Problema inspirației

    

       În contrele mele de pe forum cu amicul Mizantropescu m-am lovit de o problemă care apare mereu oridecâteori avem de-a face cu inspirația profeților lui Dumnezeu, biblici sau nebiblici. Atunci când se rostește cuvântul ”profet” se emite intrinsec ideea că, din moment ce respectivul vorbește din partea lui Dumnezeu, cel puțin cuvintele sale TREBUIE  să fie infailibile. Există chiar un verset biblic chipurile aparținându-i lui Moise, care decretează delimitarea în alb și negru a celor care emit astfel de pretenții :Deuteronom 18, 21-22. Pe scurt, ideea care se repetă ca o mantră fie de către detractorii atei ai mesajului biblic, fie de către susținătorii înfocați ad-literam ai acestuia este aceasta: ori, ori… Ori biblia e cartea sfântă a lui Dumnezeu - și fără greșeli -, ori nu mai e deloc. Ori un profet sau slujitor al său vorbește numai cuvintele Sale -infailibile, evident - ori este un impostor. Dar este această atitudine față de infailibilitatea profeților și profețiilor - hai să o numim generic inspirație -, una inteligentă? Și ce este de fapt inspirația?

     Am mai spus-o pe acest blog și o voi spune până voi răguși, chiar dacă nu voi fi înțeles niciodată: biblia este inspirată de Dumnezeu, dar plină de greșeli, contraziceri și uneori aberații crunte. Pe mine tocmai faptul că este plină de astfel de greșeli mă face mai mult să cred că o mână nevăzută se află în spatele ei la lucru. Ei bine, mă veți întreba, cum poate fi posibil așa ceva? Cum poate îngădui Dumnezeu asemenea greșeli grave tocmai în cartea „Sa” sfântă? Ei citesc în Deuteronomul și văd că servul lui Dumnezeu dictează cu ochii închiși starea vremii pentru nșpe ani de aici înainte. Iar peste nșpe ani se întâmplă să cadă exact cantitatea de precipitații prevăzută, cu exact aceeași intensitate a vântului preconizată, și exact la aceeași oră și minut anunțate. 

    În realitate însă, surpriză! Nu se întâmplă chiar așa mereu. Profetul poate reda uneori foarte bine volumul de precipitații pe metru pătrat sau viteza vântului, dar nu și ora și minutul exacte când acestea vor veni. Sau dimpotrivă, exact invers.  Așa ceva însă este de neconceput pentru detractorii sau fanii profetului deopotrivă. Ei se așteaptă din partea lui ca TOTUL  să fie impecabil, la milimetru, miligram și milionime de secundă, că  doar vorbește de la Dumnezeu, nu-i așa?!? 

      Nu, nu-i deloc așa! Cine crede așa ceva, habar nu are despre cum funcționează inspirația biblică. Dar hai să-i dăm cuvântul chiar Ellenei White, spre dezamăgirea unui amic de-al meu virtual. Nu de alta, dar citatul care urmează mi se pare infailibil :-) :

       „ Biblia nu ne-a fost dată într-un limbaj suprauman. Isus, pentru a veni la oameni acolo unde sunt ei, a luat natura umană. Biblia trebuia dată în limbajul oamenilor. Tot ceea ce este uman este imperfect. Acelaşi cuvânt are mai multe sensuri; nu există un cuvânt pentru fiecare noţiune distinctă. Biblia a fost dată pentru scopuri practice. Biblia a fost scrisă de către oameni inspiraţi, dar ea nu este modul de gândire şi de exprimare al lui Dumnezeu. Acestea aparţin umanităţii. Dumnezeu nu este reprezentat ca scriitor. Adesea oamenii vor spune că o anumită declaraţie nu Îi aparţine lui Dumnezeu. Dar în procesul constituirii Bibliei El nu S-a manifestat în cuvinte, în logică, în retorică. Scriitorii aceste cărţi au fost caligrafii Săi. Priviţi numai la diferiţii ei scriitori. Nu cuvintele Bibliei, ci oamenii au fost inspiraţi. Inspiraţia nu se exercită direct asupra cuvintelor sau asupra exprimării, ci asupra omului însuşi, a cărui minte, sub influenţa Duhului Sfânt, este umplută cu idei. Iar cuvintele capătă impresia propriei minţi. Primeşte gânduri divine. Gândirea şi voinţa divină se combină cu gândirea si vointa umană; în acest fel limbajul uman devine Cuvântul lui Dumnezeu. (Manuscrisul 24, 1886; scris în Europa, în 1886.)

  

    Upps! Umpluți cu... gânduri?!? Păi cum vine asta? Eu credeam că profeții Domnului sunt umpluți cu cuvinte! Că li se-ndeasă în cap niște texte întregi, pe care ei nu fac altceva decât să le redea apoi cu ochii închiși sau deschiși. Doar asta am auzit până la saturație 30 de ani prin biserică!... Dar gânduri?!? Gândurile sunt cele mai abstracte „lucruri” cu putință. E ca și cum în loc să-i dictezi unui copil de clasa a patra ce este acela un motor turbo-diesel intercooler , doar îi explici/arăți ce este și îl lași apoi să deseneze pe o foaie  de hârtie ce a priceput. Iar după aceea îl mai pui și să arate altor copii de grădiniță cum arată un motor intercooler de ultimă generație. 

     Dumnezeu, care vă sa zică, transmite profeților gânduri, în loc de cuvinte sau texte?!? Eu credeam că ei văd un film ceresc în ficțiune-viziune iar apoi îl redau exact în forma în care acesta s-a derulat în fața ochilor lor. Când colo, ce să vezi? Ei încep să povestească filmul, așa cum l-au înțeles ei…nu cum l-au văzut. Iar unii mai inteligenți, precum Pavel, recunosc cinstit și public că nu pot să povestească sub nici-o formă ceea ce au văzut în film( 2 Corinteni 12,1-4). Alții, mai puțin inteligenți - precum Ellen White( sorry, dar acesta este adevărul) - nu numai că sunt gata să povestească, dar povestesc cu efuziune feminină, văzând tot filmul numai în culori aurii. Concluzia scepticilor: dacă nu pot spune EXACT  ceea ce văd, sunt cu toții niște borfași. Concluzia fundamentaliștilor: tot ceea ce spun profeții este EXACT realitatea! Ați observat asemănarea dintre unii și alții? 

     Puțini se opresc să se gândească de ce funcționează inspirația ca un Logan, în loc să meargă brici ca un Mercedes AMG din 2011.  Ignoranții fani ai profeților sunt fani Mercedes. Scepticii detractori ai inspirației sunt ororizați de Logan. Fiecare dintre cele două categorii privește numai o jumătate a paharului, cea goală, sau cea plină. Și desigur, (se putea oare altfel?…),se acuză și disprețuiesc reciproc. Puțini sunt cei care doresc să fie pur și simplu fani doar ai plimbatului cu mașina,indiferent despre ce model este vorba, cu doi cilindri sau opt cilindri în V, din secolul XIX care de-abia se târâie cu 60 km/h, sau cu una din 2012 care atinge viteza de 100km/h în 2,7 secunde. Majoritatea ori se agață orbește de Logan, fără să știe că mai sunt și alte mărci pe lumea asta, ori stau la coadă la Mercedes, fără să priceapă că și ăla tot mașină e, și că la primul stâlp sau pom luat în plin tot acordeon se face.

  

     Priviți în biblie. Profetul Natan, cel care „ghicește” exact câți fii va pierde David ca urmare a păcatului cu Bet-Șeba, vorbește de la sine când e întrebat de David dacă să contruiască sau nu templul( 2 Samuel 7,3). Pur și simplu i-o ia gura pe dinainte. După care Dumnezeu îl cheamă la raport în versetul 4, ca pe un școlar care nu a fost cuminte. 

   Profetul anonim din 1 Regi 13 este în stare să vadă în viziune cum oasele morților vor fi arse în viitor pe altarul lui Ieroboam, este în stare să vindece și mâna împăratului care paralizase brusc în acele clipe, dar…nu este în stare să vadă că peste câteva ore va servi drept prânz pentru un leu. 

   Profetul Ezechiel este în stare să vadă exact câți centimetri cubi de țărână și câte cărămizi din cetatea Tirului vor fi aruncate în mare de către cuceritorii lui, dar când vine vorba despre cel mai simplu lucru, adică să spună exact cine va fi nimicitorul Tirului, o dă în bară rău de tot. Pentru că da, și Nabucco a bătut și cucerit Tirul, dar…nu l-a distrus conform cu descrierea exactă a profeției! Acela a fost Alexandru cel mare… 

    Iar de la marele Pavel, fără ca să-l băgăm cu forța în categoria profeților, avem totuși și de la el pretenția ca TOT  ce spune și scrie să fie …inspirat. Dar nu totul este inspirat( de exemplu atunci când afirmă sigur pe sine că aparține ultimei generații în 1 Tesaloniceni 4,15-17). O recunoaște modest chiar el însuși, în 1 Corinteni 7, 25-40. Și...culmea! Tocmai când crede mai tare că „are și el Duhul lui Dumnezeu”(vers 40),  tocmai atunci sclipește în toată splendoarea ei părerea omenească...

      Ellen White intră și ea în povestea asta, oricât ar ridiculiza-o adversarii ei. Fanii ei adventiști sau reformiști sorb mărturiile EGW într-o manieră bolnăvicioasă, pretinzând că ea a fost ca orice alt profet, mașina de scris a lui Dumnezeu. N-a avut idei personale când a scris, nu a luat-o gura pe dinainte niciodată.  Au inventat și o legendă urbană ca să-i amplifice aura de sfântă, susținând aiurea că în camera ei de lucru se afla întotdeauna un înger, care chipurile îi dicta mots-a- mots starea vremii. 

      Batjocoritorii ei pe de altă parte, nu pot să accepte faptul indiscutabil că pentru secolul XIX, femeia asta chiar a fost un vizionar. Da, un vizionar de genul lui John Lennon sau Martin Luther King dacă vreți, dar un vizionar în orice caz. Într-o epocă în care femeile erau numai animale pentru montă, și nimic mai mult, femeia asta nu numai că s-a împotrivit din răsputeri unei astfel de mentalități patriarhale, dar a ridicat un imperiu al sănătății  fără rival în epoca ei. A pus bazele celui mai modern sistem de educație din SUA după cel catolic, exportându-l apoi în Australia( apropo, la Avondale chiar a pornit totul de la o…viziune) și pretutindeni în Europa. Ba mai mult, lucru puțin cunoscut de adversarii ei: a criticat extrem de dur sistemul polițienesc adventist care începea să ia tot mai mult contur după 1888. Scrierile ei în patru volume ” 1888 Writings” sunt adevărate pamflete la adresa conferinței generale, nepublicate până azi în limba română, și extrem de puțin cunoscute chiar în SUA.  Să nu însemne nimic toate aceste lucruri? Să strecurăm țânțarul de dragul gândirii critice dar să înghițim cămila? 

     Indiscutabil, Ellen White a făcut și gafe, și încă multe. Am mai spus-o, a fost doar un om, dar omul epocii ei în cercul în care s-a învârtit. Nu o consider profet, așa cum fac cei mai mulți dintre adventiști. Nici ea măcar nu s-a considerat așa ceva…Dar o consider o femeie respectabilă. Un vizionar al timpului respectiv. Depășit din multe puncte de vedere astăzi, dar tot vizionar la urma urmei.  

    Îi înțeleg atitudinea reticentă amicului Mizantropescu. Ca unul care a avut un impact nefericit cu adventiștii, dar nu a făcut niciodată parte din tagma lor, are și avantaje, dar și dezavantaje. În orice caz, primele sunt mai mari decât ultimele. Cu siguranță că și eu aș reacționa exact la fel dacă un mormon ar încerca să mă convingă că Joseph Smith a fost un profet sau un vizionar. De aceea nu-l condamn pentru ridiculizarea personajului îndrăgit adventist. Dar asta nu înseamnă că îi împărtășesc ridicolul. Iar uneori a ridiculiza pe cineva și a cădea în ridicol înseamnă mersul pe o muchie de cuțit. Sfârșești nasol. Nu de alta, dar ridiculizarea și ridicolul au aceeași rădăcină semantică. 

     În ceea ce mă privește, nu doresc să o iau nicicum pe Ellen White în brațe. A fost o mamă abuzivă față de copiii ei, e adevărat, dar o mamă adevărată care s-a luptat să-i păzească de vremea rea de afară așa cum a știut ea.Mai degrabă doresc să mă cațăr pe umerii ei și să privesc și mai departe prin prisma științei și logicii moderne viitorul despre care ea a vorbit. Despre viitor nu e bine să glumești niciodată, ci să fii rezervat. Iar despre cei care au descoperit viitorul, de asemenea. Vom trăi și vom vedea -sper - într-o zi cât a fost eroare umană și cât a fost inspirație din ceea ce au scris profeții sau slujitorii lui Dumnezeu. A păstra degetul arătător (batjocoritor) pentru ziua când viitorul va deveni prezent mi se pare cea mai înțeleaptă atitudine. Cum înțeleaptă mai este vorba: „niciodată să nu spui niciodată”...