Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXVI )

  

   Sugestii practice

      Studiile profetice ( escatologice, apocaliptice ) adventiste au nevoie de revizuire și progres continuu, în lumina unor abordări hermeneutice și exegetice noi. Aceasta este datoria tuturor teologilor noștri și a întregii comunități de credință. Autoritățile noastre responsabile ( BRI, BRCs ) ar trebui să încurajeze eforturi teologice constructive în acest domeniu. În primul rând, prin a face o evaluare mai exactă a sugestiilor și abordărilor critice; și în al doilea rând, pentru a încuraja modelul teologic dinamic al pionierilor noștri.

    Probabil primul pas necesar este acela de a promova o teologie a inspirației realistă și sănătoasă nu numai printre teologi, dar și printre membrii noștri în general. Studiile biblice și ale spiritului profetic trebuie să fie încurajate și reaprinse peste tot în biserica noastră, într-o manieră respectuoasă dar și critică. Pentru a face mai eficient și mai deschis un astfel de studiu popular, foarte mult depinde de îngrijorarea sau abilitatea pastorilor și de popularitatea scrierilor bune pe această temă. Pastorii și învățătorii noștri trebuie să priceapă într-un mod practic cum funcționează inspirația divină, trebuind astfel să preia în cea mai deschisă manieră datoria pe care am abandonat-o tăcuți la 1919. Fără un efort unit și decis, nimic bun nu va avea loc. 

     Teologii AZS trebuie să-și mobilizeze toate resursele posibile pentru a face din acest subiect fundamental o prioritate în cercetarea noastră. Nu putem să mai permitem ca doctrina noastră principală să rămână într-un stadiu provizoriu. Nu ar trebui să ne fie teamă că a fi corecți față de textul ( N Trad: și contextul ) biblic și al spiritului profetic ne-ar putea conduce la o pierdere a credinței. Există într-adevăr unele riscuri în dinamica unei cercetări sincere și hotărâte, dar există mult mai mari riscuri într-o poziție ( eng: inertia) conservativă. (  N Trad: ... de câte sute de ori nu am spus eu asta, ori aici pe blog, ori în biserică, pe vremea când încă o mai vizitam… Degeaba însă. Sunt absolut convins că interesele politice și personale de la vârful instituției AZS sunt mult prea mari pentru ca astfel de inițiative curajoase și cinstite să fie băgate în seamă de cei de la putere. Iar membrii simpli, în majoritatea lor covârșitoare, au de zeci și zeci de ani zile creierele spălate prin această „ teologie provizorie ” marca Ellen White. Nu este posibilă și nu va fi posibilă schimbarea în grup, ci doar la nivel de individ. Domnul Lăiu visează cai verzi pe pereți. Sau altfel spus, „ câinii latră, ursul merge. ” ). 

    Este înțelept să mă întreb dacă o astfel de doctrină atât de dificilă chiar pentru teologi ar trebui să mai aparțină cu toate detaliile ei în expunerea noastră oficială doctrinală, care adesea funcționează ca un test de credință și credincioșie. Aceasta nu este o poziție militantă contra acestei doctrine. Dar de ce ar trebui să avem de-a face cu un material atât de dificil din Levitic 16, Evrei 9 și Ellen White, insistând asupra unor detalii neimportante, răstâlmăcind și forțând textul, în loc ca să înțelegem doctrina din Daniel 8,14 în adevărul ei esențial: judecata lui Dumnezeu ca o culminare a evangheliei veșnice? O încercare de concluzie despre această doctrină așa cum o precep eu, chiar dacă mai rămân multe de îmbunătățit, este următoarea: 

   1. Există o judecată universală, cerească, finală, care va manifesta caracterul dragostei lui Dumnezeu, care este exprimată prin har și dreptate. 

  a) este universală, deoarece implică fiecare individ responsabil.

  b) este finală, deoarece este definitivă, irevocabilă și distinctă față de alți judecăți istorice ale lui Dumnezeu.

  c) este cerească, deoarece sesiunea ei are loc în cer, unde oamenii sunt judecați în absență, dar cu cel mai bun Avocat. 

  2.  Judecata are două sesiuni principale:

  a) o sesiune premilenială pentru cei salvați.

  b) o sesiune milenială pentru cei pierduți. 

  3.  Fiecare sesiune are două faze importante consecutive:

  a)  un proces, bazat pe evidențe complete ( înregistrări ), urmat de decizii finale ( îndreptățit sau condamnat ) în dreptul fiecărui nume. 

  b)  o judecată executivă ( executarea sentinței ) fericită sau nefericită.

  4. Judecata milenială are loc în împărăția lui Hristos în timpul celor 1000 de ani, după a doua venire, implicându-i pe toți aceia care „nu sunt scriși în cartea vieții ”. 

  a) Hristos este Judecătorul suprem iar cei salvați sunt completul de judecată ( jurații ). 

  b) Rolul judecății nu este acela de a-i mai da lui Dumnezeu o nouă șansă să ia decizii mai bune, nici acela de a da celor pierduți încă o șansă de a fi mântuiți, ci pentru a demonstra că Dumnezeu este drept atunci când neagă viața veșnică acelora care sunt moral irecuperabili. 

  c)  Sentința acestui proces milenial va fi una negativă. Toți cei care nu s-au împăcat cu Dumnezeu în această viață vor fi pierduți. 

  d)  Pedeapsa finală este diferită, individualizată: mulți vor fi înviați pentru a-și primii destinul meritat ( suferind veșnică despărțire de Dumnezeu și anihilare fizică ), în timp ce alții vor fi lăsați să „ doarmă ” veșnic, fără ca să mai fie pedepsiți în plus ( Romani 2,12; 1 SG 193 ). 

  5.  Judecata premilenială are loc înainte de a doua venire, în timp istoric, și îi implică pe toți cei care sunt „ scriși în cartea vieții ”, candidați la nemurire. 

  a) Îl are pe Dumnezeu ca Judecător, pe Hristos ca avocat și pe îngeri ca jurați și martori.

  b) Rolul acestei judecăți nu este acela de a-l informa pe Dumnezeu pentru ca acesta să ia decizii, nici pentru a mai da celor implicați o nouă șansă, nici pentru a periclita statutul celor mântuiți, ci ca să demonstreze că Dumnezeu este drept prin faptul că iartă păcătoșii pocăiți și că dă viață veșnică acelora care s-au împărtășit din Spiritul său. 

 c) Rezultatul judecățiii premileniale este unul fericit pentru cei care au îndeplinit cerințele lui Dumnezeu. Toți cei care au trăit și crezut potrivit cu lumina adevărului pe care au înțeles-o, într-o conștiință curată, vor fi bineveniți în cer, avându-L pe Isus drept înlocuitor și garant. Toți cei care au refuzat lumina lui Dumnezeu și n-au primit caracterul și spiritul lui Hristos vor fi respinși, iar cazul lor se va trata separat în timpul judecății mileniale. 

 d) Răsplata glorioasă a celor mântuiți nu poate fi descrisă. Include viața veșnică și bucuria nespusă de a fi în cer sau pe un pământ nou, în societatea celor salvați, îngeri și sfinți. Dar mai mult ca orice, include posibilitatea de a sta în imediata prezență a lui Dumnezeu și a lui Isus, închinându-li-se și preaslăvindu-I. Răsplata pozitivă va fi de asemenea diferențiată. În timp ce ea se datorează exclusiv harului lui Dumnezeu și nu meritelor umane,  Dumnezeu va plăti totuși fiecăruia „ după binele făcut ”, evaluând spiritul și motivațiile care au stat în spatele acestui „ bine ”. 

  6. Judecata premilenială are de-a face cu două clase de candidați, morți și vii. 

  a) Morții sunt judecați întâi, deoarece destinul lor nu mai poate fi schimbat.

  b) Cei vii care sunt judecați sunt candidații din ultima generație care trebuie să fie testați înainte de a-l întâlni pe Hristos la a doua venire.

  c) Pentru a face față acestui test, judecății și celei de-a doua veniri, Dumnezeu își pregătește candidații prin evanghelia cea veșnică , prin Spiritul său, dându-le victoria asupra păcatelor, sigilându-i pentru totdeauna și păstrându-i vii și nevătămați prin ororile apocaliptice ale timpului de strâmtorare. 

  

  7.  Judecata premilenială, care este un proces doar cu rezultate favorabile pentru cei judecați, a început deja, în deacord cu profeția. 

  a) Daniel 7 descrie începutul judecății după anul 1798, dar mai înainte ca Isus să-și primească împărăția, eveniment care are loc cu siguranță mai înainte de a doua venire cu puțin timp. 

  b) Daniel 8 în legătură cu Daniel 9 indică un timp mai precis, la sfârșitul celor 2300 zile, în 1843/1844. 

  c) Această veste a judecății în lumina crucii lui Hristos, singura noastră speranță, este culminarea evangheliei veșnice. 

  d) Ceasul judecății lui Dumnezeu este o șansă și o provocare doar pentru cei vii, învitând la pocăință și închinare adevărată, pentru a ne supune harului lui Dumnezeu salvator și pentru a ne pregăti pentru testul de jos și judecata de sus, a fi sigilați și gata de a-l întâmpina pe Hristos. 

   Detaliile teologice nu sunt pentru un statement de credințe; ele sunt pentru investigație personală și denominațională, seminare, predicare, etc. De ce ar trebui să credem în două camere ale sanctuarului ceresc, sau într-o muncă neclară de curățire cerească, iar aceste chestiuni să devină mai importante decât zecimea, care nu este un test de credincioșie ( N Trad: wow, toate ca toate… dar cu afirmația asta chiar că și-a semnat singur sentința și eventual intrarea în clubul pariilor adventiste … ). Avansul teologic AZS depinde mult de o abordare realistică a conceptului inspirației divine biblice și a spiritului profetic. Trebuie să ne recunoaștem greșelile istorice și să acceptăm realitatea că înțelegerea Ellenei White și a pionierilor noștri nu este deloc cea mai bună exegeză a oricărui pasaj biblic în anul 2011.  Aceste considerații sunt ele însele supuse greșelilor, dar sper și mă rog ca ele să constituie un bine necesar pentru JuST adventistă, pentru a stimula comunitatea noastră teologică în sensul unei reevaluări a acestui subiect îngropat ( clasificat ). 

    Autor: Florin Lăiu

    ( va urma )

P.S. Aici ia sfârșit studiul propiu-zis al lui Florin Lăiu, teolog adventist și ( fost ?!?) profesor la ITA Cernica. Dar serialul despre sanctuar încă nu și-a spus ultimul cuvânt. Voi reveni cu ample considerații personale.