Fizica și biblia - paralelisme tulburătoare

     Astăzi vă propun o perspectivă nouă asupra bibliei, privind și analizând evidentul contrast dintre noul și vechiul testament în general, și dintre Torah și evanghelii în mod special nu atât din punct de vedere teologic, cât mai ales științific. Alfel spus, propun o paradigmă teologică care face recurs la ultimele descoperiri științifice, în mod concret la cele din fizică. Paralelismele găsite de mine între domeniul fizicii și cel al teologiei sunt tulburătoare prin implicațiile lor. Și chiar dacă la prima și a doua vedere, fizica și teologia nu au nimic în comun, la o privire mai atentă s-ar putea să vedem că lucrurile stau altfel.
    Desigur, mi s-ar putea imputa pe bună dreptate că este forțată comparația dintre fizică și biblie pe care o fac în materialul de mai jos. Ce legătură este între teoria stringurilor, mecanica cuantică și teoria relativității  pe de-o parte, și vechiul și noul testament, Torah și evangheliile, vechiul și noul legământ , pe de altă parte? Niciuna...

   Niciuna?!? Aparent nu au nimic în comun biblia și fizica. Cu o singură excepție, mare după părerea mea: Cine este supremul designer al tuturor legilor fizice despre care vorbesc în materialul video? Cine este acel Proiectant care a făcut ca legile relativității generale  să nu poată fi împăcate sub nicio formă cu legile mecanicii cuantice și cu toate acestea universul să funcționeze și viața să existe? 

   Orice credincios ar spune imediat: Dumnezeu. El se află în spatele funcționării universului, atât la scară microscopică, cât și macroscopică, în sensul că el a definit la început legile după care acesta să se conducă. Tot așa, credem că tot El se află în spatele bibliei, atât al VT cât și al NT, în sensul că el a inspirat oamenii care au scris-o. Așa cum în fizică avem conflictul TRG - QM, unde TS( teoria stringurilor ) încearcă să dea un răspuns unitar, tot la fel în teologie avem conflictul Torah- Evanghelii sau mai larg spus , VT-NT, unde teoria (mesajul ) îndreptățirii prin credință, propusă pentru prima dată de Pavel, reluată de Martin Luther și explicată pe larg de A.T. Jones și Wagoner în adventism, încearcă să ofere un răspuns exhaustiv și o soluție genială. 

   Paralelismul merge mai departe decât  m-aș fi așteptat inițial. Așa cum teoria stringurilor este doar un concept matematic, care nu poate fi experimentat în totalitate în laborator, tot așa mesajul îndreptățirii prin credință ( biruinței asupra păcatului/răului) este deocamdată decât o teorie frumoasă, dar ale cărui rezultate vizibile nu ( prea ) pot fi văzute în viața de zi cu zi. Să înseamne oare absența dovezilor imediate că este fals, sau... la fel ca și TS , că este genial, dar încă neînțeles în totalitate??? 

   Din nenorocire, paralelismul încetează aici. Și asta pentru că în timp ce TS este acceptată tot mai mult în societatea oamenilor de știință, sceptică prin definiție, mesajul îndreptățirii prin credință este refuzat cu obstinație evreiască ( sau total neînțeles) de biserica adventistă de ziua a șaptea, „credincioasă” prin natura sa. Altfel spus, religia nu a fost capabilă să adopte cu curaj teorii teologice noi și geniale, la fel cum este știința dispusă să facă cu teoriile științifice. 

   Iar rezultatele se văd cu ochiul liber: în zilele noastre știința face progrese uluitoare de la an la an, în timp ce religia nu numai că bate pasul pe loc, ci îl bate înapoi, spre evul mediu.