sâmbătă, 16 februarie 2013

De la Noe la Moise - evidența unor lacune în genealogiile biblice ( V )


   

     Închei această serie de 5 episoade despre genealogiile biblice, analizând pasajele din Geneza care sunt cele mai critice în privința calculării unui univers vechi de 6000 de ani, așa cum a făcut episcopul James Ussher, a cărui cronologie este acceptată la scară largă în cercurile creaționiste conservatoare. Adeziunea evanghelică generală la calculele acestui episcop a ridicat în mod artificial un zid de netrecut între biblie și știință. Pe parcursul acestor 5 episoade am încercat să arătăm însă că flexibilitatea și ambiguitatea ebraicii biblice face imposibil un calcul precis al datei când a apărut viața pe Terra, folosind genealogiile din biblie. 


    Așa cum am discutat până acum, teologii care susțin YEC (creațiunea recentă de 6000 de ani )par să recunoască faptul că „ yalad ” , așa cum este el folosit în Gen 5:32 și 11:26 nu înseamnă că fiii lui Noe ( Sem, Ham și Iafet ) și ai lui Terah ( Abram, Nahor și Haran ) au fost tripleți. Mai degrabă, acești teologi sunt de acord că măcar în aceste două cazuri „ yalad” ar putea fi parafrazat mai corect așa: „ astfel a început spița neamului lui… ( cutare ), care îi include pe …” Și totuși, în ciuda acestor exemple ale flexibilității lui „ yalad ”, ei insistă că acest cuvânt înseamnă literal „ a născut pe…” în genealogiile din Geneza 5 și 11…

    Shelah și Eber ca exemple tipice

     Să luăm ca exemplu analiza versetelor din Gen 11: 14-15. Teologii YEC insistă că trebuie înțelese literal: „ La vârsta de 30 de ani, Shelah a născut pe Eber ”. Cu alte cuvinte, deși recunosc semantica complexă și flexibilă a lui „ yalad ” în povestea despre Noe și Terah, ei consideră că cele două versete extrem de sărace în informații de mai sus sunt reprezentative pentru genealogia lui Shelah. 

   Dar așa ceva nu are niciun sens. Înțelegerea despre „yalad”, dedusă din poveștile lui Noe și Avraam, demonstrează că Eber nu trebuie să fi fost neapărat cel mai mare fiu al lui Shelah, născut când acesta din urmă avea 30 de ani. Eber este menționat în această genealogie ca fiind singurul fiu deoarece este un strămoș al rasei iudaice, și de aceea considerat drept cel mai important urmaș al lui Shelah. De fapt, mulți (probabil cei mai mulți ) dintre patriarhii care au păstrat linia mesianică davidiană, inclusiv David, nu au fost deloc întâi născuți…

   Din moment ce Gen 11: 15 ne spune că Shelah „ a născut fii și fiice ”, o interpretare mai corectă a versetelor ar fi: „ Shelah a început la vârsta de 30 de ani să nască fii și fiice, dintre care unul este Eber. ” Asta nu presupune că Eber nu ar fi putut să fie cel mai mare fiu al lui Shelah; ci înseamnă doar că ebraica biblică nu cere automat această interpretare literalistă! Mai mult, este foarte posibil ca Eber nici să nu fi fost măcar fiul lui Shelah! Așa cum am arătat pe larg în episodul 2 ( despre Moise ), „ yalad ” nu implică automat o relație „ părinte-copil ”, ci poate la fel de bine să însemne „ a fost strămoșul lui…”. Chiar ceilalți „ben” și „bat” ai lui Shelah menționați în vers 15 nu trebuie musai să fi fost fiii și fiicele directe ale lui Shelah, ci doar urmași masculini și feminini… Rezumând, singura certitudine este aceea că Eber este urmașul lui Shelah. Nu știm câte generații au existat între cei doi în realitate, decât dacă o narațiune ne informează precis despre acest lucru. Ceea ce nu este cazul nici în dreptul lui Shelah și Eber, și nici în alte sute de cazuri asemănătoare…

  Probleme cu calculele genealogice din Geneza 5 și 11

Dacă asumăm faptul că timeline-ul teologilor YEC este corect ( și anume că Gen 5 și 11 conțin lista completă a patriarhilor și că „ yalad” implică o relație concretă de tip părinte-copil ) suntem forțați să avem de-a face cu niște situații neplăcute. Folosind cronologia lui Ussher ca exemplu, aceasta cere ca: 

- opt dintre strămoșii lui Noe să fi fost în viață când s-a născut „ tatăl ” lor, Lameh - inclusiv stră, stră, stră, stră, stră, stră, stră, stră, stră, străbunicul lui Lameh, Adam!!!
-  Majoritatea dintre acești strămoși ai lui Noe au fost în viață la nașterea lui. 
 -  Metusalah și Lameh erau printre oamenii corupți ( Gen 6:11 ) care au murit în apele potopului.
 -  10 patriarhi care au trăit după potop erau în viață când Terah a început să procreeze la 70 de ani, inclusiv stră, stră, stră, stră, stră, stră, stră, stră, străbunicul său Noe!!!
-  Mulți dintre strămoșii lui Terah erau în viață la nașterea lui Avraam ( dacă se acceptă că acesta s-a născut când Terah avea 130 de ani ). 

    Deși fundamentaliștii vor replica că o astfel de genealogie este corectă cu un Dumnezeu atotputernic în control, este totuși extrem de ciudat că o așa vastă familie nu este deloc menționată în istoriile lui Noe și Avraam. 

    O explicație a genealogiilor din Geneza 5 și 11 este bazată pe simbolismul numerelor, simbolism foarte important în antichitate, și pentru evrei în mod special. Numărul 10, de exemplu, simbolizează întregime, un tot unitar, complet (vezi Legea celor 10 porunci ). Pare remarcabil că Geneza înșiruie 10 patriarhi de la Adam la Noe, și 10 de la Noe la Terah. LXX și Luca adaugă un patriarh la cei amintiți de Gen 11, dar tot rămân două grupe de câte 10 patriarhi: de la Avraam la Noe, și de la Sem la Terah. Ambele ere reprezintă o perioadă completă în interacțiunea dintre om și Dumnezeu. Luând în considerare mentalitatea scriitorilor biblici din Orientul Mijlociu, s-a sugerat ideea că Gen 5 și 11 sunt liste simbolice complete, mai degrabă decât liste exhaustive concrete. 

   Mai mult decât atât: două grupe de 10 generații pot fi considerate ca o genealogie structurată care arată că fiecare dintre ele este egal în importanță. Un exemplu de acest fel îl găsim în genealogia lui Isus din Matei 1, rezumată în vers 17: 

   „ Deci de la Avraam pana la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece neamuri; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri. ” 

   A fost necesar ca Matei să omită alte nume ( și generații ) pentru a genera trei grupe a câte 14 patriarhi. „Întâmplarea” face ca 14 să fie valoarea numerică a numelui lui David (!!!) de unde  și dezinteresul lui Matei pentru o cronologie corectă istoric

   Sarcina inutilă a celor care calculează date

    Ceea ce reiese în mod evident din acest serial este faptul că scopul principal al lui „yalad” este să amintească spițe de neam, și nu date de nașteri. Liste care includ „yalad” ar putea fi scrise în ordinea importanței și nu a vârstei, astfel că anumite nume ar putea fi omise. Sara, de exemplu, nu este amintită în genealogia lui Terah, deși nu există decât puțină îndoială că ea nu ar fi de fapt fiica sau nepoata lui Terah. 

   Concluzia ar fi că teologii ar trebui să fie precauți în încercarea lor de a calcula un timeline al creațiunii bazat pe ideea că genealogiile biblice prezintă o relatare cronologică exactă a evenimentelor și grupelor de oameni. În toate cazurile, narațiunea biblică este cheia ( de ex, ea ne confirmă că Sem, Ham și Iafet sau că Avraam, Nahor și Haran nu au fost tripleți ). Narațiunea textului cere teologilor să recunoască deschis faptul că înțelesul lui „ yalad ” nu este întotdeauna compatibil cu „begot ” ( engl) - „ a născut pe ”…

     Cei care pun date creațiunii sau potopului comit o eroare logică numită  argument din ignoranță : și anume că dacă ceva nu s-a dovedit a fi fals, este bănuit a fi adevărat. Ei presupun că „ yalad ” implică o relație „ părinte-copil ” și înregistrează o dată precisă , în afară de faptul că textul spune altceva în mod explicit. Dar largul spectru semantic al lui „ yalad ” face invalid acest argument. Este ilogic să presupui că înseamnă literal „ a născut pe ”, dacă narațiunea nu îți confirmă explicit asta. 

   În afară de asta, ambiguitățile identificate în poveștile lui Moise, fiii lui Noe și Avraam par să aducă discuția într-un punct critic. Dacă imprecizia ebraicii biblice creează lacune despre patriarhii a căror istorie este cunoscută în general destul de bine( Moise, Avraam) , cum poate cineva trage concluzii corecte despre patriarhi mai necunoscuți din Geneza, precum Lameh, Terah, Nahor sau Eber? 

   În încheiere, vă ofer un video care rezumă perfect în doar 2 minute ceea ce am încercat să explic pe parcursul a cinci episoade cu lux de amănunte. Și nu uitați: resetați-vă modul de a privi biblia, resetați-vă religia! Citirea literalistă a bibliei naște monștri întotdeauna. 

   


Un comentariu:

  1. Serialul meu de 5 episoade despre genealogiile biblice și lacunele adiacente ia sfârșit astăzi. Mă îndoiesc serios că cineva dintre fundamentaliștii creaționiști sunt capabili să asculte cu răbdare argumentele prezentate acolo de experți teologi creștini, de altfel. M-ar bucura mult ca Florin Lăiu să-și exprime părerea dânsului despre corectitudinea sau incorectitudinea acestui material, ca unul care este la rândul său expert în ebraică veche. Dar mă îndoiesc că va face acest lucru. Și-așa a avut de suferit din partea bisericii, pentru subiecte mult mai puțin explozive decât ăsta...

    Dragi prieteni creaționiști, dovezile că viața pe Terra este mult mai veche decât 6000 de ani sunt prea multe și prea serioase ca să le mai refuzați în secolul 21. Resetați-vă modul de a privi și studia biblia. Resetați-vă religia!

    RăspundețiȘtergere