Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXVIII )

  

         Când apare cornul cel mic din Daniel 8?

    „ Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată. ” Daniel 8:9.

    Conform versetului de mai sus, cornul cel mic din Daniel 8 își are originea în diviziunile imperiului lui Alexandru cel mare, „ la sfârșitul stăpânirii lor ”. Acest lucru ne atrage atenția spre o putere care a apărut pe scena istoriei după anul 300 i.H și care face parte din fostul imperiu grec. Roma niciodată nu a fost parte din imperiul grec și niciodată nu a apărut dintr-o diviziune a celor patru generali ai lui Alexandru cel mare, generali care au preluat puterea în imperiu după moartea acestuia. Roma a apărut în Italia, și a fost fundată în anul 753 i.H , transformându-se în republică în 509 i.H. Roma nu a cucerit cele patru diviziuni ale imperiului grec, aceasta fiind o probă în plus că nu apare din rândul celor patru „ coarne ”- diviziuni grecești din vers 22, așadar nu are nimic de-a face cu Daniel 8!!!

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXVII )

      

     Ați putut avea ocazia pe parcursul a trei luni de zile să analizați viziunea lui Lăiu despre JuST, așa cum abreviază el doctrina adventistă a sanctuarului. Studiul, conceput să fie prezentat doar cremei teologice AZS,  a declanșat o adevărată furtună în viața lui privat-profesională ( cu mult înainte de a fi tradus de mine), invitațiile serioase la resetare exegetică și teologică de acolo fiind întâmpinate de colegii săi de la ITA cu cea mai mare indiferență și/sau scepticism. Dar acest lucru nu mă mai miră sau dezamăgește. Aceasta este și a fost mereu poziția bisericii oridecâteori cineva din mijlocul ei a avut ceva nou și interesant de spus. Altceva mă dezamăgește: faptul că Florin Lăiu nu merge până la capăt în direcția în care îl poartă studiul său și faptul că sunt extrem de puțini adventiștii care în anul de grație 2012 mai caută ADEVĂRUL. În săptămânile care urmează voi încerca să merg dincolo de granița la care s-a oprit Florin Lăiu, într-o căutare independentă de orice ideologie și eliberat de orice tabu religios denominațional. Surprizele, vă asigur, vor fi copleșitoare…

Florin Lăiu, Farfuridi și Agamiță Dandanache

    Ultimul articol de pe pagina web a lui Florin Lăiu este o reacție a domniei sale la ultimele zvonuri din ograda adventistă care privesc persoana și ideile sale teologice. Cu lentoarea mentală care îi caracterizează atunci când vine vorba despre discuții sau evenimente importante, adventiștii au auzit că unul dintre „ mai marii poporului ” lor, măcar că Lăiu nu ocupă și nici nu a ocupat vreodată o poziție de răspundere administrativă, a fost „ pedepsit ” de către biserică pentru purtare necuviincioasă față de doctrinele acesteia. I s-a retras de către distinșii și prea iubiții săi „ frați de credință ” dreptul de a preda la ITA ( Institutul teologic adventist ), fiind îndepărtat de ceea ce dânsul iubește și este în stare să facă cel mai bine: teologie. Motivul?!? Ei bine, motivul este discutabil… va spune chiar Florin Lăiu…

Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXVI )

  

   Sugestii practice

      Studiile profetice ( escatologice, apocaliptice ) adventiste au nevoie de revizuire și progres continuu, în lumina unor abordări hermeneutice și exegetice noi. Aceasta este datoria tuturor teologilor noștri și a întregii comunități de credință. Autoritățile noastre responsabile ( BRI, BRCs ) ar trebui să încurajeze eforturi teologice constructive în acest domeniu. În primul rând, prin a face o evaluare mai exactă a sugestiilor și abordărilor critice; și în al doilea rând, pentru a încuraja modelul teologic dinamic al pionierilor noștri.

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXV )

   

     

      Liberul arbitru uman și responsabilitatea sunt în cel mai înalt sens descoperite în profeția clasică, care în mod normal este o profeție condițională (vezi Ieremia cap 18 ). Este păcat că cei mai mulți conservatori ( AZS ), inclusiv teologi, nu sunt atenți suficient la implicațiile hermeneutice ale pasajului din Ieremia. Când Dumnezeu arată că acesta este modul și scopul său în descoperirea viitorului, cineva nu poate ignore acest lucru și să continue să se numească credincios. În teologia adventistă, Ramond Cotrell a fost cel care a promovat în mod special acest punct de vedere, prin contribuțiile sale teologice la ” Comentarii biblice ale AZS ” vol 4. Dar el nu a fost primul care a apărat adevărul cu privire la profeția condițională. John Andrews a făcut-o destul de clar în 1872, sau posibil chiar în 1853 ( cf. John N Andrews, The Sanctuary and Twenty-Three Hundred Days, Steam Press of the Seventh-day Adventist Publishing Association, Battle Creek, MI., 1872; TEACH Services 1997:5-6 ). 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXIV )

   

    8.2.   O altă posibilă interpretare

     Judecata cornului mic/ fiarei poate fi interpretată și dintr-o altă perspectivă. Pare să fie mai degrabă una dintre judecățile istorice similare celei făcute Babilonului, imperiului persan sau lumii elenistice ( Dan 7,12 ), și nu judecata personală a acelora care au creat acest sistem politico-religios. Oamenii nelegiuiți, luați individual, care au creat această „ fiară ” vor fi judecați în timpul mileniului. Ei nu vor fi judecați de două ori ca indivizi. 

Sabatu' ... și sabatiștii.

     Povestirea următoare ar putea fi un banc nemaipomenit, dacă nu ar fi tragi-comic de ADEVĂRATĂ. Dar ea surprinde perfect „ sănătatea ” mentalității și doctrinelor adventiste. Se întâmpla așadar aievea, prin primăvară, pe valea Prahovei. Doi pastori adventiști călătoreau cu mașina bisericii de la Brașov spre București într-o zi de vineri. Iar soarele ...după cum știe orice adventist... nu iartă vinerea seara!!! 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXIII )

  7.  Identitatea sanctuarului în Daniel 8

       Identitatea sanctuarului din Daniel 8 a fost de obicei arătată în mod exclusiv printr-o deducție indirectă și hermeneutică: dacă cei 2300 de zile înseamnă ani , perioada se întinde atunci la era creștină și în acest fel se referă numai la templul ceresc. În timp ce această logică este corectă, ar putea să nu fie totuși cel mai puternic raționament, deoarece el nu derivă nici din text, nici din context. Ar trebui să adăugăm evidența exegetică. Propunerea mea este că ar trebui să adoptăm o identificare biblică ligvistică și literară a templului din Daniel 8, ca o evidență primară. 

Doctrina sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXII )

   

       

        Probabil că nimeni nu mai susține azi o corespondență literală strictă între templul pământesc și cel ceresc. În orice caz, dacă insistăm în legătură cu o asemănare fizică, subliniind cele două „ camere ” și anumite perdele, trebuie să fim consecvenți și să recunoaștem că aceleași argumente sunt la fel de valabile în dreptul altor obiecte din sanctuar: heruvimi de aur, chivot, altarul de aur, tămâie, candelabrul, masa cu pâinile, ligheanul, toiagul lui Aron, mana și tablele legii, pe care Ellen White ( CET 1847:91 ) le-a văzut în viziune.