oamenilor a fost ceea ce l-a motivat. A sfida cancerul şi moartea a fost pariul vieţii sale. Acum, când pariul a fost pierdut, meritul de a zâmbi totuşi dispreţuitor morţii rămâne incontestabil...

         Felul său nonconformist, genial, mă atrage ca un magnet. Ascultaţi în continuare DE CE  Apple este „Mărul” cel mai poftit din toate timpurile. Încercând să-l atragă pe preşedintele Pepsi-Cola pentru a colabora cu firma sa, Steve îi spunea: „ E mai bine să fii pirat decât să fii înrolat în armata americană. Vrei să vinzi toată viaţa apă cu zahăr sau vrei să devii istorie? Dacă vrei, poţi chiar să zbori, important e să crezi în tine însuţi.”

       Referindu-se în altă ocazie la secretul succesului său, Steve spunea că „ designul şi atenţia pentru lucrurile mici este totul. Lumea crede că asta nu e important, că e o simplă chestiune de decor. Dar pentru mine nimic nu e mai important în viitor decât designul. El este sufletul a tot ceea ce este creat de om. Dacă eşti un tâmplar bun, şi vrei să faci o mobilă frumoasă, nu vei folosi pentru partea din spate un lemn urât sau de slabă calitate  doar pentru că va fi aşezată la perete, fără ca să se vadă. Ca să poţi dormi bine noaptea, calitatea şi estetica trebuiesc duse până la desăvârşire.”

        Secretul imensului său succes ( ca firmă şi persoană) reiese şi din cuvintele următoare, care ar trebui să fie deviza oricărui creştin adevărat: „ Credem că Mac Apple se va vinde cu milioanele. L-am construit pentru noi înşine. Dacă nouă ne place şi suntem critici cu noi înşine, Mac-ul va avea succes. Şi am fost foarte critici cu noi înşine. Nu am vrut să scoatem un produs doar de dragul de a face investigaţie de piaţă. Am vrut să construim cel mai bun lucru posibil.”

      Aflând că moartea îl aşteaptă după colţ, spunea printre altele :” Nu mă interesează să fiu cel mai bogat din cimitir. Ceea ce mă interesează este ca atunci când mă culc seara să ştiu că am făcut ceva genial. Aş da toată tehnologia mea în schimbul unei seri cu Socrate.”

      Discursul său de la universitatea din Standford din 2005, când deja ştia că suferea de cancer de pancreas, s-ar putea foarte bine încadra într-un manual filozofic al postmodernităţii:

     „ Timpul tău este scurt. Nu-ţi bate joc de el încercând să trăieşti viaţa altuia. Nu rămânea agăţat în dogme, trăind aşa cum alţii îţi prescriu. Nu lăsa ca zgomotele altor voci să aducă la tăcere vocea ta interioară. Ai curajul să faci ceea ce-ţi spune inima şi intuiţia. „

    „ Dacă azi ar fi ultima ta zi din viaţă, ai mai dori să faci ceea ce ţi-ai pus în gând să faci? Dacă nu, atunci trebuie să schimbi ceva. Faptul că voi muri în curând mă ajută să iau cele mai mari decizii ale vieţii mele. Pentru că totul, aşteptările de la alţii, mândria, frica de a eşua, toate acestea dispar la porţile morţii, lăsând în urmă ceea ce este cu adevărat important. Să ştii că trebuie să mori este cea mai bună manieră de a evita capcana gândului că ai ceva de pierdut.”

      Iar pentru cei care se plâng de eşecuri, slăbiciunile lor sau ghinioane, cuvintele următoare sunt ca un ghiont sub centură: „ Uneori viaţa te va lovi cu o cărămidă în cap. Nu-ţi pierde credinţa”. O spune unul care ştie ce spune. Dat în adopţie unei alte familii în copilăria sa, Jobs avea să-şi întrerupă studiile la universitate din cauza costurilor prea mari. Afacerea care avea să-l facă faimos a început cât se poate de modest, într-un garaj. Iar acum şapte ani era diagnosticat cu o boală cruntă, care pe mulţi alţii i-ar fi ţintuit iremediabil la patul „abandonului” de sine  şi al deprimării. El însă a continuat să lupte cu viaţa şi cu moartea, predându-ne o lecţie de curaj şi abnegaţie rară. Doar cu o lună înainte de moarte, când deja arăta ca o stafie, a renunţat să mai „alerge”. Steve Jobs nu a fost cineva în plus. A fost temerarul care a îndrăznit să înnoate contra curentului, arătând prin puterea exemplului că mereu se poate mai bine. Dacă se doreşte lucrul acesta, evident...

    Azi a căzut un măr. Muşcat de cancerul nemilos, mărul acesta nu va putrezi însă niciodată. Pentru că mărul acesta e mai mult decât un simplu măr. Este întruchiparea ideii de perfecţiune, chiar dacă la nivel omenesc. Iar logo-ul celebru al acestui "măr"  este esenţa nemuririi:" Think different" ! Sau prin cuvintele sale:" Doar cei care sunt suficienţi de nebuni să creadă că pot schimba lumea, sunt şi în stare să o facă"...  Steve, dormi în pace! ...