Doctrina sanctuarului: geniu adventist sau gafă monumentală? ( XIX )

                      

                            Recapitulare și precizări

      1.  Precizări

         Știu că studiul lui Florin Lăiu este unul dificil și chiar plictisitor pentru marea masă a cititorilor mei ( și nu numai ) și am bănuiala că din această cauză au mai rămas puțini interesați de el, deși subiectul sanctuarului este cu siguranță, per ansamblu, unul de interes general pentru orice adventist.

     Am înțelegere pentru acest lucru. Nu văd de ce toată suflarea (ex)adventistă sau (ex)reformistă care citește în mod regulat acest blog ar fi atrasă de o exegeză lingvistică a doctrinei sanctuarului. Nu toată lumea este îndrăgostită de gramatică, semantică sau semiotică biblică veche. De aceea, țin să mulțumesc totuși celor care au avut răbdarea  să urmărească studiul în pofida acestor aspecte și doresc să le comunic că de acum încolo studiul devine mult mai accesibil. Vă asigur că se merită să îl citiți până la capăt, dat fiind faptul că surprizele vor fi pe alocuri colosale pentru adventistul obișnuit de ani de zile cu varianta oficială despre sanctuar.

    Având în vedere acest lucru, studiul este cu atât mai captivant, cu cât este vorba despre opera unui reprezentant ( mai mult sau mai puțin oficial ) al sistemului adventist. Dacă dezvăluirile și descoperirile prezentate în cadrul lui ar fi fost cele ale unui membru exclus de biserică, probabil că nimeni nu ar fi dat doi bani pe argumentele serioase prezentate acolo. Dar având în vedere că studiul este punctul de vedere profesional al celui mai cunoscut teolog adventist român, vorbele și îndemnurile domniei sale ar trebui să aibă cu atât mai mult greutate. 

     Nu am nici cea mai mică îndoială că problemele personale ale omului Florin Lăiu ( acum vreo 3-4 luni i s-a comunicat intempestiv că va fi îndepărtat de la catedra ITA )  se datorează tocmai sincerității sale profesionale din spatele acestui studiu. Nu este deloc frumos pentru atotputernicul sistem ca să vii în fața elevilor ITA cu astfel de idei „periculoase ” la adresa doctrinei oficiale a bisericii. Nu știu ce s-o mai fi întâmplat între timp cu omul Lăiu din acest punct de vedere, și sincer să fiu nici nu mă mai interesează. Nu stau să-mi bag nasul în viața privată a nimănui. 

    Între timp însă ( de când am început să traduc studiul ) s-a întâmplat ceva interesant. Victima a început să ia apărarea în mod tot mai evident călăilor săi, și să-mi ceară în mod insistent să nu mai traduc studiul în limba noastră maternă, ca să-l înțeleagă orice Ghiță și Ion. Florin Lăiu este deranjat de faptul că îi apreciez în mod public exegeza despre sanctuar ( atât cât i-o apreciez, desigur… adevărul e și mai dureros decât ceea ce spune el ), spunând că nu are nevoie de un „ avocat ” ca mine și că nu se simte reprezentat de traducerea mea. Că și-ar alege un alt avocat decât mine ( deși să ne lămurim odată pentru totdeauna: eu nu apăr aici în primul rând vreun om, ci sunt interesat doar de adevărul în sine despre sanctuar ) este clar ca apa de munte. Dar că traducerea mea este nereprezentativă … asta chiar nu mai înțeleg. Probabil că ar trebui să mă pricep și la ceva politică bisericească ca să înțeleg ce vrea să spună, nu numai la engleză și gramatică. Dacă este ceva incorect și nereprezentativ în traducerea mea, îl rog pe FL să mă corecteze public pe blog, pentru că eu nu-l voi cenzura pentru opinii diferite, așa cum a făcut dânsul cu mine pe pagina lui web. 

    

     Mi s-a reproșat, atât pe pagina personală de Facebook cât și aici, că este ILEGAL  ceea ce fac. Studiul domniei sale se află în „ per review ” , adică într-o stadiu incomplet care mai poate suferi anumite modificări sau adăugiri. Din această cauză, mi s-a fluturat pe la nas de către anumiți adventiști că sunt pasibil de a da cu subsemnatul pe la tribunal prin faptul că traduc fără consimțământul dânsului acest studiu. Ce-i drept, domnul Lăiu încă nu m-a amenințat cu vreo judecată laică, deși m-a avertizat concret că ceea ce fac este ilegal. Este evident că îl scot oarecum din sărite cu traducerea acestui studiu secret, traducere care îi poate aduce eventual și mai multe consecințe negative în plan personal/profesional. 

     Răspunsul meu este acesta: în parte acuzatorii mei au dreptate. Politica unei opere literare aflată încă în per review este clară: orice infringement de lege este aspru pedepsită. Nimeni nu are dreptul să publice sau să traducă nici măcar o parte a acelei opere literare, atât timp cât ea nu are „ bun de tipar ” și mai ales consimțămâmtul autorului de a fi publicată. Cu alte cuvinte sunt un … infractor bun de plată. În realitate însă, vă las pe dvs să stabiliți cât de vinovat sunt eu, având în vedere că studiul respectiv nu a fost furat de mine din harddiscul sau din casa lui Florin Lăiu, ci a fost coborât dintr-un loc public de pe net, ce-i drept… în limba engleză. Cu alte cuvinte, oricine îl poate avea în engleză și să dea copy-paste cu citate din engleză din acest studiu( pe forumuri de ex ), dar adventiștii de limbă română care nu cunosc engleză nu au dreptul să știe în amănunt ceea ce scrie acolo domnul Lăiu. 

     Situația în care mă aflu îmi aduce aminte de iritarea bisericii catolice atunci când Martin Luther a tradus biblia în limba poporului său. Este izbitor de asemănătoare, cel puțin pentru mine. Pentru atotputernica biserică catolică, faptul că Luther a îndrăznit să traducă biblia din latină ( și greacă ) în germană , a fost o crimă. Pentru nemții de rând care plăteau din greu tribut bisericii a însemnat însă o eliberare formidabilă de sub jugul acesteia și chiar începutul reformei. Biblie da, spuneau catolicii, dar numai în latină și numai la biserică, nu în germană pentru omul de rând și nu proprietate personală. Cine avea biblia acasă, trebuia să meargă chiar pe rug. Florin Lăiu și vajnicii lui adventiști spun evident următoarele: studiul acesta este disponibil numai în limba engleză și numai teologilor din breasla mea ( adunați la Cernica în octombrie 2011 ), dar în niciun caz nu trebuie să afle adventistul neaoș în limba lui ce spun eu acolo. Cine traduce acest studiu în limba română trebuie să meargă la … judecată. Vă las pe dvs să sesizați sau nu asemănările de fond dintre mentalitatatea lui Florin Lăiu and co ( deși, repet, FL încă nu m-a amenințat personal cu vreun proces ) și apucăturile bisericii catolice. 

     Dar mai este ceva interesant în toată această epopee. Recunosc că sunt „ vinovat ” că traduc studiul omului fără voia lui. Recunosc că m-am grăbit să public în românește ceva ce era destinat doar cremei teologilor mondiali adventiști. Pentru foarte mulți AZS legați la ochi nu este important  DE CE fac eu lucrul acesta ( pentru că mă interesează adevărul și doar adevărul mai presus decât orice), ci doar că fac lucrul acesta. Este evident că deranjez pe cineva, undeva. Dar stau și mă întreb altceva: de ce l-au executat pe FL acei „ frați ” nemaipomeniți și colegi „ creștini ” ai domnului Lăiu de la ITA sau Uniune  mai înainte ca omul să-și termine opera? De ce s-au grăbit să îl mute disciplinar și să îi ia catedra de la ITA, din moment ce studiul nu este publicat în limba română, nici definitiv, nici irevocabil? Hmm? Ce au văzut dânșii așa de periculos în studiul ăsta că și-au permis să-l arunce afară ca pe o măsea stricată, și asta probabil înainte de pensie? Dacă studiul este doar „ per review ”, așa cum îmi impută mie adventiștii, de ce nu au așteptat frumos ca să devină oficial, cu toate adăugirile și corecturile de rigoare, și numai după aceea să îl sancționeze pe colegul lor, în cazul în care nu corespunde liniei oficiale a bisericii? Hmm? Și cum se face că domnul Lăiu mă vede doar pe mine vinovat că-i traduc studiul, deși îl apreciez personal ca pe unul din posesorii celor mai mobilate și mai dotate creiere adventiste românești, în timp ce pe „ creștinii lui pește ” cu funcții și interese de pe la ITA și Uniune îi apără și le dă circumstanțe atenuante, deși tocmai ei sunt cei care își bat joc de toată munca dânsului? Dvs mai înțelegeți ceva din toată această tragi-comedie pur mioritică? Că eu nu mai pot să spun decât atât: misterioase și încurcate mai sunt căile trinității…

    În ceea ce mă privește, țin să vă asigur că voi continua să traduc studiul respectiv cu cea mai mare seriozitate. Puțin îmi pasă mie de amenințări adventiste , avertizări securiste sau interesele personale ale lui Florin Lăiu. Puțin îmi pasă mie de jocuri de culise mai mici sau mai mari în care este implicată domnia sa. Știu prea  bine ce politică murdară, cu nimic mai diferită de politica și conflictele de interese abjecte din politica românească propriu-zisă a acestor zile, se află în spatele insistențelor lui FL de a stopa traducerea acestui studiu. Nu-mi este necesar să-i cunosc personal pe călăii lui FL, așa cum îmi impută dânsul, ca să știu în ce baltă morală infectă se scaldă adventismul contemporan. Îi cunosc îndeajuns pe călăii mei și ai prietenilor mei, și îmi este suficient… Am o greață organică față de nedreptate, political corectness și ipocrizie, și mă interesează exclusiv adevărul și doar adevărul. Iar dacă dânsul mă va da cumva în judecată ( desigur, în prealabil trebuie să mă găsească cu politrucii săi „ papali ”, deoarece sunt bine ascuns în „ castelul Wartburg ”, asta este ), voi călca și eu pe urmele tizului meu celebru: îl dau și eu în judecată, aici, la mine pe blog. Dar de oprit din tradus, scris și căutat adevărul nu mă voi opri, asta pot garanta oricui, inclusiv dumnealui. 

   2.   Recapitulare 

     În introducerea acestui studiu, Florin Lăiu ne arăta cum doctrina adventistă a sanctuarului , abreviată JuST, nu prezintă nici cel mai mic interes pentru teologi de seamă sau seminariști la teologie din alte confesiuni. Iar dacă asta nu ar fi destul de frustrant pentru AZS, deoarece adventiștii pretind că JuST este argumentul biblic suprem care le îndreptățește existența înaintea celorlalte biserici, faptul că o bună parte dintre cei mai serioși și mai de renume personalități publice ale bisericii AZS „ aleg să se refugieze în tăcere ” ar trebui să dea serios de gândit...

     Urmează apoi argumentele lui Florin Lăiu în sprijinul abandonării viziunii clasice adventiste despre sanctuar, viziune care este marca ” Ellen White ”, și care este în mare parte depășită. Nu se poate face o exegeză corectă din toate punctele de vedere, spune el, atâta timp cât insistăm să credem și să spunem că pionierii noștri au avut adevărul suprem cu privire la această doctrină. Dimpotrivă, argumentele înșirate de FL demonstrează în mod evident că pionierii noștri, în frunte cu Ellen White, au făcut o pseudoapologie și pseudoteologie despre sanctuar în particular, dar și despre alte teme apocaliptice/profetice în general. 

    Teologia EGW și a pionierilor noștri din sec 19  nu a fost altceva decât o moștenire millerită via Josiah Litch sau chiar William Miller, a căror calcule și aproximări au continuat să domine pentru mulți ani mentalitatea noii mișcări advente. Nu mai este niciun secret pentru nimeni că acele calcule și toată acea schemă „ profetică ” a fost un eșec, atât la propriu, atunci când la 22 oct 1844 nu li s-au împlinit așteptările, dar și la figurat, în sensul că întreaga teologie despre sanctuar marca Crozier șchioapătă serios din mai multe puncte de vedere. 

    Florin Lăiu începe să înșire amănunțit după aceea aceste puncte de vedere, începând cu acea analiză lingvistică din greacă și ebraică veche a textului din Daniel 8 și 9, care cu siguranță v-a plictisit până acum. Că în mod foarte probabil nu vă interesează despicarea firului de păr în patru din punct de vedere gramatical al textului profețiilor în sine, este de înțeles. Dar că nu ar trebui să acceptați concluziile evidente care reies din această analiză gramaticală complicată, ar fi o prostie și o lașitate. 

    Ideea principală pe care trebuie să ne-o însușim cu curaj în urma tuturor episoadelor de până acum este aceasta: textul biblic pe care îl aveți în față nu este infailibil!!!   La o cercetare mai profesionistă, se poate înțelege foarte clar cum a avut loc coruperea textului original de-a lungul veacurilor ( prin copiere, traducere greșită, etc ), astfel încât astăzi chiar nu avem certitudini totale despre cum ar fi arătat textul respectiv în original! Iar acest lucru este valabil nu numai pentru Daniel 8 și 9, ci pentru întreaga Biblie! Biblia nu ne-a picat din cer așa cum o avem azi, ci a fost obiectul unor transformări repetate de-a lungul timpului, transformări datorate unor cauze diverse, inclusiv politice! 

    Adânc impregnată în mentalitatea AZS este ideea că biblia lui Cornilescu este adevărul 100% despre orice subiect, și că este o greșeală să pui întrebări care te-ar duce la îndoială. Adevărul este însă acela pe care eu, Florin Lăiu sau Ovidiu Iovanel încercăm să-l arătăm aici de mult timp : este nevoie imperioasă de un studiu elaborat, profesionist, de metoda istorico-critică, de cunoașterea unor limbi străine antice, și a multor altor ramuri de cercetare profesionistă pentru ca să ai în fața ochilor tabloul cât mai real despre contextul respectiv. Dar cum marea masă a credincioșilor este ignorantă și neinteresată de „ amănuntele ”  acestea, mentalitatea generală este complet deformată, iar oamenii trăiesc într-o minciună pe care o numesc adevăr. Biserica nu este și n-a fost niciodată o școală în adevăratul sens al cuvântului, ci doar o instituție cu o platformă politică: asta suntem, asta credem. De ce credem asta, contează mai puțin... 

     Nu voi mai relua acum toate semnele de întrebare care apar în urma unei exegeze serioase a profeției din Daniel 8 și 9, deoarece le aveți în titluri, la fiecare episod. Cert este că știm mai puțin decât credeam că știm și decât ne-a fost spus că știm. Oamenii înțelepți au foarte multe întrebări și nelămuriri, deoarece merg în amănunt. Oamenii proști au numai certitudini și tot adevărul, fără ca să se mai obosească să-și pună neuronii la treabă, punând întrebări. 

   În sensul acesta, poate că cea mai tulburătoare concluzie a studiului lui FL de până acum este că Daniel 8, 14  (adică tocmai unul din argumentele esențiale adventiste în sprijinul legitimității existenței acestei biserici ) nu are niciun indiciu concret despre ziua ispășirii, așa cum ne-a fost spus până acum de o viață! Cu alte cuvinte, acea profeție lungă a celor 2300 de seri și dimineți care se termină cu „ curățirea sanctuarului ” nu face trimitere la niciun ceremonial de începere a vreunei judecăți în cer! Ideea că în 1844 s-ar fi început în ceruri vreo judecată de cercetare care mai durează și astăzi, nu are niciun suport serios în textul antic al lui Daniel 8,14, deoarece acolo nu sunt prezente elemente suficiente care să indice spre ziua ispășirii!!! Și mai dureros spus, habar nu avem ce s-a întâmplat în cer la 1844! Pionierii noștri au încercat să găsească un răspuns pentru amara dezamăgire din acel an, și soluția pe care au găsit-o ( prin viziuni mai mult sau mai puțin ciudate) a fost aceea de a muta toată acțiunea escatologică de pe pământ în ... cer. 

    Ca o confirmare a faptului că ceea ce scriu eu aici nu este  o pură batjocorire a credinței advente, ci tocmai așa arată lucrurile, stau desele răzgândiri ale EGW și pionierilor cu privire la ușa deschisă și ușa închisă pentru neamuri după 1844. O bună perioadă de timp după 1844, EGW afirma că ușa harului s-a închis pentru cei din „ lume ” potrivit elementelor văzute de ea în viziunea sanctuarului ceresc. Dar a fost silită la câțiva ani buni după aceea să-și revizuiască această idee, și să spună că de fapt.... nu se închisese ireversibil nicio ușă pentru nimeni! În linii generale, aceasta a fost atmosfera „ profesionistă ” din punct de veder teologic în care a luat naștere mișcarea adventă. 

     Vă recomand să judecați cu luciditate și curaj argumentele serioase aduse în acest studiu, fără ca să urmăriți altceva decât găsirea adevărului. Faptul că descoperiți că ceea ce este spus aici nu corespunde în mare parte cu ceea ce ați fost „ învățați ” de pastorii voștri, nu ar trebui să vă determine să fugiți cu lașitate de adevăr. Pastorii voștri au fost la rândul lor influențați de acea viziune clasică neprofesionistă a pionierilor, ori acum tocmai Florin Lăiu condamnă agățarea adventistă de ceea ce el numește „ romantismul nostru cu Ellen White ” și pionierii AZS...

    Desigur, nu îmi fac nici cea mai mică aluzie că Florin Lăiu sau seminariștii de la ITA vor pune și în practică aceste îndemnuri curajoase la asumarea răspunderii, acceptarea greșelilor din trecut și schimbarea macazului teologic. Așa ceva este imposibil, deoarece AZS este un partid politic, și nu o școală unde se caută adevărul! Doresc însă din toată inima măcar acelor cititori ai mei care nu se sperie de consecințe, care sunt sătui de lozinci perimate de partid, care au curaj și responsabilitate față de semenii lor, să căutăm împreună adevărul! Adevărul este mai important decât orice, și potrivit evangheliei DOAR EL ne va face liberi, și nu adeziunea oarbă și lașă la tradiția părinților noștri. Vă doresc în continuare un studiu binecuvântat! 

  ( va urma )