Lui Dumnezeu îi place matematica ( II )

      Să ne gândim puțin la legea gravitației lui Newton. Atunci când ne folosim atât de des de forța explicației acestei legi pentru a calcula orbitele planetelor în jurul soarelui, eclipsele de soare sau lună și multe alte evenimente astronomice de acest gen, realizăm prea puțin că se cere din partea noastră o anumită doză ( ascunsă) de credință. Ea este demascată atunci când spunem că ceea ce se întâmplă azi se va întâmpla ȘI mâine…Este vorba despre cunoscuta problemă filozofică a inducției, ilustrată prin curcanul lui Bertrand Russel. 

    Eroul poveștii este un curcan care este hrănit bine înainte de crăciun și care trage concluzia că va fi hrănit bine și în continuare. Firește că în ajunul crăciunului i se rezervă o soartă mai puțin așteptată de către el, iar în secundele dinaintea tăierii recunoaște „ pe propria piele ” pericolele argumentelor inductive. Paul Davies comentează în acest sens: 

   „ Chiar dacă în fiecare zi din viața noastră soarele  a răsărit, acest lucru nu garantează deloc că se va întâmpla același lucru și mâine. Convingerea că și mâine va răsări - acea convingere despre existența regularitatăților în natură -, este o chestiune de credință, dar o credință care este indispensabilă progresului științei. ” Davies, 94.

Acest aspect al raționalei inteligibilități a universului mai este descris adesea ca principiul uniformității naturii. Cu alte cuvinte, este credință ascunsă în știință. Din nefericire, teza ateistă că ORICE credință religioasă ar fi credință oarbă, și că știința nu ar avea NIMIC de-a face cu credința, este atât de impregnată în mințile oamenilor prin literatură și mass-media, încât cei care o contrazic sunt numiți visători. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel…

   Teologul catolic John Haught, cunoscut pentru interesul său pentru știință, scrie:

   „ Atunci când se verifică valabilitatea unei teorii științifice sau a oricărei afirmații cu pretenție de adevăr, un salt prin credință este inevitabil. Orice căutare omenească după adevăr sau dorință de a înțelege ceva anume, conține în sine însăși un element de credință cu neputință de șters. Dacă de exemplu descoperiți în acest moment că vă îndoiți de ceea ce am spus adineauri, acest lucru îl faceți pentru că vă încredeți în rațiunea dvs atât de mult, încât vă permiteți să obiectați împotriva afirmației mele. Nu puteți să evitați încrederea în capacitatea dvs mentală, iar dacă faceți totuși acest lucru, orice dialog devine lipsit de sens. Chiar când vă îndoiți de ceva, credeți în același timp în altceva. Iar dacă vă folosiți capacitatea analitică și gândirea critică , faceți acest lucru tocmai pentru că CREDEȚI că adevărul se merită căutat. O credință de acest fel - nu acea credință superstițioasă de tip Wishfull Thinking -, stă tocmai la baza religiei autentice și a științei autentice. ”  John Haught, God and the New Atheists, 47.

      Răspunsul la întrebarea „ de ce este universul inteligibil?” nu depinde de faptul dacă suntem sau nu oameni de știință, ci de faptul dacă suntem sau nu teiști sau naturaliști. Teiștii ar contrazice de exemplu afirmația lui Wigner, conform căreia „ nu există o explicație rațională pentru inteligibilitatea lumii ”. Dimpotrivă, vor spune ei, faptul că universul se lasă pe sine însuși înțeles are de-a face în ultimă instanță cu raționalitatea unui Dumnezeu personal. Amândouă, atât lumea din jur precum și matematica care o descrie, se atribuie în aceași măsură minții lui Dumnezeu, care a creat atât universul cât și mintea rațională a omului. Nu surprinde deloc de aceea faptul că superbele teorii matematice, scornite de mintea umană, care la rândul ei este opera minții lui Dumnezeu, își găsesc aplicația corespunzătoare într-o lume și într-un univers al cărui Arhitect este aceeași minte creatoare. Keith Ward spune:

     „ Concordanța continuă dintre caracteristicile particulelor fizice și ecuațiile matematice este mult mai probabilă în cazul în care există un matematician cosmic, care a hotărât toți parametrii de la început, decât dacă nu există. Existența legilor fizice implică foarte serios faptul că există Cineva care a formulat și garantat astfel de legi, după care se ghidează întreaga lume a matematicii și fizicii. ” 

      Teismul dă un temei așadar inteligibilității raționale a lumii, punând tot ceea ce se vede într-un context mult mai înalt și mai larg, al unei realități care nu se vede. Departe de a-l fi înmormântat pe Dumnezeu, știința avansată a secolului XXI îl aduce pe Acesta mai proeminent în atenția cercetătorilor prin faptul că tocmai existența unui Creator stă la baza justificării ei  intectuale. Însuși Stephen Hawking, cunoscut pentru poziția sa actuală ateistă, spunea în urmă cu 22 ani:

   „ Este greu să vorbești despre începutul universului fără să menționezi conceptul de Dumnezeu. Cercetarea mea despre originile universului se desfășoară la granița dintre credință și știință, dar eu încerc să rămân de partea științei. Cu toate acestea este posibil ca un Dumnezeu să acționeze din afara universului într-un mod care nu poate fi descris de legile științei. ” Stephen Hawking, ABC Television 20/20, 1989. 

     Dacă despre Dumnezeul nevăzut este extrem de greu, dacă nu imposibil, să se aducă vreo dovadă din ambele tabere în favoarea sau defavoarea existenței sale, un alt lucru este cert pentru cei care au o minte deschisă și sunt sinceri cu ei înșiși: credința și știința sunt inseparabile ! Este uimitor în acest sens pentru mine( versetul meu preferat din biblie în ultimul timp) versetul 3 din capitolul 11 din Evrei, un capitol biblic „consacrat ” despre credință. Pavel reușește aici cu 2000 de ani în urmă, fără să fi avut habar despre fizica sau matematica actuală, să redea într-o frază superbă tocmai rezumatul fizicii cuantice moderne și al relației misterioase care există între matematică ( simple gânduri) și fizică ( realitate, observație, empirism).  El spune simplu, dar uluitor de exact și de profund:

„ Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. ” Evrei 11,3 

     

    Că lumea care se vede este făcută din atomi cu protoni, neutroni și electroni, care la rândul lor sunt făcuți dintr-o colecție insolită de quarci, care la rândul lor sunt făcuți din altă colecție „ exotică ”  de sub-quarci, care la rândul lor…este un fapt recunoscut unanim de societatea științifică. Mai puțin recunoscut este însă adevărul și celeilalte prime jumătăți ale enunțului lui Pavel, conform căruia „ prin credință pricepem ”…Prin ce pricepem?!?!? Prin credință?!? Da, prin credință. 

    Sau și Niels Bohr s-a înșelat când a spus: „ Tot  ceea ce este real este alcătuit din lucruri care nu pot fi privite ca reale. ” ?… Atunci?!?