Doctrina Sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală ( I )

   

       O abordare critico-apologetică, prezentată la convenția europeană a teologilor, 30 aprilie 2011,    Cernica- București

       

     Abstract 

       Următorul studiu atinge o serie de chestiuni delicate referitoare la judecată și teologia sanctuarului ( JuST), un punct de convergență pentru hermeneutica și escatologia adventiștilor de ziua a șaptea. Autorul ( Florin Lăiu) militează pentru o cercetare mai critică a bibliei și pentru o percepție mai dinamică a doctrinelor istorice AZS. Importanța fundamentală a lingvisticii corecte și a exegezei contextuale este scoasă în evidență, ca o abordare rațională a lui Daniel 8 și 9.   Termeni și expresii cruciale sunt tratați(e) critic, la fel ca și altele secundare, pentru a accentua necesitatea unei traduceri mai bune a profețiilor din Daniel. În timp ce în unele cazuri autorul propune soluții diferite și provocatoare, majoritatea sunt de acord cu actuala învățătură AZS. Multe alte subiecte importante care sunt implicate de obicei în dezbateri despre înțelegerea AZS referitoare la Daniel 8,14, sunt de asemenea atinse în acest studiu. Toate aceste chestiuni fundamentale sunt abordate dintr-un punct de vedere apologetic-confesional, gândit pentru scopuri constructive. Dacă opiniile autorului sunt uneori diferite de ale dvs, colegi teologi, sper ca ceea ce este critic să nu fie perceput ca un afront personal cât de mic, și nici ca o ofensă adusă comunității de credință. 

1. Considerații introductive.

      Acesta nu este un tratat exhaustiv, ci a doua schiță a unui studiu care discută temele anunțate. Este dedicat tuturor seminariștilor adventiști, în mod deosebit acelora interesați de limbile vechi biblice, Daniel și Apocalipsa, hermeneutică și exegeză, istorie adventistă și studiile despre Ellen White. Acest studiu este sincer dedicat lui William H Shea, bun prieten și sfetnic, primul meu contact în direct cu teologia adventistă, o emblemă a învățăturii moderne adventiste. Mulțumiri tuturor acelor colegi sau prieteni care au citit prima schiță a acestui studiu, și în mod special acelora care au avut o reacție sau răspuns la el. 

     De-a lungul acestui studiu voi folosi persoana I singular, oridecâteori mă refer la mine - nu ca o autoritate, ci pentru a evita pluralul (noi, nouă, a noastră, etc) , atunci când fac deseori referire la identitatea noastră denominațională. Acronimul JuST va fi folosit pentru „ judecată și teologia sanctuarului ”, adică doctrina noastră complexă dezvoltată de pionierii noștri din înțelegerea lui Daniel 8,14. 

      Am folosit sistemul universal de transcriere ebraică biblică, cu excepția unor particularități :  /å/ reprezintă Qametz-ul masoretic (Sephardic ā, }, ŏ, or Ashkenazic ɔ, ↄ:). Termenii ebraici transcriși au fost împărțiți în cele mai mici secțiuni, ca să faciliteze analiza lor de către începători - studenți sau profesori în alte arii teologice. 

1.1.  Făcând față criticismului teologic „ JuST ” sau „ un- JuST”

      Nu trebuie să cităm surse speciale pentru a realiza că doctrina „ JuST ” este cea mai criticată doctrină denominațională a adventiștilor de ziua a șaptea. Această critică este rareori blândă. De cele mai multe ori avem de-a face ori cu o critică puternică, ori cu o indiferență completă. Nu numai critici ignoranți sau ostili, ci și persoane oneste, sincere și educate din afara sau din interiorul bisericii AZS, intră foarte ușor în conflict cu această teologie. Adevăratele motive ale acestui lucru pot fi complexe, dar în principiu nu ar trebui să judecăm onestitatea sau abilitățile oricăruia dintre oponenții ei. 

      JuST este considerată istoric drept doctrina noastră de bază, rezumând mesajul specific adventist. În timp ce este mai specifică nouă decât alte doctrine confesionale, precum sabatul sau nemurirea condiționată, este frustrant să-ți dai seama că nici-un alt seminarist ( învățat) din afara comunității noastre de credință nu-i recunoaște valoarea. Este adevărat că unii studenți biblici din afara bisericii  noastre au acceptat teologia noastră atunci când au devenit adventiști. Dar ceea ce vreau eu să arăt este faptul că, în timp ce alte doctrine adventiste sunt acceptate și chiar apărate de gânditori non-adventiști, (precum sabatul, nemurirea condiționată, reforma sanitară, etc), JuSt primește doar critici din afara bisericii noastre. Așa cum Raymond Cotrell a scris cu ani în urmă, 

     „ Regula invariabilă pare să fie aceea că, cu cât un non-adventist știe mai mult din biblie, cu atât este mai puțin dispus să accepte interpretarea adventistă a lui Daniel 8,14 sau să devină un adventist. Evidența că nici-un teolog sau seminarist non-adventist, indiferent de poziția sa în spectrul conservativ-liberal, nu a acceptat vreodată interpretarea adventistă a lui Daniel 8, 14, ar trebui să fie un motiv de adâncă reflecție din partea noastră ” . 

       În timp ce câțiva dintre teologii noștri fac eforturi susținute să întărească apărarea noastră exegetică, în realitate există un simțământ de neputință cel care prevalează, și nu e deloc de mirare de ce mulțe dintre personalitățile noastre publice își aleg refugiul în tăcere. Într-o scrisoare din 1942 adresată conferinței  generale, M.L. Andreasen a scris:

  „ Dacă experiența mea ca profesor la seminar ar putea fi luată drept criteriu, aș putea spune că un mare număr dintre pastorii noștri au serioase dubii cu privire la corectitudinea vederilor noastre în ceea ce privește anumite faze ale sanctuarului. Ei cred,  într-un mod general, că ele sunt corecte, dar ei sunt siguri că vederile lui Ballenger nu au fost niciodată complet îndreptățite și că noi nu putem să le susținem … Nedorind să facă din această chestiune o problemă, au decis că nu este vitală - și astfel întregul subiect despre sanctuar este coborât , cel puțin în mințile lor, la subsol. Chiar și simpla întrebare despre ce fel de poziție ar fi luat Ellen White în acest sens este o cauză prolifică de dificultate. ”

      Cottrel afirmă că în timp ce scria împreună cu F. D. Nichol ediția din 1958 a „ Lecturi biblice ” a scris unor 27 de seminariști adventiști , ca urmare a răspunsului lor legat de o serie de șase chestiuni atent formulate, legat de Daniel 8,14. În ciuda răspunsului lor lung, nici-unul dintre ei nu avea o soluție satisfăcătoare vis-a vis de critica îndreptată împotriva interpretării adventiste :

-  13 au spus că nu au știut ( avut) o altă bază validă pentru a face o astfel de aplicație

-  7 și-au bazat răspunsul pe analogie

-  5 pe autoritatea Ellenei White

-  doi, pe ceea ce ai au numit „ un accident fortuit ” în traducere.

-  Nici unul din cei 27 elevi nu au crezut că există vreo bază lingvistică sau contextuală pentru a aplica Daniel 8, 14 la sanctuarul ceresc, ziua antitipică a ispășirii sau 1844. 

    Desmond Ford notează că „ eșecul de a surmonta această problematică este cea mai puternică caracteristică a oricărei considerații  istorice asupra subiectului. El îl citează pe F. D. Nichol care i-ar fi spus că „ o lucrare definitivă cu privire la sanctuar  este cea mai mare nevoie a noastră ”. De asemenea Ford dă o listă cu mai mult de o duzină de figuri proeminente AZS din perioada 1850 - 1980, care și-au exprimat obiecțiile cu privire la JuST, ceea ce este confirmat de A. V. Wallenkampf ( printre acestea: O.R.L. Crosier, chiar fondatorul doctrinei sanctuarului, D.M. Canright, L.R. Conradi, E.J. Waggoner, W.W. Prescott, R.D Brinsmead, R.A. Cottrell). 

   O statistică oficială a conferinței generale din 2002 estimează că 85,79 % dintre membrii adventiști acceptă doctrina sanctuarului și 1844, în timp ce 35,12 % cred că există mai mult decât o singură intrepretare cu privire la sanctuar. Această imagine a JuST este destul de optimistă la nivelul de opinii în biserică. Dar dacă s-ar face un sondaj cu abilitatea membrilor de a apăra această doctrină, mă tem că procentajul ar fi întristător de scăzut. A contrazice voci și opinii ale anumitor persoane istorice sau contemporane adventiste ar trebui să constituie pentru noi o reală provocare și ocazii pentru aprofundizarea investigațiilor noastre private și colective. ( N. Trad: Foarte bine zis, dar cum să se aprofundizeze studierea acestei teme, sau a oricăror teme în general, când de fapt lecțiunile școlii de sabat AZS sunt în primul rând centralizate - adică ni se poruncește de sus ce să studiem în biserică - , și în al doilea rând dezbaterile sunt „ securizate”, anoste, lipsite de critica și dialectica proprie unei dezbateri adevărate…) 

     În nici-un caz nu ar trebui ignorată această doctrină, privită ca lipsită de importanță. De aceea ar trebui să-i dăm prioritate în cercetarea noastră privată și corporativă. ( N Trad:  Extrem de puțini în stare să facă o cercetare privată competentă pe această temă, fie și numai având în vedere complexitatea lingvistică - limba ebraică și aramaică - a ei … iar cercetarea corporativă este un fiasco monumental din start, având în vedere ceea ce am spus mai sus). Ar trebui să fie pe lista celor mai căutate proiecte BRI, ATS, ASRS, precum și a tuturor forumurilor AZS. Trebuie să luăm în serios sfatul Ellenei White, scris acum 122 ani :

   „ (Este important ca)…În apărarea doctrinelor noastre pe care le considerăm stâlpi fundamentali ai credinței, nu ar trebui niciodată să ne permitem să folosim argumente care nu sunt în întregime sănătoase. Poate că acestea ar putea aduce la tăcere vreun adversar, dar nu ar face onoare adevărului. Ar trebui să prezentăm argumente serioase care nu numai să aducă la tăcere pe oponenții noștri, dar care să reziste examinării celei mai atente și mai pretențioase . Nu ar trebui să pretindem că în doctrinele formate de către cei care au studiat cuvântul adevărului nu s-ar putea găsi unele erori, deoarece nici-un om nu este infailibil …( N Trad: Întrebare retorică: se aplică asta și cu privire la ea însăși sau EGW este din start infailibilă?!?)…  Frații noștri ar trebui să fie dornici de a investiga într-un mod cinstit fiecare punct al controversei. N-ar trebui să gândim în felul acesta : „ Ei bine, avem tot adevărul, înțelegem stâlpii de bază ai credinței, și ar trebui să rămânem la această cunoștință. ” Adevărul este un adevăr care nu stă pe loc, iar noi trebuie să umblăm într-o lumină din ce în ce mai mare. 

         Un frate m-a întrebat: „ Soră White, crezi că trebuie să înțelegem adevărul după cum ne taie pe noi capul? De ce nu putem pur și simplu să luăm adevărul așa cum l-au adunat alții laolaltă, și să-i credem pe ei, deoarece ei au cercetat subiectele, și să mergem mai departe fără ca să mai ne încordăm puterile creierului în investigarea tuturor acestor subiecte? Nu credeți că aceste persoane care ne-au adus adevărul în trecut au fost inspirate de Dumnezeu? ” ( N Trad: Să recunoaștem, o întrebare de 1 milion de dolari…și un răspuns pe măsură, după aceea…) Eu i-am răspuns : „ N-aș îndrăzni să spun că n-au fost conduși de Dumnezeu, deoarece Hristos conduce în tot adevărul. Dar când vine vorba despre inspirație în completul sens al cuvântului, atunci nu, nu au fost inspirați. ” 

        Este un fapt acela că avem adevărul, și ar trebui să ținem cu stăruință la poziția care nu poate fi zguduită. Dar nu ar trebui să privim cu suspiciune la o nouă lumină pe care Dumnezeu o trimite, spunând că nu mai avem nevoie de altă lumină decât adevărul vechi pe care l-am primit și în care suntem settled. ( N. Trad: Aici apare evidentă o contrazicere de facto: ori ții cu stăruință la poziția veche, ori ești maleabil, deschis unor interpretări viitoare diferite! Este imposibilă primirea unei „noi lumini ” de la Dumnezeu atâta timp cât te agăți orbește de cea veche. Exact acesta este păcatul fundamental al adventiștilor, după părerea mea, și acesta este motivul principal pentru care adventismul de azi a devenit cu totul irelevant!). Va avea loc o dezvoltare a înțelegerii, pentru că adevărul este capabil de o continuă expansiune. Explorarea noastră cu privire la adevăr este incompletă. Noi am strâns doar câteva raze de lumină. ”

  Ellen White, Testimonies, vol. 5, pp. 708-709; “The Review and Herald” of March 25, 1890; RH, March 25, 1890; RH, August 7, 1894; EGW to P.T. Magan, Jan. 27, 1903; cf. George Knight, The Search for Identity – The Development of Seventh-day Adventist Beliefs, Review and Herald, Hagerstown, MD, 2000, pp. 20, 26.

       ( va urma) 

      Autor : Florin Lăiu.