Doctrina Sanctuarului, geniu adventist sau gafă monumentală? ( XXI )

    5.  Ilustrația ( tipologia ) zilei ispășirii în Evrei 

    Tipologia sanctuarului discutată de autorul epistolei către evrei în unele pasaje - cheie (  6:19 ; 9:7-8 ,12, 25-26 ; 10:1-4, 19-22 ) a constituit o reală provocare pentru teologia adventistă. Este într-adevăr frustrant pentru un adventist să vadă că această epistolă, de altfel singurul comentariu biblic despre ritualul de la templu, păstrează tăcerea în legătură cu îngrijorările noastre legate de „ curățirea sanctuaului ” din Dan 8,14. Opiniile teologilor variază de la negarea oricărei aluzii la o aplicare în primul secol al simbolisticii zilei ispășirii până la o confirmare exclusivă a acesteia. Este de apreciat un larg spectru de studii teologice adventiste, ca de exemplu cele ale lui William Johnsson, Richard Davidson sau Roy Gane despre acest subiect.

     Dar în opinia mea, cea mai pertinentă analiză a fost făcută de Norman Young și Felix Cortez, care recunosc în mod separat prezența zilei ispășirii în Evrei ca fiind o ilustrație acceptabilă despre anumite funcții ale evenimentelor cruce-înviere-înălțare. Jack Sequiera expune de asemenea imaginea neadecvată a sanctuarului bipartit ceresc:

   „ Problema dacă Isus s-a dus sau nu s-a dus după înviere în Sfânta sau Sfânta Sfintelor din sanctuarul ceresc nu exista în mintea oamenilor de atunci. Unii aduc aceste versete din Evrei și spun „ Acest cuvânt înseamnă Sfânta și acest cuvânt înseamnă Sfânta Sfintelor ”. Ei bine, problema nu era atunci între Sfânta și Sfânta Sfintelor cerească. Dar toate aceste cuvinte se referă la sanctuarul ceresc. Trebuie să ne amintim că lucrurile nu sunt sfinte în și prin ele însele. Ceea ce face un loc sau un lucru sfânt este prezența lui Dumnezeu. Vă amintiți când Dumnezeu i-a apărut lui Moise într-o tufă care ardea. Tufa în sine nu era sfântă. Pământul în sine nu era sfânt. Doar prezența lui Dumnezeu îl făcea sfânt. Din moment ce Dumnezeu locuiește în sanctuarul ceresc, atunci acest sanctuar este sfânt. Atunci care e problema din Evrei 9? Problema adevărată este între templul pământesc, la care evreii încă mai privesc, și cel ceresc unde a plecat Isus. Argumentul lui Evrei 9 este acesta: templul ceresc cu preoția lui Hristos a întrecut acum în importanță templul pământesc. În alte cuvinte, templul pământesc nu mai este valabil. Spre templul ceresc trebuie acum să ne îndreptăm atenția. ”

     Chiar Ellen White aplică ziua ispășirii/ simbolistica inaugurării din Evrei 10, 19-20 la crucea lui Isus și la intrarea acestuia în sanctuarul ceresc: 

    „  Marea jertfă a fost făcută. Calea în Sfânta Sfintelor a fost deschisă. O cale nouă și vie este pregătită pentru oricine. Tronul milei din Sfânta Sfintelor, pe care stă așezată slava lui Dumnezeu, se deschide tuturor acelora care îl acceptă pe Hristos ca propitiation pentru păcat ”.   HLL, 757 în original. 

    În mod tradițional, noi am presupus că sărbătorile de toamnă din Evrei au întrevăzut timpul legat de a doua venire, așa cum sărbătorile de primăvară au simbolizat timpul primului advent. Dar observația mea este că paștele are și el aplicații escatologice în Apocalipsa, așa cum Yom Kippur  (ziua ispășirii ) are indiscutabil unele aplicații la cruce. Astfel de lucruri m-au încurajat să presupun o dublă aplicație a celor două sărbători. Implicațiile sunt evidente pentru JuST: Yom Kippur nu este doar tipul unei escatologii consumate, așa cum credem noi, ci este legitim aplicabilă la unica și perfecta ispășire aplicată la cruce, prin care Isus ne-a deschis cale liberă chiar în prezența lui Dumnezeu. 

    Autorul epistolei către Evrei aplică Yom Kippur exact în acest fel, prin care se referă așadar în mod repetat și solemn la judecată. Ellen White aplică Yom Kippur în mod categoric judecății de cercetare, urmându-l pe Crozier, etc, dar uneori ea însăși folosește această imagine pentru a ilustra intrarea lui Isus înaintea Tatălui său în Sfânta Sfintelor cerească, după învierea sa. Adoptând această dublă interpretare ( ceea ce nu mi se pare deloc forțată sau artificială ), cineva poate citi Evrei 9 într-un mod mai firesc, deoarece este foarte dificil să nu ții cont în acest capitol de Yom Kippur. 

    6.   Structura și rolul sanctuarului ceresc. 

     Sanctuarul ceresc nu are neapărat vreo asemănare fizică cu templul pământesc sau cu cortul întâlnirii, și nu există nimic care ne-ar putea face să credem că obiecte sau aspecte legate de templul pământesc ( mobilier, ornamente, ustensile, camere diferite, etc ) ar reflecta vreo realitate fizică cerească, în ciuda valabilității viziunilor lui Ioan ( din Apocalipsa 1 ) sau Ellen White. Templul ceresc este mai degrabă palatul lui Dumnezeu, casa Domnului, orașul lui Dumnezeu, Paradisul și Noul Ierusalim, indiferent de cum arată acesta în mod concret. 

    Modelul „ תבניתta·ḇny·iṯ ” arătat lui Moise pe munte ( cfm Evrei 8,5 ) nu era o reproducere a templului ceresc la scară redusă, deoarece nu există niciun argument convingător sau motiv ca să acceptăm așa ceva, ci mai degrabă era un model aparent a ceea ce Moise trebuia să construiască aici pe pământ. Folosirea neutrului plural „ τὰ ἅγια ” de asemenea nu este o evidență acceptabilă a templului cu două camere, deoarece pluralul este folosit pentru fiecare dintre cele două camere în parte. Corespondența dintre templul ceresc și cel pământesc este doar spiritual-didactică, și nu fizică. Cuvântul evreiesc „ תבניתta·ḇny·iṯ ” ( modelul ) din Exod 25, 9, 40 nu implică decât o schiță, un model arhitectural după care să fie construit sanctuarul pământesc, și nicidecum o copie aproximativă ( o miniaturizare ) a celui ceresc. Cu siguranță există mai mult decât doar o asemănare spirituală între cer și pământ , dar în ceea ce privește asemănarea lor fizică, este foarte probabil extrem de mică sau niciuna. Nu trebuie să ne gândim câte elemente din templul pământesc se potrivesc întocmai cu cele din templul ceresc. Probabil că alegerea corectă este totul sau nimic. 

    Pionierii noștri, inclusiv Ellen White, au folosit uneori doar limbajul tipologic al sanctuarului, sau chiar și-au imaginat o corespondență fizică între templul ceresc și cel pământesc într-un mod naiv, literal. Acest lucru este de înțeles pe baza viziunilor lui Ioan și EGW, care par să susțină o corespondență literală fizică, dacă sunt înțelese literal. Dar nu trebuie să mai insist că un ritual ceremonial astăzi în ceruri constituie o problemă pentru orice minte limpede. Cea mai populară imagine a templului ceresc printre adventiști este aceea a unei minunate structuri cu două camere, mobilată cu altar, masă, candelabru și chivot, dotat cu tămâietori, haine preoțești, perdele și clopote, care au fost construite special pentru o liturghie divină. Credincioșii își imaginează că este destul de asemănător cu sistemul pământesc al lui Moise, exceptând jertfele de animale, și se crede că este altceva decât locuința lui Dumnezeu. Grupuri ultraconservative AZS obișnuiesc să sublinieze acest aspect distinctiv mozaic ( două camere ) și chiar devin foarte îngrijorați și supărați atunci când o astfel de simbolistică este abandonată, făcând loc mesajului clar. 

    Nu mă opun unei realități fizice a sanctuarului ceresc. Când spun corespondență spirituală ( nefizică ), mă refer doar la ceea ce este esențial și didactic. Dacă în ceruri nu este niciun templu material, atunci ar însemna că nu există niciun fel de templu, niciun oraș ceresc, niciun cer! Ideea mea este că templul din ceruri are prea mică asemănare cu cel pământesc, deoarece are de-a face cu un alt fel de rol, care este de data aceasta spiritual. Nu sunt un gânditor platonic. Platonismul mi-a fost întotdeauna repugnant. Poziția mea critică nu intenționează să înlocuiască conceptul îndoielnic al unui sanctuar ceremonial în ceruri printr-o abstractizare eterică platonică, nici să urmeze conceptul lui Philo al unui sanctuar cosmic, oricât de interesante  ar fi astfel de propuneri. Îmi place mai degrabă imaginea unui Dumnezeu manifestat în mod fizic în fața sfinților din ceruri ( Mt 18:10; Apoc 22:4; GC 644-45 ). Ceea ce vreau să spun este că viziunile nu sunt date cu scopul de a ne arăta realitatea fizică a lucrurilor cerești. Viziunile au scop didactic, fără ca să descrie vreo realitate fizică cerească din prezent sau din viitor. 

    De fapt, cea mai mare parte dintre noi sunt de acord cu asta, cel puțin în parte. Dar cred că ar trebui să fim mai consistenți în această privință. Încă mai există scrieri importante AZS care mențin realitatea fizică a două camere în templul ceresc. Aceasta este de fapt vederea noastră istorică, reprezentată de Ellen White ( „ Lucrarea lui Hristos a constat din două mari diviziuni, fiecare dintre ele desfășurându-se în locuri diferite ale templului ceresc . ” Patriarhi și profeți pag 357 ). 

    Oricum, sub influența lui Taylor Bunch, Edward

Heppenstall și alții, mulți dintre noi vorbesc acum despre „ două faze ” mai curând decât despre „ două camere ”, ceea ce este cu siguranță mai bine. Rămâne o posibilitate legitimă de a vorbi despre lucrurile cerești folosind limbajul tipic pământesc. Dar dacă folosim doar acest limbaj tipic, atunci imaginea unui sanctuar ceremonial în ceruri va fi întărită în defavoarea unei conștientizări mai lucide a adevărului. 

   Florin Lăiu,

  ( va urma ).