Soluția

        Am fost întrebat de mai multe ori, atât pe blogul acesta, cât și în particular, de ce mă rezum doar la a critica religia și sistemele religioase organizate dacă oricum nu am nici o soluție de oferit în schimb. Întrebarea aceasta este cât se poate de pertinentă, după părerea mea. Oamenii nu doresc din firea lor să se avânte aiurea pe un teren necunoscut, pe unde nu a mai umblat nimeni. „Expedițiile” în căutarea adevărului de orice fel nu au fost niciodată apanajul gloatelor, ci rezultatul curajului nebun al unor indivizi separați. Atunci când au pornit singuri la drum, poporul i-a considerat niște ciudați, fie că era vorba despre Cristofor Columb, Scott - la polul sud sau Amundsen la polul nord , Galilei sau Thomas Edison, Gandhi sau Martin Luther. Dar astăzi o planetă întreagă își datorează libertățile și confortul de orice fel acestor oameni. Fără acești nebuni poate că am fi citit și astăzi la lumina unei lampe cu petrol că soarele și întreg universul se învârte în jurul pământului.
       Ei bine, atunci când exploratorii, inventatorii, reformatorii și-au început propria lor Via Dolorosa, nici ei nu aveau răspunsuri. Nu știau unde vor ajunge și nici ce-i așteaptă pe drum. Dar au crezut că acela era drumul corect, și nu drumul ales de mulțime. Cristofor Columb dorea să ajungă în India, dar a găsit cu totul altceva, și anume un tărâm necunoscut și pustiu. Dar acel tărâm a devenit după perioada renașterii pământul libertății pentru milioane de peregrini care fugeau de oprimarea catolică. Nicolaus Copernic nu avea la dispoziție nici măcar un sfert din datele astronomice de care au dispus mai târziu Galilei sau Newton. Dar intuiția lui ireproșabilă a dat naștere chiar unui sistem de gândire care a influențat întreaga filozofie a secolelor următoare.
       Atunci când Gandhi a fost aruncat din tren pentru că nu ascultase să meargă la clasa a III-a, deși avea bilet pentru clasa I, habar nu avea unde urma să-l ducă determinarea sa pentru drepturile omului și egalitate între rase. Putea să rămână un avocățel bun, cu un salariu bun, și să fie lăsat în pace. Dar încăpățânarea lui a răsturnat colosul britanic și a dus la independența națiunii sale. Martin Luther nu avea nici cea mai mică idee unde avea să-l ducă dragostea lui pentru scriptură și adevăr. Niciodată nu i-a trecut prin cap să ajungă capul reformațiunii. Atunci când a dezbrăcat sutana de preot avea mai mult întrebări decât răspunsuri în ceea ce-l privea pe Dumnezeu și biserica catolică. Dar a dezbrăcat-o fără să mai stea mult pe gânduri. Iar ceea ce a urmat a fost o eliberare fără antecedent din bezna superstiției pentru milioane de europeni.
       Nici unul dintre aceștia - și lista este lungă - nu știau încotro îi vor purta pașii. Dar au părăsit vechiul lor sistem, casă sau biserică pentru că erau siguri că nu acela era drumul corect. Desigur, și-au atras toți numai zâmbete disprețuitoare sau împotrivire fățișă atunci când au pornit pe noul lor drum. Ar fi putut să stea în barca lor, nederanjând opinia majoritară. Dar au ales mai degrabă izolarea decât minciuna. Nu veți găsi măcar un singur exemplu în istoria lumii unde avantgardiștii să fie aclamați de gloate. Niciodată. Și de asemenea nu veți găsi vreun deschizător de drumuri, în orice sens pe care îl doriți, care să se fi făcut de rușine. Dimpotrivă, vechea orânduire, vechea biserică, vechiul sistem și vechea mentalitate s-au făcut de rușine în decursul timpului. Dar…de ce s-a întâmplat mereu așa?!? 
      Eu cred că Adevărul este infinit prin însăși natura sa. Realitatea pe care o percepem cu cele cinci simțuri este doar o infimă parte a realității universale în ansamblul ei. Iar realitatea universală poate că este la rândul ei o infimă parte din adevărata realitate pe care o știe numai Dumnezeu. Fizica cuantică a dovedit faptul că ceea ce noi credem că știm nu este decât 2% din întreg. Iar întregul însuși s-ar putea să fie doar un gând din mintea Lui nemărginită. Cum poate atunci cineva, fie că este om de știință sau preot într-o biserică să se agațe cu încăpățânare de ceea ce cunoaște , afirmând sigur pe el că acela este adevărul?
       Niciodată în istorie adevărul nu a rămas static. Iar creștinii ar trebui să priceapă asta de o mie de ori înaintea altora, dacă afirmă ( și cred) că Dumnezeu este Adevărul final și absolut. Mi se pare o prostie imensă și de neiertat ca în secolul XXI să nu existe flexibilitate în gândire în creștinism. Să nu existe sinceritate în căutarea adevărului, oriunde ar duce acesta. Religia este din punctul acesta de vedere tocmai obstacolul major în calea găsirii lui Dumnezeu deoarece prin nenumăratele sale dogme, forme și crezuri împiedică esența să prindă viață în om. Nici-un sistem religios nu poate fi adevărat deoarece toate sistemele religioase sunt statice doctrinal, contravenind astfel chiar definiției adevărului. Nu este nevoie decât să arunci un ALTFEL de ochi în întreaga istorie creștină ca să vezi că orice religie sau biserică a rămas blocată în trecutul său. Nu a fost capabilă ca să meargă mai departe cu același curaj al întemeietorilor ei. Oamenii religiei vor confort și siguranță, dar nu doresc Adevărul. Doresc răspunsuri și soluții, dar se tem ca de moarte de o căutare proprie a lui Dumnezeu. 
      Am fost de mai multe ori avertizat că, deși intenția mea de a descoperi adevărul este bună, drumul pe care m-am angajat este periculos datorită atâtor necunoscute. Prea multe întrebări și prea puține răspunsuri în articolele mele. Dar nici nu are cum să fie altfel dacă dorim într-adevăr …Adevărul. Recitiți pildele lui Isus sau convorbirile sale cu femeia samariteancă, Nicodim sau ucenicii. Niciodată nu lasă El să se întrevadă TOTUL privirii umane și-așa ancorată într-o pseudo-realitate. „Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta”… „ dacă v-am vorbit despre lucruri pământești, și nu pricepeți, cum veți pricepe când vă voi vorbi despre lucrurile cerești?” … „ nu vă este de folos să știți vremurile sau soroacele. Pe acelea Dumnezeu le-a păstrat sub ocrotirea Sa” …. „ și cine se închină lui Dumnezeu trebuie să I se închine în duh și în adevăr”… 
       Ioan își încheie evanghelia cu un verset care a fost prea puțin discutat de la amvoane. Eu personal nu am auzit nici o predică despre el: „ Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a facut Isus, care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca nici
 chiar in lumea aceasta n-ar fi putut incapea cartile care s-ar fi scris.”
      Observați? S-ar scrie cărți care ar umple lumea dacă s-ar cunoaște tot ce a zis și ce a făcut Isus…dar…nu se cunosc la modul concret decât patru evanghelii care vorbesc despre Isus, și-acelea pline cu greșeli de copiere sau traducere care fac adevărul și mai greu de găsit. În dorința lor după siguranță, oamenii religioși nici măcar nu sunt de acord că pot exista greșeli grave în biblie sau chiar în evanghelii. Pentru ei totul este clar și luminos. Tocmai de aceea nici nu simt nevoia de vreo corectare…La ce bun, dacă ei au deja Adevărul?
      Nu i-aș critica așa de vehement dacă nu aș vedea în ei ceva care contrazice flagrant pretenția pe care și-o arogă: fructele pe care le aduce pomul numit religie. Isus a spus: „ după roadele lor îi veți cunoaște”. Oriunde mă uit în spectrul religios, văd nu numai „soluții” și „răspunsuri”, dar și o cumplită ipocrizie, o evidentă lipsă a dragostei și a empatiei, niște enormi ochelari de cal, și multă, foarte multă prostie. 


    Datorită faptului că oamenii religiei au „soluții” și-au făcut fiecare bărcuța lui și partidul lui, convinși fiind că „soluția” lui e mai bună decât a vecinului, că ”răspunsul ” lui e mai autentic decât al altuia, că „adevărul lui e mai aproape de adevăr” decât al altora. Intoleranța, lipsa de bun simț, graba la a jigni și judeca pe cel ce gândește altfel, aroganța spirituală pe care ți-o conferă statutul de „popor ales”, siguranța de sine, lipsa modestiei …sunt doar câteva fructe amare ale pomului numit religie. Toată lumea vede acest lucru, dar nimeni nu îndrăznește să plece de sub ramurile lui infecte. Iar lumea arată așa cum arată deoarece religia face și desface pretutindeni pe această planetă. Ea este curva cu care se desfată împărații și domnitorii neamurilor. 
   
      Singura soluție pentru un astfel de Babilon plin de păsări necurate și urâte este demolarea lui. Singura vindecare de boala certitudinilor este căutarea continuă. De fapt, nu poate exista vindecare atât timp cât ești convins de sănătatea ta de fier. Și nici cunoaștere adevărată atât timp cât crezi că tu le știi pe toate. Isus a venit pentru păcătoși, și nu pentru cei neprihăniți. Azi, dacă nu cumva și-a schimbat stilul de lucru, poartă de asemenea cele mai interesante discuții imaginabile cu femei ușuratice sau șoferi de cursă lungă. Și astăzi, ca oricând de-a lungul istoriei, numai analfabeții și oamenii simpli sunt dispuși să-L asculte. 
     Soluția ieșirii din înțepeneala laodiceeano-umană la toate nivelele începe cu negarea de sine. Dar cine are curajul să se nege pe sine, cu tot ce înseamnă asta? Mai nimeni. Tocmai de aceea Laodiceea globală se va prăbuși cu zgomot ca și Titanicul. Pentru că nici nu a cunoscut vremea când a fost cercetată de Dumnezeu, și nici nu a acceptat alifia pentru ochi pe care Acesta bucuros ar fi vrut să i le dea. Concluzia? Lăsați Babylaodiceea mândră să se prăbușească, și om vedea noi după... cu ajutorul lui Dumnezeu. Întotdeauna s-a găsit o corabie salvatoare atunci când a venit potopul.