De doi bani speranță ( TV )

         

        Zilele acestea face oarecum furori pe internet un clipuleț youtube cu o gafă jurnalistică de proporții dintr-o televiziune din România. Nu este ceva neobișnuit pentru mine să constat tot mai dese și mai grave greșeli de acest tip, atunci când mai îmi arunc ochii din când în când pe presa română online, de exemplu. De la titluri țigănești precum „ Celebrul Gore, cu mușchii cât pepenii, va face 12 ani de pușcărie ” și până la greșeli de ortografie strigătoare la cer sau tematica de scandal aleasă pentru a face rating, presa ( și mass-media) mioritică excelează în mediocritate profesională și lipsă de bun simț. Ceea ce s-a întâmplat însă de curând  într-unul din studiourile de televiziune din București depășește orice imaginație și atinge culmile penibilului. Iar situația este cu atât mai gravă atunci când vine vorba despre un post TV creștin.

      Într-una din serile trecute, Liviu Dumitrașcu,  pastor al bisericii adventiste de ziua a șaptea(cu o veritabilă ascensiune în cadrul acesteia),  a comis o gafă de zile mari, confundând personajul invitat pe platoul de filmare cu altcineva. Personal am văzut multe gafe în direct, dar așa ceva niciodată,trebuie să o recunosc... E interesant traseul "educației" dumnealui: absolvent de liceu cu profil auto devenit șofer la salvare în Ploiești, apoi samsar de mașini aduse din occident și apoi devenit pastor la fără frecvență .  Și cum în general pastorii sunt buni la orice ( nu numai în BAZS, e valabil în orice biserică), de la consiliere pre și postmaritală până la psihologie și educație infantilă, etc, ... de ce nu s-ar fi adăugat și ziaristica la multilateral dezvoltatele capacități ale „ unșilor Domnului ”?

       Zis și făcut. Așa a luat naștere Speranța TV, un post de televiziune adventist unde mai toți șefii mari din birouri sunt pastori, unii redactori de renume sunt pastori  și a cărui mentalitate generală este de asemenea … de pastor. Nu vreau aici și acum să critic nepotismul adventist în floare din acea instituție, unde lucrează mulți cunoscuți ploieșteni de-ai mei intrați acolo pe „ pile și relații ”.  Și nu vreau să critic nici deontologia profesională mai mult decât penibilă existentă acolo, din moment ce domnul Dumitrașcu nu a fost informat corect măcar despre numele invitatului din platoul de filmare. Hotărât lucru pentru cineva care aruncă o privire fugitivă a temelor discutate : postul acela TV este o tribună de evanghelizare via satelit, și mai puțin o televiziune. 

       Cu toate acestea, nu pot ca să tac atunci când vine vorba despre impresia generală pe care o dă în exterior adventismul românesc în aceste zile, mai ales că gafa monumentală a lui Liviu Dumitrașcu coincide în timp cu aceea de a-l trimite pe domnul profesor Florin Lăiu de la catedra ITA, unde îi este locul de drept, la șefia unui obscur, oricum,  centru de studii răsăritene. În România există o zicală cunoscută de toți, conform căreia prefectura nu are nimic de-a face cu motoscuterul…iar ea se aplică în orice circumstanță în care cineva bate câmpii.  Înțeleg că domnii pastori sunt sublimi la amvoane, dar ce are de-a face jurnalistica și televiziunea cu evanghelizarea și cu păstoritul de suflete nu mai pricep. Stau și mă întreb, așa… de unul singur: oare de-asta să fi întârziat Isus 2000 de ani…că nu apăruse în eter televiziunea Lui, fie adventistă, fie de altă culoare religioasă ? Oare de-asta nu ajunge evanghelia la tot pământul, că n-aveam radio și TV? 

      ... Dar dacă ridicolul este mult mai mare decât ne-am aștepta în ceea ce-i privește pe adventiști? Dacă nu cumva majoritatea doctrinelor adventiste nu sunt altceva decât gafe monumentale, și nimic mai mult? Ce-am zice dacă într-o zi am ajunge la concluzia că Dumnezeu are de-a face cu adventismul precum are prefectura de-a face cu …motoscuterul? Ce-am zice dacă într-o zi vom afla că, de fapt, confuzia AZS teologică este cu mult mai mare decât ne-am imaginat? Dacă nu cumva adventiștii merg ca oile, laolaltă cu turma nenumărată a creștinismului contemporan, către Nicăieri, irosindu-și viața pe controverse sterile care nu au nimic de-a face cu Adevărul?!? 

     Dacă ar mai exista o brumă de creștinism autentic ( ca să nu zic de bărbăție) în BAZS din România, demisia de onoare a lui Liviu Dumitrașcu ar trebui neapărat însoțită de o reabilitare a lui Florin Lăiu. Mi-e greu să cred că Dumitrașcu nu este conștient de proporțiile gafei sale, cum la fel mi-e greu să cred că gibonii cu filacterii de la Uniunea Română nu sunt conștienți că locul de drept al lui Lăiu este în continuare la ITA. Oamenii „ din lume ” care văd totul din afară sunt atenți la imaginea de ansamblu. Păstorașii advenți deveniți peste noapte „ vedete ” TV pot păcăli electoratul lor propriu, dar cineva mai educat „ din afară ” realizează imediat discrepanța uriașă dintre lozincile de partid adventiste și „ practica care omoară ” adventismul.  

     Dar pot să sper eu mult și bine după normalitate și decență  în „ poporul ales ”… Când însuși ideea de  „ popor ales  ” este germenul mândriei care te face să te crezi drept buricul universului, cum să mai aștepți  umilință, corectitudine și  profesionalism? Și de la cine să aștepți așa ceva când pastorii adventiști sunt din start multilateral dezvoltați, unși ai Domnului, iar indicațiile lor prețioase sunt luate de plebe ca atare?

      Adventiștii și-au dorit cu disperare să devină cunoscuți. Acum, cel puțin în România, au toate șansele. Dar nu datorită dietei lor vegetariene, nici doctrinelor lor, ci grație televiziunii lor proprii.