Folclor cosmic adventist

   

    Începând cu Ellen White şi până în zilele noastre, adventiştii au compus şi întreţinut sistematic un folclor propriu de natură cosmică pe care doresc azi să-l analizăm sub lupa ştiinţei. Nu sunt genul de om care să fac din ştiinţă o nouă religie, precum "amicii" de pe Oxigen2 , dar nici nu mai pot băga capul în nisipul teologic mişcător care naşte pe bandă rulantă struţo-cămile arogante şi intolerante. Pur şi simplu caut adevărul, din postura unui om care ştie că nu ştie mai nimic. Spre diferenţă de alţii de prin biserici care ştiu totul: în ce constelaţie îl putem găsi pe Isus, ce face El prin Sanctuar de vreo 170 de ani, cât timp vom călători spre ceruri, în ce zi din săptămână va veni Isus a doua oară şi alte multe "mărgăritare" de acest soi. Dar oare chiar sunt aceste opinii mărgăritare sau doar folclor adventist desuet?

     1. Atunci când Ellen White era doar o fetiță de 17 ani, viziunile ei cu privire la mica grupă care se forma au atras atenția generală a bărbaților care compuneau acea nouă mișcare. Printre aceștia se afla și un oarecare Joseph Bates, împătimit al astronomiei, care nu credea în darul profetic al tinerei. În momentul în care aceasta a început însă să-i relateze în viziune corpuri cerești, Bates a fost extaziat, ca oricine altcineva care ar fi avut hobby-ul cu astronomia. Dar o riguroasă citire a evenimentelor de atunci, pe larg tratată în cartea lui Loughborough( începând cu pagina 258) scoate în evidență complexitatea darului profetic în sine, nu rareori lipsit de aberații crunte. În timp ce Ellen vedea tot felul de luni și sateliți naturali ai diferitelor planete din sistemul solar, din exces de zel vedea și locuitori înalți și maiestuoși pe planeta….Saturn. Adventiștii laudă succesul ei în a "nimeri" de pildă sateliții lui Jupiter, în număr de patru( deși azi se știe că sunt cu mulți mai mulți, dar patru sunt principali), dar închid ochii la aberația monumentală de mai sus.Pentru că ori este o aberație enormă, ori doamna Truesdail a încurcat rău borcanele atunci când îi descrie lui Loughborough viziunile lui EW.  Cât despre cei patru sateliți ai lui Jupiter, ea doar "i-a văzut", dar nu a explicat ce sunt și cui aparțin, această sarcină revenindu-i lui Bates. Trăgând linie și adunând, din "fantasticile" viziuni ale EGW nu mai rămâne în picioare la o analiză sinceră decât o înșiruire de sateliți naturali și nimic mai mult...

      

       Voi aminti în continuare alte elemente cosmice din folclorul adventist, devenite ridicole prin spectrul științei de azi. Nu este intenția mea să ridiculizez o femeie moartă acum o sută de ani, ci să pun faptele și declarațiile cosmico-adventiste la locul lor, fie la coșul de gunoi științific, fie pe firmamentul virtual, ca toți să le poată citi. De fapt, nu sunt puține articolele unde am apreciat unele din declarațiile ei vizionare cu privire la cosmos. Dar onestitatea mă îndeamnă să văd adevărul dincolo de secolul XIX și Ellen White și nu numai să-i laud meritele, ci să-i sancționez și greșelile. Multe, după cum veți vedea... 

    

  2. Fiecare adventist are o atracție aproape magică față de constelația Orionului. Asta pentru că Ellen White i-a spus acum 166 ani( mai exact prin 1846) că  "cetatea cea sfântă a Noului Ierusalim va veni prin spațiul deschis din Orion". Unii adventiști mai cu diplome( de prostie, evident), susțin nici mai mult, nici mai puțin că "Orionul este singurul astru care poate fi observat din orice ungher al lumii". Pentru ei, un astru și o constelație sau nebuloasă e tot una…Ca să nu mai spun că și un copil de clasa a cincea știe că o constelație nu poate fi privită din orice colț al pământului în același timp datorită rotirii pământului în jurul propriei axe în interval de 24 ore…

   Dar să revin la "spațiul deschis din Orion". Putem ști cu siguranță că Dumnezeu locuiește în constelația Orionului? Nicidecum. Putem crede, dacă vrem neapărat, dar nu putem ști. Chiar revista oficială a bisericii Review and Herald a demontat punct cu punct în 1976, într-o serie de trei articole, fantasmagoria larg răspândită în poporul AZS că sediul de guvernare al divinității se află în Orion. Vă recomand articolele respective, dar din prețuire pentru timpul dvs  vă traduc concluziile. Care repet, sunt cele oficiale ale bisericii:

   a) Pe baza evidențelor foto și nu numai, niciun "spațiu deschis" nu mai este azi vizibil în Orion. Asta nu exclude posibilitatea ca Ellen White să fi văzut totuși un astfel de spațiu în constelația Orionului, prezent acum 166 ani la locul respectiv.

  b) Ceea ce Joseph Bates și alte figuri proeminente adventiste au numit "spațiu deschis" sau  "o poartă către ceruri" nu sunt altceva decât nori denși de praf și gaz cosmic provenit din formarea stelelor.

  c) "Spațiu deschis" există în toate regiunile din constelația Orionului, care nu sunt învăluite în nebulozitate luminoasă, în nori de praf întunecat sau stele. 

  d) Ellen White nu a identificat regiunea concretă din constelație în care s-ar găsi "spațiul deschis" și nici natura acestuia. Au fost alți scriitori adventiști ulteriori EGW care au localizat acest spațiu misterios în nebuloasa Orion( care nu e totuna cu constelația Orionului).

e) Multe dintre comentariile acestor scriitori referitoare la spațiul deschis din Orion sunt bazate pe pure speculații sau interpretări obsolete ale unor observații astronomice.

     Ce mai rămâne așadar din viziunea EGW cu privire la Orion? Mai rămâne doar credința, dacă vrem neapărat să credem, că acolo locuiește Dumnezeu. Dar din punct de vedere cosmologic, aceasta este o simplă afirmație cum este și aceea că Moș Crăciun locuiește în Laponia. Interesant este totusi că nebuloasa Orion este într-adevăr o maternitate de stele și protosisteme solare. Acolo iau naștere pe bandă rulantă "lumi și sisteme noi", ca să folosesc o expresie à la Ellen White. Numai că nu vă grăbiți prea repede. Aceleași fenomene se întâmplă și în alte locuri din univers și nu în ultimul rând, fotografiile extrem de bune din ultimul timp dovedesc fără îndoială că sistemele solare și stelele de acolo evoluează în perioade îndelungate de timp, și nu apar într-o zi în stare finală de dezvoltare, așa cum și-ar dori orice cititor ad-literam al Genezei. 

   3. Apropo de Orion și cetatea sfântă de acolo. Alt folclor adventist via Ellen White este acela că mântuiții vor parcurge distanța de la pământ la cer în…7 zile! Terestre, evident.

 Nu ni se spune cu ce viteză vor zbura cei mântuiți, dar se presupune evident că o vor face cu una superioară luminii, care are nevoie să ajungă la "cer" de 1500 de ani pământești( distanța  dintre Terra și Orion este de 1500 de ani-lumină). Nicio problemă, pot crede dacă vreau să cred asta. Dar legile relativității lui Einstein îmi spun că dacă cineva ar zbura prin spațiu cu o viteză chiar apropiată de cea a luminii, timpul se contractă la infinit, devenind pratic inexistent. Pur și simplu nu mai există timp pentru cine zboară cu așa o viteză. Dar chiar și așa, ar fi nevoie de 1500 de ani ca să ajungi la Orion, și nicidecum de 7 zile. Iar într-o ipotetică călătorie spre Orion cu o viteză mai mare decât cea a luminii, timpul este chiar o glumă proastă. Atunci?!?…de unde și până unde 7 zile?Doar ca să ne iasă nouă sabatul la socoteală ca punct de sosire în cer?

Ca să nu mai vorbesc de faptul că măsurarea unei zile depindede ciclul noapte-zi, care depinde de existența soarelui.De unde și până unde vor mai putea mântuiții pe albul nor măsura zilele, când au lăsat soarele cu mii ani-lumină în urmă?

  4. Potrivit raportului din Geneza, soarele a fost creat de Dumnezeu în ziua a patra, odată cu luna și…stelele. Oricine care este serios poate vedea clar că aceasta este o relatare geocentrică despre univers: pământul în centru și restul mai puțin importante. Nu-i pot condamna prea tare pe cei care au scris acest raport pseudoștiințific, că nu aveau de unde să știe. Dar a afirma în secolul 21 că soarele, ba chiar universul întreg a fost creat după Terra mi se pare o prostie cumplită.Iar proști se găsesc destui care să apere biblia în ceea ce privește inclusiv caracterul ei științific. 

  Adevărul este că soarele exista cu multe miliarde de ani înaintea Terrei. Iar planetele nu s-au format în atelierul de olar al lui Dumnezeu, ci cu ajutorul legilor fizicii în perioade foarte lungi de timp cosmic. Dacă Dumnezeu are vreun amestec în crearea sistemului nostru solar sau a universului, acela este doar legat de conceperea legilor fizicii care lucrează de la sine.Atât și nimic mai mult. Apariția vieții pe Terra este cu totul altceva și nu face subiectul acestui articol. 

   Dacă soarele a fost creat în ziua a patra, atunci verdeața creată în ziua a treia cum și-a desfășurat procesul de fotosinteză? Dacă pământul exista înainte de soare, atunci de unde a venit materia care îl compune? Cum s-a strâns singură la un loc? De ce depindea gravitațional Terra în ziua a doua de pildă? Și cum putea avea loc ciclul " a fost o seară și a fost o dimineață"  fără existența soarelui? Sunt întrebări serioase, care așteaptă răspunsuri serioase, și nu lozinci comuniste de partid. 

    Ar mai fi multe astfel de corectări care să adauge semne de întrebare cu privire la biblie. Numai că în timp ce adventiștii & co se poticnesc de litera moartă a textului, eu trec dincolo, la mesajul din spatele lui, descoperind nu numai  Dumnezeul "atotputernic" al religioșilor, ci și un Dumnezeu inteligent, care face totul după niște legi precise. Și într-o ordine precisă. Din păcate, adventiștii și alte religii nu simt nevoia după o credință inteligentă. Dumnezeul lor e ca ei, imprevizibil, schimbător, uman. Iar pentru asta e nevoie de un întreg folclor care să-L susțină. Începând de la crearea Terrei și până la distrugerea ei prin foc tot de către Dumnezeu. 

    În tot acest timp oamenii educați, fie că sunt savanți sau nu, doresc răspunsuri serioase și nu folclor ieftin venit de la amvon via viziuni ciudate. Pe ei nu-i poți duce nici cu zăhărelul, nici cu pierderea mântuirii. De dulcegării și alte reforme sanitare se ocupă oamenii cu școală mai puțină. Iar loc sub soare este din fericire pentru toți.