Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXVIII )

  

         Când apare cornul cel mic din Daniel 8?

    „ Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată. ” Daniel 8:9.

    Conform versetului de mai sus, cornul cel mic din Daniel 8 își are originea în diviziunile imperiului lui Alexandru cel mare, „ la sfârșitul stăpânirii lor ”. Acest lucru ne atrage atenția spre o putere care a apărut pe scena istoriei după anul 300 i.H și care face parte din fostul imperiu grec. Roma niciodată nu a fost parte din imperiul grec și niciodată nu a apărut dintr-o diviziune a celor patru generali ai lui Alexandru cel mare, generali care au preluat puterea în imperiu după moartea acestuia. Roma a apărut în Italia, și a fost fundată în anul 753 i.H , transformându-se în republică în 509 i.H. Roma nu a cucerit cele patru diviziuni ale imperiului grec, aceasta fiind o probă în plus că nu apare din rândul celor patru „ coarne ”- diviziuni grecești din vers 22, așadar nu are nimic de-a face cu Daniel 8!!!

    Spre deosebire de cornul cel mic din Daniel 8, cel din capitolul 7 apare pe scena istoriei doar la sfârșitul imperiului roman, atunci când din capul fiarei a patra ies 10 coarne! Acest lucru nu s-a întâmplat însă nicidecum în contextul capitolului 8, deoarece apariția celor 10 regate-triburi din fiara a patra are loc după anul 476 d.H. Cu alte cuvinte, între apariția cornului cel mic din Daniel 8:9 și apariția cornului cel mic din Daniel 7 există un segment de timp de peste  șase secole ( aprox 200 i.H - 476 d.H )! 

   Conform bisericii adventiste, cele 2300 zile-ani încep în anul 457 i.H și se termină în anul 1844 d.H. Așadar, din moment ce anul 1844 are de-a face cu ipotetica „ curățire ” a vreunui sanctuar, rezultă că „ murdărirea ” sau „ pângărirea ” acestuia începe logic la începutul celor 2300 zile-ani, adică la 457 i.H. Se presupune că în tot acest timp cornul cel mic din Daniel 8 a „pângărit ” sanctuarul. În deacord cu învățăturile adventiste, această pângărire a început atunci când Roma a ocupat țara sfântă și templul de la Ierusalim, urmând ca după aceea să se transforme în Roma papală și să pângărească sanctuarul ceresc!… Această variantă prezintă însă mai multe dileme din care nu se poate ieși decât dacă închidem ochii cu încăpățânare la evidențele istorice:

  1. Roma nu a avut niciun contact cu evreii până în 161 i.H. Cum putea oare așadar ca să existe o pângărire a templului de către cornul cel mic roman la 457 i.H , adică cu trei secole mai înainte de a avea primul contact documentat istoric cu evreii ?!? Este absolut exclus. 

  2. Roma nu i-a deranjat deloc pe evrei decât după ce Palestina a devenit în anul 63 i.H parte a imperiului roman. Cum ar fi putut așadar Roma să „ calce în picioare ” templul iudeu și serviciile de acolo începând din 457 i.H, din moment ce timp de 400 de ani Roma nu a avut nimic de-a face cu evreii? 

  3.  Dacă Roma papală este cornul cel mic în timpul ultimei părți a celor 2300 ani, atunci ce i s-a întâmplat Romei papale la 22 oct 1844 ?!? De ce nu există niciun fel de eveniment important în istoria papală care să coincidă cumva cu sfârșitul celor 2300 zile-ani, respectiv anul 1844 ?!? 

  4.  Dacă Roma papală nu i-a persecutat pe evrei și nu a oprit serviciile de la templu în anul 457 i.H, și dacă nu există niciun eveniment istoric legat de papalitate care să coincidă cu 1844 ( sfârșitul celor 2300 zile-ani ), cum putem atunci lega Roma de această profeție?!? 

   Daniel 8 nu ne spune că cele patru coarne au fost înghițite de cornul cel mic, așa cum cele patru divizii ale imperiului grec au fost absorbite de Roma. Aplicarea acestei profeții la imperiul roman transformă totul în ceva foarte diferit decât ceea ce indică simbolurile din Daniel 8. Cine citește cu atenție capitolul 8 poate vedea cum totul are o ordine istorică și logică precisă:

  1. Apariția lui Alexandru cel mare ( cornul cel mare din vers 5 ), care răpune Medopersia. 

  2. Cornul cel mare este „ frânt ” tocmai când ajunsese foarte puternic ( Alexandru moare în plină glorie ).

  3. Imperiul său se divide în patru noi imperii ( diviziuni ) preluate de patru generali ai săi: Lisimah, Casandru, Ptolemeu și Seleuc.

  4. Cornul cel mic apare în istorie DUPĂ  această împărțire de teritorii. 

       Un eveniment istoric depinde de altul și putem foarte bine să controlăm cronologia acestora:

  1. Alexandru cel mare a murit în 323 i.H.

  2. Imperiul său se împarte între generali în jurul anului 301 i.H.

  3.  Cornul cel mic nu putea apare în scenă decât DUPĂ această împărțire de teritorii, deci după 301 i.H.

    Cum putea așadar cornul cel mic să fie activ în 457 i.H, profanând sanctuarul iudeilor, când profeția ne spune de fapt că el va apare după anul 301 i.H?!? 

    Cornul cel mic din Daniel 8 este un împărat, nu un imperiu !

    „ La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean ” Dan 8:23

     Nu există nicio îndoială că îngerul Gabriel identifică aici cornul cel mic cu un „împărat ” viclean și fără scrupule. Cuvântul evreiesc din vers 23 este „ melek ” și se traduce prin „ rege ”; „ regal ” , dar niciodată prin „ imperiu ”, „ regat ” , „ împărăție ”. Gabriel mai folosește același cuvânt „ melek ” pentru a-l desemna pe Alexandru cel mare, pentru a identifica cornul cel mare din vers 21, lucru cu care sunt de acord toți teologii. În vers 23, cuvântul „ regatului”  acestora ( în românește este tradus „ stăpânirii acestora ” ) provine din evreescul „ malkuth ” și se traduce prin „ imperiu ”; „ regat ”; „ împărăție ”. Reiese clar astfel că Gabriel a făcut o distincție evidentă între cele două cuvinte: „ împărat ” și împărăție ” în vers 23. Cu alte cuvinte, iată ce a spus Gabriel acolo: „ Dintr-o împărăție ( malkuth ) se va ridica un împărat viclean ( melek ) ”. Începând cu vers 23, se face referință la un rege într-o manieră personală, pronumele personale „ el ”, „ lui ”, „ își ” apărând de 10 ori în textele următoare, 24 și 25. De aici rezultă că întregul context începând cu vers 9 se referă la o pesoană specifică, și nu la un imperiu mondial, cum pretind adventiștii. 

   Dacă nu este Roma, atunci cine este?!? 

   Există aproape unanimitate între erudiții biblici ai diferitelor confesiuni ( inclusiv nume sonore adventiste ) că este vorba în context de Antioh Epifanul. Examinând cu atenție evidențele istorice care urmează, vom constata cu surprindere că Antioh împlinește la literă toate detaliile profeției din Daniel 8: 9- 25, ceea ce nu se poate spune despre Roma păgână sau papală. Faptul că Antioh Epifanul și-a început activitatea cu mult înainte ca Roma păgână să aibă primul contact cu evreii, faptul că a apărut dintr-una din diviziunile imperiului grec, faptul că este vorba despre un împărat și nu despre un imperiu, toate acestea elimină varianta adventistă unde Roma joacă un rol predominant. 

     Așadar, deoarece Roma nu împlinește satisfăcător unele cerințe specifice ale profeției, voi încerca în episoadele următoare să prezint mai în amănunt detalii legate de Antioh IV Epifanul, ca să vedem împreună dacă el corespunde criteriilor profetice. Vă asigur că surprizele vor fi uriașe pentru adventiștii care s-au obișnuit să audă toată viața o singură variantă de la amvoane. Rămâneți aproape...

      ( va urma )