Adventismul mioritic și fascismul

       

       Am aici în Germania un prieten neamț care mi-a povestit la un pahar cu suc de morcovi despre pățaniile bunicului său, fost ofițer în Wehrmacht pe timpul celui de-al treilea Reich. Moșulică mai trăiește și acum, are 95 de ani și o sănătate de fier, dar nu vrea în ruptul capului să accepte că nazismul a fost o ideologie greșită. Și culmea, nu vrea să accepte asta deși el însuși a fost mazilit de Gestapo în timpul celui de-al doilea război mondial. Vinovat nu a fost sistemul nazist, spune el…ci doar Führer-ul. 

     Cică aflat pe frontul de est, în timpul unei beții strașnice de la popota ofițerilor germani, pe moșulică al nostru, pe-atunci un tânăr arian de toată frumusețea, l-a cam luat gura pe dinainte. Și după câteva Masskrüger de bere vărsate pe gât, în hohotele de râs generale ale  Oberstleutnanților blonzi și cu ochii albaștri  , nea Fritz s-a apucat să-l critice pe Führer pentru inițiativa „nebunească ” a acestuia de a-și măsura mușchii cu armata roșie. Și, întrucât gluma se îngroașă atunci când vine vorba despre Fuhrer, la câteva zile după beția aceea de pomină s-a trezit cu o invitație la München, ca să dea socoteală în fața mareșalului. A fost arestat timp de o lună de zile și doar o substanțială sumă de mürci germane strecurată pe sub masă persoanei potrivite a făcut ca Fritz să nu sfârșească sub ploaia de gloanțe a plutonului de execuție. 

    Ofițerul nostru s-a (po)căit apoi în fața elitei politice locale a SS de „impertinența ” rostită la acel banchet, iar elita i-a demonstrat generozitate la rândul ei, „ promovându-l ” șef peste curierii de război de la Serviciul de informații din München. De la ditamai locotenent-colonelul, învățat să dea ordine de luptă la mii de soldați, a ajuns un biet funcționar, care stătea toată ziua cu telefonul la ureche, semnând fel de fel de hârțogării. L-a urât din toată inima lui pe Hitler după aceea, dar nu și ideologia național-socialistă, singura din toate ideologiile - în opinia lui - care trecuse de la faptă la vorbă. 

    Până aici povestea cu Fritz. Acum vă spun o altă poveste, foarte asemănătoare cu prima și tot la fel de reală. 

     În adventismul mioritic de la dreapta autostrăzii complexaților, eroul poveștii noastre este tot un om aflat „în etate ” , un  teolog avangardist stimat și prețuit de mulți în România, un erudit profesor de istorie și mai ales de teologia vechiului testament , absolvent al mai multor facultăți de teologie și de științe umaniste din țară dar și din străinătate.

      Aflat de o viață pe frontul de est al adventismului, într-un război evanghelistic care nu se mai termină, domnul profesor Florin Lăiu ( profesor la institutul teologic adventist din București) se află la o răscruce de drumuri în viață la fel ca și Fritz. Îmbătat și el, dar nu de vin, și nici de bere, ci de setea cunoașterii adevărului teologic dincolo de sforăiturile și lozincile Reich-ului aflat la putere, l-a pus inima să-și verse năduful exegezelor sale personale prin gazeta de perete românească a Împărăției Adventiste ale Sfinților Celui Prea Înalt din zilele de pe urmă. Cuprins de un zel demn de „ un ostaș al crucii ”, domnul profesor Lăiu a uitat în efuziunea sa teologică că la banchetul literar oferit în acea revistă mai se înfruptă cu burțile grase din când în când și Gestapo-ul adventist. 

     Și uite- așa, tam-nesam, domnul profesor al nostru primește într-o zi( de curând) o depeșă prin care i se comunică „ frățește ” o deosebit de încântătoare „ promovare ” la nu știu ce amărât de centru de studii ( cică) răsăritene. Adică mai pe românește, îi este comunicată demiterea de pe frontul academic adventist -unde îi este locul, simpatizat și prețuit -, și unde se simțea și dumnealui ca peștele în apă,… și îi este dat în schimb cu neprețuită dragoste „ frățească ” un fotoliu jerpelit de șef și eventual un telefon la care să-și petreacă toată ziua.

    Bun, bun…dar din ce cauză? Ce-a făcut concret?!? Păi ce să facă? Ca și ca Fritz, l-a luat gura pe dinainte și a început să spună în gura mare una și alta contra „ credinței dată sfinților odată pentru totdeauna ”. Ba că  teologia AZS a sanctuarului trebuie renovată pe ici, pe colo, prin părțile esențiale , ba că barca literalismului biblic începe să se scufunde ca Titanicul…în fine, să spună și omul ce gândește, nu? Că doar d-aia e om ( și încă studiat)…să gândească, nu numai să papagalicească fără creier ca frații de la Gestapo, pe care - fie vorba între noi - îi interesează de o mie de o ori mai mult să-l pupe în fund pe Führer ca să-și păstreze salariile, Mac-urile și cota de benzină gratis, decât ideologia exclusivist- socialist-adventistă. 

     Domnul Lăiu a comis însă o greșeală nepermisă: a uitat, în zelul său adolescentin pentru adevăr, că pe Führer-ul adventist nu-l interesează experți în lingvistică, doctori în teologie sau profesori academicieni de seminar. Singurul lucru care-l interesează cu adevărat e să-l pupi în fund cu grație. Și după ce-l pupi, să-i elogiezi meniul vegetarian, eventual… A uitat că Führer-ul... o fi el criminal, dar nu e prost deloc. A uitat că are antenele puse peste tot și dispuse să ți-o tragă imediat peste bot când începi să critici viziunea „ nemuritoare ” și „ înțeleaptă ” a sistemului. Lăiu chiar a crezut, în naivitatea lui, că Führer-ul dă doi bani pentru studiile lui de ani de zile. În loc de asta, upps…ce frumoase sunt birourile Schutzstaffel  de la B(ucu)erlin când ești chemat să dai socoteală pentru glumele tale proaste…Pentru că da, pentru staff-ul tehnic adventist românesc ( a se citi Uniunea română), toate studiile de ani de zile ale distinsului profesor nu sunt decât o…glumă proastă. 

    Nimic din ce am scris până aici nu mă uimește. Am pățit-o pe propria piele și eu, un călugăr amărât, și au pățit-o și alți prieteni de-ai mei zeloși, reformiști sau adventiști. Ceea ce mă uimește este faptul că domnul Lăiu, deși recunoaște public o anume indispoziție legată de maniera în care s-au desfășurat lucrurile, continuă să ia apărarea sistemului șovinist-adventist. Ia fiți atenți:

   „ Rolul departamentelor de educaţie de la orice nivel este în principal acela de a promova învăţământul AZS. Aceasta înseamnă un învăţământ general protejat faţă de impuneri ideologice din afară (cum ar fi evoluţionismul şi alte isme preferate de seculari) şi un învăţământ teologic confesional conservator. Se înţelege că dacă un cadru didactic are o influenţă care este concepută ca fiind contraconfesională, nu poate fi tolerat, afară de cazul că retractează, sau se angajează să tacă.

     Problemele acestea sunt mai complexe şi în realitate ele sunt un fenomen cu care s-a confruntat şi se confruntă orice comunitate de credinţă. Un sistem poate fi format din oameni foarte buni, dar să reacţioneze mecanic sau instinctiv. Într-un moment sensibil, dacă nu ai prudenţa necesară, chiar calul tău, care te-a servit mulţi ani, te poate lovi cu copita peste nas. Instituţiile reacţionează altfel decât oamenii. Ele au o personalitate în sine, dincolo de personalitatea celor care le servesc — deşi o legătură între om şi maşină există, fără îndoială. ” Sursa aici.

    Păi da…există, fără îndoială! Putea cel de-al treilea Reich să ființeze și să avanseze dacă nu ar fi existat legătura așa de delicată dintre băieții cu ochi albaștri de la Gestapo SS și Oberkommando-ul din Berlin? Desigur că nu putea! Mașinăria sistemului nu este creată cu scopul de a-i păsa de sufletele soldaților sau chiar ale ofițerilor, în acest caz. Dimpotrivă, ea funcționează numai pe baza disprețului total față de individ, obligând individul la subordonare totală față de întreg! Nu există nici Fritz, nu există nici Lăiu. Există doar național-socialismul și există doar exclusivism-șovinism-adventismul. Să te pună Dumnezeu să deschizi gura contra „credinței dată sfinților odată pentru totdeauna ” , că imediat ai să primești o copită în nas din partea apărătorilor talibani ai credinței.

    Apropo de copita în nas. Hai să vedem ce e cu metafora asta, ptr că tocmai prin ea își face „Mea culpa” inconștient Herr Lăiu în fața sistemului care îl execută. Dacă acel căluț și-ar lovi numai odată stăpânul, am putea spune că o fi fost și vina acestuia. Poate că l-a sâcâit pe bietul cal o muscă tocmai în momentul în care stăpânul îi cerceta coada…Dar dacă căluțul ăla lovește mereu, sistematic, pe oricine se apropie de el ca să-i dea o mângâiere sau hrană, atunci este armăsar în toată regula și este dus la castrat! E un pericol social pentru oricine ! Se pare că domnul Lăiu nu reușește să facă însă diferența între un accident și un caracter. Accidentul este ceva unic, neașteptat. Caracterul cuiva este însă ceva constant, zilnic, aparține intrinsec persoanei sau sistemului respectiv, și NU POATE FI SCHIMBAT decât…eventual…prin castrare! 

       Încă ceva. Din citatul de mai sus al domnului profesor reiese evident ermetismul înfiorător al adventismului, fie el baltagian sau mondial. Poți să fii Jones, Waggoner, Donald Short, Robert Wieland, Robert Brinsmead, ba chiar Ellen White, tot degeaba. Nu mai valorezi doi bani din momentul în care îndrăznești să critici sistemul și viziunea „luminoasă ” a acestuia. Poți să fii chiar Dumnezeu, bătând la ușa din Apoc 3,20 de 120 de ani, iarăși degeaba. Sistemul scuipă semințe pe tine de sus și-ți râde în față. Te aruncă ca pe o măsea stricată, și asta după ce l-ai slujit cu devoțiune o viață. 

   În urmă cu vreun an de zile, am primit interdicție pe site-ul domnului Lăiu deoarece în discuția noastră am îndrăznit să numesc schizofrenic sistemul adventist. Nu m-am supărat pe dânsul. Ba dimpotrivă, am considerat chiar normală această reacție, din moment ce știu prea bine că hienele stau la pândă de-abia așteptând să atace. Dar inevitabilul tot s-a produs. După cum recunoaște și dânsul mai sus, era mai bine să fi tăcut din gură și să fii ținut studiile domniei sale pentru nepoței, decât să se ajungă unde s-a ajuns. Dar ca un creștin cinstit, domnul Lăiu nu a tăcut din gură, ci a spus frumos și civilizat ceea ce-l preocupa. Rezultatul? „ Promovare” disciplinară la Cucu- bau...

     Speranța mea e ca această experiență tristă să-l trezească în sfârșit din somn pe cel mai capabil cap al adventismului celui de-al treilea Baltag. Adevărul poate fi mult mai obiectiv văzut din afara găștii, decât din interiorul ei. Cunoștințele despre lume ți se îmbogățesc când ieși din găoace, decât dacă rămâi numai în ea. Ca să nu mai spun că Jesus e mereu la ușa bisericii creștine, și nu în interiorul ei, conform Apocalipsa 3,20. Așa că…succes, domnule profesor and welcome to reality!

   Cât despre voi, lichele ordinare care vă pasă numai de salariile și fotoliile voastre și deloc de sufletele oamenilor, LECK DEN HERRN PROFESSOR AM ARSCH, DENN SEIN ARSCH IST TAUSEND MAL WERTVOLLER ALS EURE GEHIRNE! Morminte văruite pline de spurcăciune și ipocrizie, peșteră de tâlhari ordinari, oare nu va veni și vremea judecății voastre, curve de oameni ce sunteți?!?