Comentarii pe blog

         

         Având în vedere faptul că de la o vreme s-au înmulțit comentariile pe forum, mă văd nevoit, mai ales la sugestia unora dintre cititorii mei mai vechi, să iau anumite măsuri vis-a-vis de acest lucru. Traficul accentuat de cititori din ultimul timp( în jur de 150-200 de accesări zilnice) nu poate decât să mă bucure, fiind oarecum o confirmare a faptului că nu muncesc chiar de pomană. Pe de altă parte, nu intenționez sub nici-o formă să fac din acest blog un loc în care libertatea de expresie să fie confundată cu mitocănia, iar critica serioasă cu jignirile „ mioritice ”de cea mai joasă speță. 

    Ca o scurtă paranteză, am observat un lucru curios și trist în același timp, dar care spune foarte multe pentru cine știe să citească printre rândurile acestui blog…Deși politica comentariilor a fost aceeași la serialele despre evoluție, informația genetică din ADN, enigmele cosmosului sau despre „ creștinismul păgân ” din bisericile contemporane, foarte puțini s-au înghesuit să discute despre ideile teologice sau filozofice profunde de acolo ( nu, nu sunt ale mele neapărat, eu doar le-am tradus din diferite cărți în limba germană ale unor savanți respectabili), în timp ce la ultimele trei sau patru articole în care am atacat cu virulență ( ce-i drept) gafe impardonabile ale sistemului adventist, s-au găsit spre surprinderea mea o suită întreagă de persoane care, din spatele măștii anonimatului, au început să mă atace pe mine personal. Cu toate acestea, tocmai aceste persoane, care au tăcut mâlc la serialele și articolele serioase mai sus amintite, m-au acuzat acum pe mine de lipsa seriozității atunci când am criticat biserica…

      Doresc să spun că sunt absolut imun la jignirile sau batjocura acestor anonimi, deoarece am mai întâlnit-o în trecut, sub diferite forme, prin diferite biserici, din partea „ fraților ” de credință pe care îi cunoșteam cu nume și prenume. Dacă a fost o perioadă în care aceste jigniri m-au afectat, am închis definitiv acel capitol din viața mea. Personal simt o sinceră compasiune pentru astfel de inși care în zelul lor religios nu pot face sub nici-o formă diferența între critica virulentă față de un sistem sau biserică, și atacurile ieftine asupra unui individ. 

     De asemenea, ca unul care am fost afectat foarte mult în trecut din cauza cenzurii bisericești, nu îndrăgesc sub nici-o formă restrângerea libertății de exprimare. Dar atât faptul că sunt imun la jigniri, precum și faptul că nu intenționez să cenzurez pe nimeni, nu sunt argumente serioase pentru a transforma acest blog și forumul aferent într-un circ de prost gust. Dacă la rândul meu m-am lăsat cumva atras în capcana limbajului suburban, îmi pare rău și îmi cer iertare, deși nu îmi aduc aminte sub nici-o formă să fi jignit  vreun individ anume.

     Dacă am folosit ironia ascuțită sau critica virulentă totuși, am făcut acest lucru contra unui sistem religios, care nu are urechi să te audă, nici ochi ca să vadă orbirea lui, dar are în schimb o gură imensă care poruncește indivizilor pe care îi manipulează grosolan. Spre deosebire de un astfel de monstru inodor, incolor și insipid, individul întotdeauna aude, vede și mai ales simte. De aceea respectul, compasiunea sau prețuirea mea se îndreaptă spre individul rob al sistemului, individ pentru care nu voi avea niciodată cuvinte de ocară, indiferent cât de mult sau de puțin îl duce capul. Și asta pentru că individul, spre deosebire de sistem, simte și resimte...

       A permite însă mai departe ca din spatele măștii  anonimității să fie creată o atmosferă neplăcută pe forum, nu este deloc o idee bună, deoarece este foarte ușor să produci ceartă și mult mai greu să o stingi. În plus, pot pierde cititori mai vechi, mai educați și mai serioși, care nu își pierd timpul cu lecturarea unor comentarii arogante și lipsite de bun-simț sau de noțiuni gramaticale elementare. 

      Pentru că, dacă nu este neapărat o rușine să nu cunoști o limbă străină, altfel se pune problema atunci când vine vorba despre schilodirea limbii materne. Mulți dintre anonimii pătimași care au comentat în ultimele zile nu pot face diferența nici măcar între o conjuncție de tip „ sau ” și un prenume reflexiv urmat de verb auxiliar „ s-au ”. Alții habar nu au când trebuie să folosească litera â și când trebuie să folosească î… Nu au auzit despre cratimă sau despre acordul sintactic dintre predicat și subiect și multe alte exemple de acest gen care nu numai că îi umple de ridicol, dar degradează calitatea pe care doresc să o impun pe acest blog din TOATE punctele de vedere. Ceea ce știu însă aproape la perfecțiune este arta atacului la persoană, trimițându-mă cu grație ba în brațele lui Scaraoschi, ba în brațele fostei soții… sau spre alte destine „ exotice ” precum acestea. 

      De aceea, deși nu intenționez să opresc sub nici-o formă libertatea de exprimare de pe acest blog, doresc totuși - ca o consecință a celor spuse - să impun două condiții celor care doresc să comenteze:

1. Să folosească în mod corect limba română, măcar de dragul de a nu se face ridicoli. 

2. Să se logheze ori cu numele lor adevărat, ori sub un pseudonim. Vor fi interzise de-acum înainte logările anonime.

     Comentariile jignitoare sau aberante de la ultimele articole nu le voi șterge, ele rămânând drept cea mai puternică dovadă ( cel puțin pentru mine) despre ignoranța, intoleranța și mediocritatea religioasă.

       În ceea ce privește linia viitoare a blogului, voi continua serialul despre cosmos precum și alte articole de la rubrica Sola Scientia, dar intenționez să fac și o recenzie a principalelor doctrine importante adventiste și să arăt, în modul cel mai serios posibil, că această biserică nu mai este de mult o biserică cu adevărat creștină și că până și temeliile doctrinale pe care se sprijină se clatină serios. 

     Voi începe în acest sens cât de curând un studiu îndelungat al doctrinei sanctuarului, stâlpul de temelie al bisericii adventiste, și voi încerca să arăt că nici măcar această doctrină ( care face unic adventismul pe scena religioasă „ creștină” ) nu mai prezintă siguranță teologică și nu mai dă legitimitate existențială „ poporului ales ” adventist. Pentru cititorii agnostici, atei sau pur și simplu „ seculari ” ai blogului, care prin natura lor sunt complet dezinteresați de dezbaterile teologice, intenționez să continui seria de articole filozofice care încearcă să arate importanța credinței în știință, diferența de la cer la pământ dintre conceptele  „ credință ” și „ religie ”, prea ades din păcate confundate între ele, și nu în ultimul rând, o investigație istorico-critică a Bibliei și a religiei în general ca fenomen socio-cultural. De asemenea, ca o dovadă de deschidere spre nou, rămâne valabilă invitația adresată cititorilor mei de a posta la rândul lor articole în blog, dacă au într-adevăr și ceva de spus.

     Adevărul este dincolo de lozinci religioase, cărți științifice sau teologice , tradiții moștenite de la părinți sau dezbateri sterile. Aceasta este convingerea mea. Dar în timp ce lozincile și tradițiile religioase moștenite sunt moarte prin ele însele, cărțile și dezbaterile serioase , împreună cu sinceritatea inimii, pot conduce individul din ce în ce mai aproape de Adevăr. Adevăr, care în viziunea mea, nu este o biserică, nici religie,nici știință, nici carte, și cu atât mai puțin niște doctrine…ci este o Persoană misterioasă aflată deasupra tuturor lucrurilor ...

    Tuturor cititorilor mei, de orice orientare ideologică posibilă, le mulțumesc pentru timpul de acordat și le doresc - sper din toată inima - lectură plăcută. Iar celor care se simt atacați de ideile libere ale acestui blog, îi sfătuiesc din start să nu-și piardă timpul cu mine dacă sunt absolut convinși că au dreptate. Invitația mea la resetarea religiei este indiscutabil o piatră de poticnire pentru mulți…