Isus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu?!?

  

     Gili Cârstea a fost cel care mi-a provocat cea mai serioasă resetare personală în ceea ce priveşte religia, acum vreo opt ani în urmă. Articolele sale zilnice din acea perioadă despre implicaţiile respingerii soliei 1888 şi posibilele legături ale acestei respingeri cu necunoaşterea caracterului lui Dumnezeu de către biserică, mi-au captat ani de zile interesul şi admiraţia. Poate şi faptul că în rândurile grupului de studiu 1888 se află un mai vechi prieten de-al meu reformist, de aceeaşi vârstă cu mine şi exclus din biserică, m-a determinat să ascult cu atenţie ce aveau ei de spus. Şi recunosc că spuneau ceva cu totul nou faţă de ceea ce auzisem până atunci. Dar ultimele găselniţe teologice ale lor mă uimesc şi mă dezamăgesc deopotrivă.

     Am fost adeseori de partea lui Gili în controversele sale cu corifeii teologiei adventiste pe marginea temei sanctuarului sau a caracterului lui Dumnezeu. În afară de faptul că afirmaţiile lui se bazau pe argumentul cel mai tare dintre toate, şi anume modelul de viaţă al lui Isus, teologia lui Gili cu privire la nonviolenţa intrinsecă a caracterului lui Dumnezeu mi se părea de bun simţ din punct de vedere logic: e imposibil ca mintea mea să creeze un Dumnezeu mai bun decât e în realitate Dumnezeul adevărat. Pentru că dacă ar fi posibil aşa ceva, atunci eu însumi îmi sunt Dumnezeu şi nu mai am nevoie de nici unul.

     Deşi tema aceasta este una dintre cele mai captivante şi mai complexe, deşi teoria lui Gili despre un Dumnezeu care nu ucide este tratată exhaustiv pe pagina sa web de ani de zile, nu intenţionez acum să discut despre asta, deşi am atins tangenţial subiectul aici şi aici. Altceva m-a determinat acum să scriu despre el şi grupul 1888 românesc, şi anume ultimul articol al lui Teodor Erbiceanu.

    Am participat prin vara anului 2008 pentru prima şi ultima dată la o întâlnire a grupului, undeva prin munţii Făgăraşului. Modelul acela de interacţiune liberă dintre cei 30-40 de participanţi îl găsesc şi acum cel mai bun model de biserică posibil. Dar nici despre asta nu vreau să vorbesc. Întâmplarea face ca să mă fi întors spre casă luându-l în maşină chiar pe Teodor Erbiceanu. În discuţiile noastre în drumul spre Ploieşti el mi-a mărturisit noua „descoperire” a grupului, şi anume că Isus Hristos nu ar fi fost fiul lui Dumnezeu, ci doar un om normal ca şi noi, dar care a ieşit atât în evidenţă prin faptul că a fost primul om în care s-au unit după cădere natura umană cu cea divină în mod desăvârşit. M-am dat speriat înapoi în faţa unei astfel de idei, dar el mi-a mărturisit, ca de altfel şi prietenul fost reformist, că oricum nu au de gând să facă caz de această descoperire în mod public, „pentru a nu fi un prilej de poticnire pentru fraţi”, conform afirmaţiei lor.

     Aşa că din moment ce era o discuţie privată, nici eu nu am făcut-o publică pe blog sau prin altă parte. Dar observ că de câtva timp grupul a ieşit la „ofensivă”, publicând ideea cu pricina pe pagina lor oficială. Fapt care mă determină să rup şi eu tăcerea în ceea ce priveşte tema.

   Am s-o spun fără ocolişuri din start: în timp ce discuţiile despre mesajul 1888 şi caracterul lui Dumnezeu sunt îndreptăţite şi interesante având în vedere starea actuală a bisericii adventiste şi a creştinismului în general, ideea că Isus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu este o memă aberantă, care nu are nimic comun cu biblia. Desigur că Teodor Erbiceanu sau Gili Cârstea vor aduce texte biblice( oare cine nu face aşa când vine vorba să ne apărăm memele noastre?) în favoarea ideilor lor, dar de data asta argumentele lor sunt în mod categoric contrare Scripturii luată în ansamblu. Ei fac exact ceea ce fac toţi ceilalţi protestanţi care grupează câteva versete scoase din context ca să demonstreze existenţa iadului, a trinităţii sau a lui Moş Crăciun. De fapt, Teodor chiar crede în sofismul repugnant al trinităţii, şi o spune vădit chiar în articol:

   „Dumnezeu, mai precis Una dintre Persoanele Dumnezeirii a dispărut veșnic din univers pentru ca moștenitorii, Avraam, Isus din Nazaret și noi, să putem intra în posesia moștenirii.”    

      Aceasta este un exemplu tipic de gândire cu creierul altuia, mai concret cu cel platonic sau arian sau atanasian sau white-ian...Dacă tot vorbim despre precizie, noi muritorii NU ŞTIM cu exactitate ce s-a petrecut în ceruri, atunci când Satana şi îngerii lui au ales ireversibil calea răsculării. Un pasaj din Apocalipsa 11 şi o simplă sintagmă de genul „ Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii” sunt mai mult decât insuficiente ca să ŞTIM SIGUR ce s-a întâmplat atunci şi acolo. Ştim într-adevăr ceea ce e important şi suficient pentru noi acum, în stadiul actual neuronal limitat de care dispunem. Dar a ne baza descoperirile pe crezuri aberante precum cele ale trinităţii( în speţă greceşti la origine) sau pe versete izolate din biblie mi se pare ridicol.Cum s-a hotărât care persoană din cele trei se aduce pe sine drept jertfă? Au tras la sorţi? Au constrâns-o celelalte două pe a treia, ca în "Baltagul" mioritic?

    Pentru TE şi GC & co,  dragostea lui Dumnezeu faţă de om, aşa cum am cunoscut-o noi deja prin evanghelie, este pur şi simplu insuficientă. Nu e destul că fiul lui Dumnezeu s-a dezbrăcat de Sine( adică de atributele divine) şi s-a făcut carne muritoare pe una din planetele insignificante dintr-o galaxie care la rândul ei face parte dintr-un univers cu miliarde de galaxii...Nu e destul că a murit pe cruce în chinuri ispăşind pentru totdeauna vina noastră colectivă( dacă credem în această ispăşire), nu e destul că a suferit de foame şi sete, arşiţa soarelui sau dispreţul oamenilor. Pentru ei, jertfa lui Dumnezeu a fost mult mai mare decât mare. Adevăratul fiu al lui Dumnezeu  a murit acolo în cer, pe muntele Moria, pentru îngerii răsculaţi...că deh, aveau şi ei dreptul la un plan de mântuire, nu-i aşa? Cu jertfă inclusă, desigur! Şi de unde toată această deducţie? Dintr-un singur verset biblic cu „mielul junghiat de la întemeierea lumii” plus o meditaţie personală a la Ellen White( „Îndată ce a existat păcat, a existat şi un Mântuitor”).

   Să fim serioşi. Nu avem în biblie absolut nici-o informaţie despre cine şi când a murit în ceruri pentru păcătoşi, ci doar că a avut un loc un război între răsculaţii lui Lucifer şi partizanii lui God. Desigur, nu unul cu arme laser sau bombe atomice, nici unul cu săbii sau efecte speciale ca în ultima producţie cinematografică Războiul Dumnezeilor, ci o controversă aprinsă despre viitorul lor şi al universului. Habar nu avem ce au discutat exact, d-apăi să mai contabilizăm şi victimele...

   Ellen White prezintă la rândul ei un scenariu deosebit de interesant despre această tematică în Patriarhi şi profeţi sau Istoria mântuirii, dar din nou...nu pot trage de acolo concluzia că Fiul lui Dumnezeu ar fi dispărut veşnic din univers. Nicăieri nu spune ea aşa ceva. Ba dimpotrivă, în nenumărate locuri în scrierile ei, îl identifică pe Conducătorul lui Israel cu viitorul Mesia care avea să se nască în Betleem. Cred că nu m-a lăsat pe mine memoria, deşi nu am mai citit de mult EGW...

   În plus cuvintele lui Isus în unele din confruntările sale cu evreii dau dovadă că El era transcendent timpului său, out of his time, sau cum vrem să-i mai spunem...Adică, carevasăzică, nu doar un om care se naşte în punctul Betleem şi moare la punctul Golgota, ci unul care îşi are „obârşia în zilele veşniciei”( Mica 5,2), fiind „zidit” înainte de orice lucru din creaţie( Proverbe 8,22-30) şi care a înviat şi trăieşte în vecii vecilor( Apocalips 1,18). Isus spunea despre Sine că este una cu Tatăl nu numai pentru că în El locuia pe deplin Duhul Sfânt al Tatălui( aşa cum încearcă să ne convingă grupul 1888), ci pentru că efectiv fusese lângă Tatăl la crearea universului şi a Pământului. Afirmaţia lui tranşantă „ Adevărat vă spun că mai înainte să se nască  Avraam, sunt eu” este ori o invenţie năstruşnică a unui tâmplar din cale afară de tupeist, ori este adevărul! Nu am mai auzit până acum să existe vreun om, chiar şi plin de "natură divină" sau de Duh Sfânt, care să trăiască de la începutul creaţiei şi până azi. Ei bine, după filozofia nereuşită a celor din grupul 1888, Isus este tocmai acest SUPERSUPERman.

    Intenţia lui Gili & co este de natură să ne producă şi mai multă consternare despre dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Eu o asemăn cu încercarea lui Stephen Hawking de a ne convinge că mai există de fapt alte miliarde de universuri necunoscute, iar universul nostru( micuţul de el...) e doar o bulă de aer într-un cazan uriaş unde fierbe apa şi unde mai sunt multe alte bule. Ceea ce are în comun „strălucita” teorie cuantică a lui SH cu teoria teologică a lui GC este un singur lucru: sunt la fel de serioase şi durabile precum nişte bule de aer. Şi la fel de (de)„testabile” amândouă...

   Dar deşi teoria lui GC şi TE  despre Omul Isus Hristos este oarecum lăudabilă ca intenţie, ea este condamnabilă ca urmări. Pentru că dacă  este adevărat că Isus a fost doar un om, şi nu şi altceva în afară de om, atunci s-a adus în beneficiul rasei umane o jertfă...umană! Pot fi mai clar decât atât?!? Adio evanghelie, adio Pavel, adio biblie!

    Da, sunt de acord că Dumnezeirea în persoana Fiului s-a stins definitiv şi ireversibil. Dar nu pe un munte ipotetic din ceruri văzut de GC via EGW ci atunci când, potrivit lui Pavel, fiul născut al lui Dumnezeu a coborât pe pământ, dezbrăcând haina nemuririi, a atotcunoştinţei, a atotprezenţei, a atotputerniciei. Tot ce făcea Isus nazarineanul nu făcea prin puterea sa, ci prin puterea pe care o primea zilnic de la Tatăl, prin credinţă. El însuşi nu avea nici-o putere, nici să învie morţii, nici să liniştească marea, nici să vindece vreo boală. În acest sens, şi numai în acest sens, sunt total de acord că a murit pentru totdeauna Fiul lui Dumnezeu...Altfel...

    Altfel de ce mai era nevoie de o naştere miraculoasă a pruncului din Betleem? Dacă Isus a fost doar un om, şi nu ŞI fiul lui Dumnezeu, nu putea să se nască normal, ca toţi oamenii, dintr-un bărbat şi o femeie? Dacă Isus a fost doar un om, şi nu Fiul lui Dumnezeu, la ce bun tot tam-tam-ul lui EGW despre imuabilitatea veşnică a Legii morale, Lege care odată călcată pretindea jertfa Unuia egal cu ea ca autoritate? Dacă un om, şi doar un om putea foarte bine să rezolve marea controversă dintre Satan şi Dumnezeu, de ce a trebuit Dumnezeu să aştepte 4000 de ani până la Isus? Nu putea să facă acest lucru mai repede, prin naşterea lui Cain sau a lui Set? Dar intervenţia supranaturală de la conceperea lui Isus în pântecele Mariei este o dovadă puternică că doar un om era insuficient pentru salvarea neamului omenesc.

   Totul este învăluit în mister în ceea ce priveşte această temă extrem de importantă, şi e bine să rămână un mister. Nu avem toate răspunsurile, iar a înţelege acest lucru, nu este un semn de agnosticism sau ateism, ci de înţelepciune. Trebuie să învăţăm să trăim şi umili, cu multe semne de întrebare. A deschide cutia Pandorei nu mi se pare nici constructiv, nici înţelept, nici nimic. Aici Ellen White a fost genială când a spus:

   „ Privitor la această temă, tăcerea este de aur”.

      Numai că unii dintre noi nu pot să tacă, admiţîndu-şi sinceri limitele. Nici Stephen Hawking, nici Gili Cârstea, nici alţi învăţători  „cuantici”. Ei sunt siguri că ştiu totul, sau aproape totul despre tot. Iar cu atâţia învăţători pe bandă rulantă, ekklesia e mai dezbinată ca oricând...Trist, dar adevărat.