Într-un banc cu o ridicată cotă de adevăr ( ca mai toate bancurile de altfel), un ateu îl provoacă la duel pe Dumnezeu, spunându-i disprețuitor că și el poate crea viață în laborator.
„ Hai s-o vedem și pe-asta”, acceptă Dumnezeu provocarea. „Nu, nu, poți să începi tu”, declină modest ateul invitația. Așa că Dumnezeu ia un gram de țărână și cât ai zice pește face un …pește. „ Ah, asta nu-i nimic”, râde ateul sigur pe el…Așa că ia și el un gram de țărână și…la care Dumnezeu îl întrerupe : „ Îmi pare rău, țărâna aia e-a mea”…
Atunci când vine vorba să explice apariția codului genetic, adepții teoriei evoluției stau în fața unui zid impenetrabil. Și asta pentru că materia anorganică nu posedă teleonomie: nu există nici-un program, concepte, limbaj, sistem, mașinărie sau plan. Dar din punct de vedere evoluționist, tocmai materia și doar materia trebuie să livreze această teleonomie a vieții. Cercul închis în care se rotesc ateii este uneori recunoscut ca atare chiar de către aceștia:
„ Cea mai mare problemă este totuși originea codului genetic și mecanismul prin care acesta este tradus. Nici-un cod nu face vreun sens, dacă nu poate fi tradus. Mașina de tradus a celulei moderne conține cel puțin 50 de elemente de bază macromoleculare care sunt codate la rândul lor în ADN. Codul genetic nu poate fi tradus așadar decât prin rezultate preliminare de traducere.” (J. Monod, Întâmplare și necesitate, 172).
În cadrul instalațiilor moderne de prelucrare de date pot fi produse limbaje de programare și diferite coduri de date. Condiții sine-qua-non pentru realizarea acestora sunt totuși existența unui program de traducere ( compiler), care a apărut numai prin inteligență și plan ( programator). Programele de traducere care interpretează codul sunt totuși mult mai complicate decât codul însuși( R. Knippers, Genetică moleculară, 508). În ceea ce privește codul genetic, trebuie în mod automat să existe mai întâi un mecanism de traducere cu variante de interpretare ( „dicționare”) și abia apoi să apară codul în sine. O secvență de nucleotide devine informație viabilă dpdv biologic numai dacă există mai întâi un „dicționar” care decodifică informația și dirijează procesele următoare astfel încât secvențele de aminoacizi să fie produse pentru scopuri precis determinate. Acest lucru este însă imposibil dacă se exclude un plan și ca atare, o inteligență din spatele planului.
Întrebându-se despre proveniența informației din ADN, Laskowski și Pohlit scriu în Biofizică :
„ S-a încercat prin nenumărate ipoteze să se răspundă acestor întrebări. Nu avem încă nici-un răspuns valabil dincolo de stadiul de pure speculații.”
Ca o consecință logică a teoriei informației despre care am vorbit pe larg în primul episod, este exclusă apariția de la sine a unui cod oarecare în materie. În nici-un laborator de pe planetă, apropo de bancul de la început, nu a putut fi demonstrat că vreun cod anume ( fie el genetic sau informatic) apare de la sine. Nu există cod fără voință. Iar voința este un concept spiritual, și nu material. Explicațiile ateilor la acest capitol sunt la fel de absurde ca și cele ale credincioșilor atunci când aceștia interpretează literal raportul creațiunii. Cu toate acestea, raportul creațiunii este mult mai viabil științific decât teoria evoluției pentru simplul fapt că începe cu dreptul: A EXISTAT O INTELIGENȚĂ, A EXISTAT UN PLAN care le-a prevăzut pe toate. Teoria evoluției, deși foarte bine structurată din multe puncte de vedere, nu are absolut nici-un răspuns despre CUM sau DE UNDE a apărut codul genetic care a dat viață primei celule vii.
Atunci când se ia în considerație structura legăturilor chimice care servesc la depozitarea și transmiterea informației genetice , ne lovim de niște detalii uluitoare care nu pot fi explicate decât prin existența de la sine înțeleasă a unei intenții. Este remarcabil faptul că în toate organismele vii apare mereu și mereu același sens de rotație al corzilor duble ADN sau ARN: spre dreapta. Din punct de vedere evoluționist, este probabil ca la început să fi existat ambele sensuri de rotire. Numai că probabilitatea apariției spontane a unei astfel de corzi este mult prea mică: ea scade exponențial cu lungimea corzii. În afară de asta, rămâne încă fără răspuns întrebarea interesantă „ de ce orice ADN sau ARN se rotește numai spre dreapta?”
Orice programator știe că afirmațiile de mai sus nu sunt propagandă ieftină religioasă, ci purul adevăr. Cu cât este mai ridicat gradul de dificultate al unui program, cu atât mai multă inteligență este necesară pentru a-l compune. Oriunde vedem cod, ordine și plan în viața de zi cu zi, știm cu siguranță din experiență că este și o inteligență în spatele lor. Întâi apare un gând. Apoi gândul este „îmbrăcat” în materie, materie care devine depozitara gândurilor așa cum o bandă de casetofon este suportul pentru muzică sau un card digital este suportul pentru niște amintiri. Dar inteligența care a compus muzica sau care a făcut fotografiile din concediu nu este o forță sau concept intrinsec al cardului sau al benzii audio. Ci este transcendent(ă) suportului în sine.
Viața rămâne un mister inexplorabil în totalitate, atât pentru știință cât și pentru religie. Formula simplă Viață= Materie + Informație este corectă doar în parte. Așa cum am arătat în introducerea acestui serial, chiar un cadavru se poate încadra foarte bine în această formulă, dar un cadavru nu înseamnă viață. Ce anume constituie acel ingredient misterios care dă viață materiei rămâne o întrebare fără răspuns...
După părerea laureatului Nobel în genetică Georges Beadle, „descifrarea codului genetic a dezvăluit o „limbă” care e mai veche decât hieroglifele egiptene sau cuneiformele mesopotamice. Cuvintele ei sunt adânc imprimate în însăși ființa noastră.”
Acest fapt incontestabil duce cu gândul la străvechiul raport al creațiunii din Geneza prin care ni se spune că omul a fost creat din țărână și i s-a suflat în nări suflare de viață. Atunci când Dumnezeu a vorbit, cuvintele Sale nu au fost scrise pe o hârtie, ci au fost „înregistrate” sub forma corzilor de ADN drept programe ale vieții. Țărâna a servit drept suport material pentru gândurile Sale. Iar atunci când „programul” respectiv a cerut „identificarea” prin parola de rigoare, Dumnezeu a „tastat-o” verbal fără probleme, uitându-se primprejur ca să nu Îl vadă cineva… În laboratoarele savanților înfumurați de astăzi, viața așteaptă parola magică ca să apară din materie anorganică. Dar nimeni nu știe să introducă parola corectă, în afară de faptul că…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu