Creștinism păgân ( XI ) : Isus revoluționarul

     

    Majoritatea creștinilor de azi se revoltă atunci când între ei apar persoane care încep să critice sistemul și religia moștenită de la părinți, acuzându-le tocmai pe aceste persoane de o atitudine răsculătoare, care produce haos și tulburare în biserică. În opinia fundamentaliștilor, nu este potrivit cu caracterul creștin ca să arunci critică în stânga și-n dreapta, nu este frumos să tulburi temeliile credinței oamenilor, și nu e bine să pui la îndoială dogmele bisericii. „ Noi oamenii suntem de vină pentru că biserica a ajuns cum a ajuns, biserica însă este a lui Dumnezeu”. Adică…exact pe dos. Cu totul pe dos. Voi încerca să arăt la sfârșitul serialului meu despre „creștinismul păgân” al zilelor noastre că, dacă Isus Hristos este modelul desăvârșit pentru creștini, atunci ori creștinii nu au înțeles nimic din atitudinea Lui vis-a-vis de sistemul religios consacrat al timpului Său, ori Isus a acționat cu totul greșit, ba chiar impertinent în anumite momente din viața Sa. Care este adevărul în acest sens?

      „Rebelii” care arată astăzi bisericii creștine bubele ei sunt întâmpinați de o ploaie de întrebări precum cele care urmează: „ De ce trebui să fiți atât de negativiști atunci când vă referiți la biserică?” … „ Isus nu este critic. El n-ar vorbi despre ce este greșit și rău în biserică, așa cum faceți voi” … „ El ar vindeca oile slabe și nu le-ar descuraja, micșorându-le credința în biserică ” … „ Mai bine concetrați-vă asupra aspectelor pozitive și lăsați în seama Lui pe cele negative. Lucrarea și biserica este a Lui. El va scoate neghina din grâu, și nu voi”….etc. 

     Astfel de afirmații trădează o lipsă totală de cunoaștere a unui Isus revoluționar, profet radical, predicator deranjant, polemist, chiar provocator. Da, e adevărat, Isus nu a fost un agitator de gloate și nici un rebel zgomotos. Nu a fost zelot, sandinist, zapatist, marxist sau leninist. Nu în sensul acesta a fost El revoluționar. Nu a organizat conspirații secrete împreună cu ucenicii pentru asasinarea lui Pilat sau incendierea Sanhedrinului. Așa ceva nu a fost Isus.  Dar este de neacceptat ca să citești evangheliile și să nu vezi că totuși…Isus a fost cel mai mare revoluționar din câți au existat vreodată. 

      În mod constant a înfruntat tradițiile cărturarilor și fariseilor, și n-a făcut-o accidental, ci de foarte multe ori premeditat ( vezi de ex vindecarea femeii gârbove din sinagogă, sau a paraliticului din ziua sabatului). A încălcat în mod deliberat tradițiile, atunci când i-a lăsat pe ucenici să culeagă spice în sabat sau când mânca fără să se fi spălat pe mâini ( atenție, aici este vorba despre un ritual, și nu despre igienă). A răsturnat mesele bișnițarilor de la templu, conștient că prin asta va stârni furia „mai marilor norodului”. Și nu numai atât, i-a numit pe aceștia în mod public, în curtea templului, morminte văruite pline de oasele morților, criminali periculoși și o ceată de tâlhari! 

     Ah , ce mult îl admiră creștinii pe Hristos atunci când citesc aceste episoade din viața Sa, dar cât de refractari și suspicioși devin vis-a-vis de frații lor care încearcă să-i calce pe urme, arătând bisericii de azi aberațiile ei dogmatice și  deviațiile ei de comportament psihosocial ( manipulare, șantaj, inducerea sentimentelor de frică, obligarea membrilor la supunere oarbă, etc). Dar în Isus, Modelul nostru, avem un om care a refuzat să se plece în fața tradițiilor religioase. Un om care a propovăduit o revoluție prin felul Său de a fi. Un om care nu a tolerat ipocrizia. Un om căruia nu i-a fost teamă că-i va scandaliza pe cei mari. Un om căruia nu i-a păsat că stârnește mânia dușmanilor Săi, preoții. Un om care ura sistemul religios al vremii sale.  Ah, și era să uit…un om căruia nu i-a fost teamă că-și va pierde mântuirea dacă se va face prieten cu păcătoșii cei mai mari. 

    Așa că vechea și înrădăcinata concepție că „oamenii sunt de vină, dar biserica este a lui Hristos” este nu numai un fals istoric, dar și o contradicție logică. Biserica este făcută tot din oameni, nu-i așa? Nu din îngeri. Iar dacă oamenii sunt de vină, atunci e logic că BISERICA ESTE DE VINĂ. Cu dogmele ei, cu tradițiile și prejudecățile ei, cu riturile și formele ei pe larg prezentate în acest serial ca fiind păgâne, cu atitudinea ei față de individ, cu înfumurarea ei mai mult sau mai puțin disimulată că ar deține tot adevărul, cu comitetele ei aberante până noaptea târziu, cu traficul de suflete umane între iad și rai, cu averile și politicile ei financiare…biserica instituțională este și azi, ca întotdeauna, …o peșteră de tâlhari. O curvă îmbătată de sângele oponenților ei și de vinul dracilor. Un locaș al lui Baal. Un mormânt frumos zugrăvit pe dinafară, ca să dea bine la capitolul publicitate, dar plină de oasele morților pe dinăuntru, plină de putrefacție morală și de orice fel. 

    Isus a urât biserica și religia oficială a timpului său, dar l-a iubit „până la capăt” pe om, fie că era o prostituată, un tâlhar la drumul mare sau un fariseu. Pseudocreștinii din secolul XXI iubesc tradițiile și dogmele lor, dar le este indiferentă în realitate persoana și vocea semenului lor care îi critică. Mai bine îl dau repede pe mâna Satanei, îl numesc în bloc psihopat sau frustrat, îi mai publică la drumul mare și aspecte din viața lui privată…și gata. Au terminat cu el…Ducă-se dracului de nebun…

     O maximă spune că „ un rebel încearcă să schimbe trecutul; un revoluționar încearcă să schimbe viitorul ”. Isus Hristos este un model pentru mine deoarece a schimbat în mod drastic lumea. A schimbat concepția omului despre Dumnezeu. A schimbat concepția bărbatului despre femeie. Domnul nostru a venit să schimbe de o manieră radicală vechea ordine a lucrurilor, înlocuind-o cu o nouă ordine. El a venit să aducă o nouă Împărăție, un nou legământ, o nouă naștere, o nouă rasă, o nouă cultură și o nouă civilizație. DAR NU O NOUĂ RELIGIE SAU O NOUĂ BISERICĂ. Din păcate, cu excepția apostolilor, nimeni sau extrem de puțini au înțeles asta timp de 2000 de ani. De aici și îmbârligatul și diabolicul sistem de nșpe religii, culte și denominațiuni de pe fața pământului. Toate dușmănindu-se reciproc. Toate pretinzând că sunt vocea lui Dumnezeu. Și toate subjugând conștiința și sufletul. 

    Ei bine, Isus a fost liber. Iar toți cei care l-au urmat învățăturile, de asemenea au fost oameni liberi. Am scris acest serial lung pentru că îmi pasă de oameni. Ca unul care la rândul meu am avut o religie a fricii și a formei, lipsită de viață și farmec, dar acum mă simt pe deplin liber și fericit, am scris acest serial și am conceput acest blog pentru a elibera și alți oameni din chingile tradiției, superstiției, dogmelor, religiei. Sistemul bisericesc instituționalizat, fie că e catolic, ortodox, protestant sau neoprotestant nu este nou-testamental. Nu este creștin, ci păgân! Și așa cum am arătat până acum cu - consider eu - multiple citate și dovezi istorice serioase, acest sistem împiedică funcționarea adevăratei biserici a lui Hristos! Sugrumă spiritul, alienează intelectul, ucide esențele. 

     Când a pus sub semnul întrebării biserica instituțională a timpului său, Martin Luther a stârnit mânia multora. Dacă nu ar fi beneficiat de protecția miraculoasă a prințului Frederick cel Înțelept și a armatelor acestuia, ar fi fost cu siguranță omorât pentru convingerile sale, la fel ca mulți alți reformatori, de fapt. Astăzi protestanții privesc la Luther și îl aclamă ca pe un erou, admirând curajul lui nebunesc. Felul autoritar în care a răspuns criticilor aduse lui de către nunțiul papal este însă destul de puțin cunoscut de către protestanții de azi. Dacă credeți că limbajul meu dur și adesea ironic din cadrul acestui serial și blog, în general, sunt greu de acceptat și prea puțin constructive, citiți atunci diatribele lui Luther împotriva sistemului său bisericesc sau corespondețele sale private cu oponenții lui teologici, precum Erasmus de Rotterdam. Acelea sunt cu adevărat violente…

   Nu am scris acest serial și acest blog în speranța că voi face vreo reformațiune. Îmi vine să râd….Eu nu sunt nimeni ca să am o astfel de putere și societatea secolului XXI nu mai are nimic de-a face cu cea din secolul XVI. Dar am scris acest serial și scriu acest blog din empatie față de acei semeni de-ai mei, care…ca și mine, caută sinceri adevărul dincolo de lozinci religioase. Speranța mea e că voi reuși prin scrisul meu să redau cumva speranța celor care sunt deprimați din punct de vedere spiritual și nu știu ce să facă. Răspunsul meu este simplu: gândiți singuri, altfel, curajos, alungați teama de a cerceta totul, iubiți ipocriții și religioșii, dar urâți ipocrizia și religia, fiți revoluționari!!  Nu pentru că v-o spun eu. Ci pentru că așa a fost Domnul nostru!  Sau n-a fost așa?!?