Exodul din advent începe de la Londra

       

       Urmăresc de mai mult timp predicile lui Sorin Petrof de la Londra, deoarece, în viziunea mea, este în momentul de față singurul pastor român adventist care mai are cât de cât ceva de spus  adventiștilor, spre deosebire de masa preponderentă de roboței formați de-a lungul timpului la ITA Cernica, obișnuiți să ridice mâna la chipiu în fața șefilor oridecâteori vine momentul adevărului. Dar deși sunt obișnuit cu interpretările sale personale nonconformiste, subiectul de aseară pe care l-am ascultat live m-a lăsat totuși cu gura căscată. Nu mă așteptam că o să trăiesc ziua în care să aud cu urechile mele cum un pastor adventist condamnă ( desigur, nu atât de „ execrabil ” cum o fac eu pe aici după spusele unora) și  mușcă mâna care îi dă de mâncare . Noroc că trăiește la Londra, pe malurile Tamisei, unde condițiile ca să facă acest lucru sunt cu totul și cu totul altele ca pe malurile Dâmboviței, unde…oricât de teolog ai fi și oricât de studii ai avea, tot primești șuturi în spate (și pe la spate) de la „ frații ” de credință. Și…ca să nu uit, aș adăuga, nu cu o mică doză de satisfacție, că la un moment dat mă pomenește și pe mine, călugărul izolat din Witten(würtem)berg, în omilia lui. Ascultați-o, dacă nu vă vine să mă credeți…

     Lăsând acum gluma la o parte ( adevărul e că habar nu am dacă îmi citește blogul sau nu…), trebuie să recunosc că rechizitoriul pe care îl face acolo formei de organizare a bisericii adventiste este demn de a fi însemnat cu fierul roșu în orice conștiință adventistă. Și ca atare, merită să-i confer câteva minute și pe blogul acesta anti-sistem, oricum s-ar numi acest sistem. 

     Deși începe oarecum cu stângul, atunci când uită ( mi-e greu să cred că nu știe!!) să menționeze că Ellen White și A.T. Jones au protestat masiv față de reorganizarea bisericii impusă de Daniells și Prescott în 1903 board-ului admnistrativ al BAZS, „omilia ” lui Sorin Petrof continuă în ritmul unei Barcelone dezlănțuite care face ravagii pe teren cu echipa adversă, după ce în prealabil a încasat un gol. El afirmă totuși cu o jumătate de gură că în 1863 pionierii s-au văzut nevoiți să se organizeze datorită dorinței lor misionare, deși se temeau de organizare ca dracul de tămâie. Din păcate, nu mai spune faptul că în 1901 Ellen White împreună cu Jones au recomandat bisericii un board administrativ de 5 ( cinci) persoane, și nu una singură…care să conducă destinele bisericii( propunere care a fost acceptată în 1901 de biserică, dar apoi respinsă în 1903 prin acțiunea unui singur om, Daniells!!!) . Poate că nu știe, poate că nu vrea să spună…poate că nu a avut timp să mai intre și în „ amănuntul” ăsta…dar să mergem mai departe.Cert este, așa cum am zis mai devreme, că reușește să se întreacă pe sine însuși cu fiecare minut care trece. Fac o scurtă recenzie aproximativă, pentru cititorii mei, a dezlănțuirii „profetului ” de la Londra.

 Min. 32: Amintind despre filozofia sistemului unde și el este angajat: „ Instituția este importantă, și nu individul…colectivul, și nu persoana.” Apoi continuă într-o manieră fulminantă, aducând în atenția noastră spusele lui Stalin: „ Individul este un șurub în marele mecanism al societății ”. După care se vede nevoit să tragă concluzia justă: „ Dacă un șurub se strică, ce faci cu el?!? Te apuci să-l repari? Nu…Îl schimbi! ” 

 Min 34: Vorbind despre posibilitatea apariției cuiva în biserică care să pună la îndoială felul în care decurg lucrurile, și care să atragă atenția bisericii că a luat-o rău de tot pe arătură, Sorin apelează la o ironie fină despre Martin Luther pe care o pune desigur pe buzele bisericii: „ Individul să se schimbe, că doar n-o fi Martin Luther. Și chiar dacă o fi vreun nou Martin Luther…să fie sănătos! Reforma s-a terminat demult ”. (Thanks a lot, bro :-)).

Min 35: Spre uimirea mea, urmează atacul extrem de fin dirijat împotriva politicii fiscale a corporației adventiste, unde banii văduvelor, orfanilor, bătrânilor, tâmplarilor și zugravilor AZS se duc pe …apa administrației centrale din Palm Springs, California: „ Imaginați-vă în felul acesta: 75 de dolari dintr-o sută din zecimea acumulată se duce în structura administrației și doar 25 de dolari sunt destinați bisericilor locale, evanghelizărilor și altor scopuri misionare…ceea ce este un dezechilibru foarte periculos ”…

     După aceea, trece în revistă felul în care este alcătuită biserica adventistă, întocmai ca o corporație cu o structură piramidală: Șeful mare de tot, Șeful nr 2…șeful nr 666, etc…și restul plebei, necunoscuți și nebăgați în seamă poate decât de…Dumnezeu, în cea mai bună dintre variante. De asemenea, printre două parabole moderne de nota 10, dintre care una este chiar a lui George Knight, cunoscut și apreciat istoric AZS, Sorin atrage atenția că doamna biserică adventistă este prea obsedată de bagajele și sacoșele pe care le trage încăpățânată după sine( dogmele, riturile, formele de evlavie, etc, etc), și în același timp prea „ supraponderală ” ca să intre pe ușa cea strâmtă a Împărăției cerurilor. Concluzia… o știm cu toții, noi românii mai bine ca oricine: „ Câinii latră, ursul merge ”…

     În finalul apoteotic al slujbei sale, Sorin compară pe bune dreptate BAZS cu biserica catolică. Veți rămânea uimiți ce mult se aseamănă una cu alta, chiar și la dogma infailibilității Ellen White-istice, și dacă nu credeți ce scriu eu pe aici de un an de zile și ceva…credeți-l măcar pe el, că…doar e pastor!

     Ideea cu care se termină predica este aceea a legii oligarhiei : sistemul va încerca să-și păstreze sub orice formă structura, ÎN DETRIMENTUL MISIUNII sale. Și, deși n-o spune cu cuvintele astea „execrabile ” ale mele, rezultă că banii și politica de cadre este tot ceea ce contează cu adevărat la vârf. Sistemul face eforturi misionare ca să…supraviețuiască, mai ales în secularul secol în care trăim. Iar oamenii „ din lume ” sunt botezați ca să-i facem după câtva timp niște „ tovarăși de credință , niște fii ai gheenei, de două ori mai răi ” decât adventiștii din tată-n fiu. Adică…de două ori mai răi ca atunci când nu erau adventiști! 

   Banii( zecimea)＋ cât mai mulți membri( botezul) ＝ Viață  😭😥👎👎👎

Aceasta este ecuația supraviețuirii adventismului. Acesta este adevărul crud despre „ creștinismul ” secolului XXI.