Revin puțin asupra comentariilor domnului Florin Lăiu de la articolul meu anterior. Sigur pe sine, profesorul mă acuză de trei lucruri: că nu-i cunosc bine CV-ul, că îmi bag nasul unde nu-mi fierbe oala - adică „ minunata ” familie adventă - și că limbajul meu din „ articolaș ” este execrabil. Acum, hai să stăm strâmb și să judecăm lucrurile drept și la rece, punct cu punct.
1. CV-ul respectiv este pe pagina personală a dumnealui, așa că las pe cititori să tragă concluziile de rigoare despre „mitologia ” din afirmațiile mele despre acel CV. În cazul în care am mitologizat, am făcut-o oricum în sens apreciativ la persoana dânsului, și nu în sens peiorativ. Florin Lăiu chiar este o somitate a adventismului românesc, cu creierul cel mai mobilat și mai dotat atunci când vine vorba despre teologie.
2. A doua chestiune ridicată de profesor insinuează că mi-aș fi băgat nasul într-o oală care nu fierbe pentru mine. Să fim serioși acum: dacă mi-aș fi băgat nasul în familia domnului Lăiu, dând la iveală amănunte personale, aș fi fost un nesimțit, fără îndoială. Dar ca să discuți public despre marea „ familie ” adventă nu consider că este o impertinență. Adică cum?!? Vrem să nu se afle adevărul despre adventiști decât după ce facem tovarăș de credință pe cineva din afară, ca apoi respectivul să aibă șocuri cu apă rece? Așa este corect și etic? Sau este mai etic să-l informăm dinainte cu ce are să se confrunte odată devenit membru?
Acuzația profesorului cum că aș cunoaște această „ familie ” minunată numai prin prisma tradiției „pseudoreformiste ” dă bine la publicul care nu știe ce coșmaruri am trăit eu pe propria-mi piele în ultimii ani și din partea reformiștilor și din cauza adventiștilor. Dar în realitate acuzația este apă chioară de ploaie. Toți SUNTEM o apă și-un pământ, Herr profesor. Când vine vorba despre „ tradiția ” de a bălăcări pe cineva anume, nu numai reformiștii se fac vinovați la acest capitol, lăsați-o baltă. Colegul dvs Cornel Dărvășan, cu o ironie foarte fină ce-i drept, „ a lăudat ” public ( într-o evanghelizare de la Ploiești din toamnă parcă) meritele întru existență ale „ acelor mâncători de morcovi ” care sunt reformiștii. Dacă credeți că numai reformiștii practică sportul „inteligent ” al bârfei și mâncatului de rahat cu polonicul când vine vorba despre „ ceilalți ” vă înșelați amarnic…
Nu, domnule profesor. Cunosc foarte bine „ familia ” adventă deoarece am făcut parte din ea destui ani de zile ca să înțeleg ce și cum se învârt lucrurile și pe aici. Sau credeți că nu poți cunoaște sistemul decât dacă faci parte din acesta ( ceea ce Gott sei dank nu este cazul meu)…E suficient să auzi sau să citești de pe net informațiile care se scurg din spatele ușilor închise ca să fii suficient de lămurit despre hoitul care pute groaznic în interiorul acelor uși. Iar când sistemul te lovește peste bot personal, doar pentru că ai avut tupeul să gândești de unul singur contra lui, atunci chiar nu mai nevoie de altcineva care să-ți spună cum e realitatea.
3. Pentru că realitatea, Herr profesor…realitatea în care se complace sistemul religios de orice fel, fie că e adventist, reformist, catolic sau baptist, ea este execrabilă mai întâi! Și doar după aceea este și limbajul meu( sau al altora care îl critică) ca atare. Cum oare ai putea să descrii un cadavru urât mirositor, o hazna înfundată sau o cloacă de nemernici? Însuși Isus cel imaculat nu a făcut rabat de la ou și oțet când s-a adresat fariseilor în Matei 23. Sau trecem cu vederea limbajul lui „ execrabil ” din acel pasaj doar pentru că era Isus și... la șefi „ greșelile ” se iartă? Dar nu, nu a fost vorba acolo de nici-o greșeală!!… Dar nu pentru că era vorba de Isus care nu poate face greșeli…ci pentru că atunci când vorbești despre morminte văruite pe dinafară, nu ai cum ( dacă ești cinstit) să nu pomenești și despre oasele putrezite ale morților de dinăuntru. Iar Isus le-a spus-o în față fără să-i cruțe. Cât despre limbaj, sunt sigur că Iuda sau Petru l-au condamnat imediat, cel puțin în mintea lor, pentru un astfel de limbaj…
Hai să dau un exemplu concret , ca să fiu înțeles mai bine. În haznaua de țară numită RRomânica, fără lege, fără justiție și fără bun simț , un prefect şi un deputat PDL circulă nebuneşte, pe contrasens, chiar în maşina Guvernului. Sunt filmaţi de echipajul radar al Poliţiei Rutiere şi prinşi după o urmărire ca-n filme. În loc să dea o primă poliţiştilor, şefii din Poliţia Timiş îi ameninţă şi îi presează să demisioneze. Adică Legea e încălcată în flagrant de reprezentanții sistemului, niște polițiști prind făptașii, dar sunt condamnați …polițiștii. De ce?!? Pentru că SISTEMUL ESTE IMACULAT !!! Nu-i așa? Cum să fie avansați și lăudați public niște amărâți de polițiști care surprind mârșăvenia sistemului? Sistemul trebuie să trăiască, sistemul este nevinovat, sistemul are importanță. IMAGINEA CONTEAZĂ. Nu dreptatea. Nu Legea. Nu bunul simț. Nu datoria și nici omenia.
Acum…cum ați evalua dvs un ziarist care se apucă să critice aspru toată tărășenia asta mizerabilă? Ați numi limbajul ziaristului drept execrabil sau ați numi situația din acea țară drept execrabilă?!??
Treziți-vă la realitate, domnule Lăiu. Dacă aș fi eu singurul de pe net care vă roagă asta…dar știți bine că sunt mult mai mulți…Pentru că…dacă nu vă treziți, vă meritați cu vârf și îndesat soarta!!!
Realitatea execrabila nu exista Martin. Asa cum nici diavolul nu exista.... ;)
RăspundețiȘtergereTe miri cine mai e inselat, nu ? Si cu ce simturi " mobilate" ! It's nice to be awaken, isn't it ?
Luther,sa traiesti vesnic!! te citesc de multa vreme nu am comentat pt ca le zici bine ,felicidades!!! In cazul de fata dl.profesor figureaza ca angajat al institutiei si nu-si permite cel putin in mass media sa vomite de unde inca mai maninca.Trebuie inteles! De obicei oamenii care incep "sa vada´* altfel sunt pomovati prin suturi.Asta e sistemul azs si ca orice sistem decat sa se reformeze mai bine moare!Vasile sa traiasca!!!
ȘtergerePrietene,
RăspundețiȘtergereCum ai facut asa ti se va face; ti-a placut sa dai cu ,,hai sictir'' la toti care stiau mai putina biblie si (neaparat)gramatica decit tine si acum plingi ca ti-a venit rindul. In fiecare articol il ,,tamiiai''cum il tamiiau aplaudacii pe Ceausescu; Are omul functie si diplome ? L-a facut sistemul AZS popa la mitropolie? Da-i saru'mina si cotizeaza-i linistit la salariu. Oricum nici pentru ce faci tu si nici pentru ce face Domnul profesor nu a murit Cristos, Domnul si invatatorul nostru.
Sa fim sanatosi,
Sint unul micut si nu asa de inteligent, dar care a scapat de sistemul tau sau al lu' Dom'profesor!
Anonime, ce tot îndrugi acolo? Din tot ce ai scris, fără supărare, are valoare numai ultima propoziție...Nici nu meriți să-ți răspund mai mult. Fie cum zici tu...
RăspundețiȘtergereCe mistocar esti ,,frate’’… adevarul e ca te simti tare din spatele tastelor, scuipi pe cel care nu ti se inchina si te inchini celor ce te scuipa de sus in jos.
ȘtergereEu măcar din spatele tastelor...am curajul să spun cine sunt, plus o fotografie pe deasupra, fără ca să mă ascund laș în spatele anonimității. Iar de scuipat ...ia-o cum vrei. Chiar și de-ar fi să fi „ scuipat ” ceva, am făcut-o la adresa unui sistem sau biserică, NU ASUPRA UNEI PERSOANE CUM FACI TU. Dar mă îndoiesc că sesizezi diferența.
ȘtergereInsist că nu mă cunoşti bine nici pe mine, nici cazul pe care-l discuţi. Dacă aşa funcţionează Wikileaks, este bun doar pentru entertainment, nu pentru informare.
RăspundețiȘtergereAi scris: "un erudit profesor de istorie și mai ales de teologia vechiului testament, absolvent al mai multor facultăți de teologie și de științe umaniste din țară dar și din străinătate."
Probabil ai luat informaţia de pe blogul meu, dar în acest caz, n-ai înţeles-o. Nu sunt profesor de istorie. Am predat ocazional istorie bisericească (pe care am învăţat-o ca amator, înainte de a face teologia), dar nu sunt profesor de istorie. De asemenea, nu sunt absolvent al mai multor facultăţi. Am absolvit o singură facultate, aceea de teologie pastorală, după care mi-am luat licenţa în teologie adventistă, printr-un examen la Universitatea Babeş-Bolyai. Celelalte studii sunt postuniversitare: Master în Vechiul Testament la Universitatea Africii de Sud (Pretoria), actualmente doctorand în limbi semitice la aceeaşi universitate. Nu am susţinut nicăieri că aş avea multe facultăţi.
Despre scandalul pe care vrei să-l construieşti, repet, nu ai decât câteva informaţii, dintre care unele sunt eronate, de aceea spuneam că nu poţi judeca situaţia, nu doar pentru că nu te priveşte. Ai avea curaj să te dai pe mâna unui judecător ca tine, dacă ai deschide un proces?
Herr Professor,
RăspundețiȘtergereSunt gata să admit public, fără probleme, că am făcut unele greșeli ( minore sau nu, asta nu e așa relevant până la urmă după părerea mea) în ceea ce privește CV-ul dvs. De respect însă, oricine poate vedea lesne că am tratat cu respect persoana dvs, iar cazul dvs l-am relatat cu seriozitate, așa cum m-a dus pe mine capul. Că a fost corect sau nu felul în care l-am tratat, las pe cititori să evalueze. Iar despre execrabil, las o altă justiție, mult mai importantă decât cea umană, să spună într-o zi ce e mai execrabil: sistemul pe care îl iubiți sau limbajul meu.
După cum vedeți, SUNT DESCHIS CRITICII, atât a dvs personal cât și a cititorilor mei. Și îmi asum cu bărbăție greșelile, de orice tip ar fi ele. Dar vă întreb din nou: dvs realizați că ați greșit ceva, cât de puțin, în toată fanfaronada asta? V-am pus niște întrebări, la celălalt articol, la care nu mi-ați răspuns... Vă întrebam acolo dacă acei lingăi care v-au făcut rău ( ar fi culmea acuma să spuneți că și aici greșesc și că ei de fapt v-au făcut bine...) au arătat vreun pic de omenie, ca să nu mai zic creștinism, cerându-vă într-un fel sau altul iertare, înțelegere sau respect ptr munca dvs...Nu mi-ați răspuns, și nici nu voi aștepta un astfel de răspuns din partea dvs, ptr că ȘTIU că astfel de indivizi care vă sapă pe la spate doar de dragul salariilor și ale fotoliilor lor nu dau doi bani în realitate pe „prietenia” cu dvs. O recunoașteți chiar dvs personal cu jumătate de gură, când spuneți asta:
„ Ştiu de asemenea că atât în cercetare, cât şi în administraţie există nu puţini care mă simpatizează. Dar de la simpatie şi până la a-ţi risca obrazul (sau jobul) pentru altul sunt câteva mile. Ca să iei public apărarea cuiva într-o situaţie foarte nepopulară ai nevoie de convingeri puternice şi/sau de o simpatie sporită, care poate să se manifeste doar în situaţii excepţionale (de exemplu, când sunt ameninţate viaţa, libertatea sau locul de muncă al amicului) ”...
Permiteți-mi să vă parafrazez: „ Ca să iei public apărarea cuiva într-o situație foarte nepopulară, ai nevoie de coloană vertebrală și un caracter integru, care știe să deosebească limpede între ADEVĂR, OMENIE și deontologie profesională și INTERESELE DE MOMENT ale instituției pe care o reprezinți. ”
Pentru că, sper, îmi veți da dreptate măcar atunci când spun că interesele de moment ale ITA vin în contrast evident cu dorința dvs de a „provoca cercetarea”... De-aia ați și fost mazilit, că băieților de acolo le pasă de cercetare cum îmi pasă mie de limba japoneză. Le pasă de scaunele lor calde, și cu asta-basta. Ce?!? Chiar trebuie să fiu popă în sistem ca să pricep asta?!? O poate pricepe imediat orice „ neavenit” ca mine.
Normal că nu am absolut toate informațiile despre scandalul pe care NU EU L-AM PROVOCAT. Nici nu văd de ce aș avea nevoie de toate. Cele care circulă pe net acum sunt suficiente ca să pună nu numai Uniunea Română, dar și adventismul în general într-o lumină deosebit de proastă. Nici nu e nevoie de limbajul meu „ execrabil ”. Ceea ce face adventismul actual copiiilor săi cei mai simpatiza(n)ți este suficient de execrabil...
Ce-avem de fapt aici? Un mic OTV care vrea sa-si mareasca audienta abordand subiecte ce dau bine la public. Mai lipsesc cuvintele soc, senzational si in exclusivitate.
RăspundețiȘtergereAm inteles primul post, dar nu le-am priceput rostul urmatoarelor.
Perseus...
ȘtergerePoți să numești asta OTV dacă vrei. Eu am numit-o Wikileaks adventistă :-).
Întotdeauna, dacă privești nu numai la cazul Julian Assange, ci la toate cazurile asemănătoare cu acesta, în care cineva dorește să descopere murdăria de sub covorul politicii, religiei sau societății, atenția publicului este deturnată murdar de la dezvăluirile care se fac la limbajul sau viața personală a celui care face dezvăluirile...
La fel s-a întâmplat și cu Assange, și cu mine, deși eu recunosc că nu mă ridic nici măcar la nivelul genunchiului acestuia când vine vorba despre dezvăluiri din cloaca adventistă. Lui Assange i-au pus în brațe acuzația de „viol ”, iar pe mine mă acuză că sunt violent în limbaj „ din spatele tastelor ”. Păi ce e mai important: să stabilim dacă și cum stau lucrurile cu realitatea pe care cuvintele mele o zugrăvesc, sau semantica cuvintelor mele? Nu de pomană am pus filmulețul ăla cu AlPacino acolo...Cine a înțeles clipulețul ăla, știe ce vreau să spun...
Eu unul prefer de o mie de ori unul spurcat la gură ca Al pacino, dar care deosebește ipocrizia înveșmântată în haine de gală, decât profesorul de la Baird, care vorbește civilizat, în schimb este un mișel din toate punctele de vedere...
Stimate autor,
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-ti vindece ranile. Dupa ce vor fi vindecate, altfel va arata discursul tau.
Stimate anonim,
ȘtergereMulțumesc de urări. Mă îndoiesc însă profund că Dumnezeu mi le va vindeca mai degrabă decât oamenii care mi le-au produs și mi le produc. Că Dumnezeu îmi dă putere să le rabd, aia e cu totul altceva. Dar de vindecat trebuie să mi le vindece altcineva, mult mai vizibil și mai tangibil decât El. Numai că acei uameni nu vor în ruptul capului să mi le vindece. Ba dimpotrivă.
Așa că, prin urmare, poate și discursul meu va mai avea un timp de suferit. Îmi pare sincer sincer rău...
Din nefericire, majoritatea celor care produc rani nu se vor intoarce sa le vindece. Si chiar daca s-ar intoarce, ei nu au puterea de a le vindeca. Numai Dumneze are puterea aceasta, de a vindeca pe deplin ceea ce eu sau altii au distrus in mine.
ȘtergereDaca astept sa vina altcineva din exterior sa-mi vindece rana, acest timp de asteptare inseamna adancirea ranii si frustrari adunate. EU sunt in masura sa decid daca vreau si daca aleg vindecarea, iar acest proces poate incepe imediat, indiferent daca autorul ranii se va intoarce sau nu sa-mi ceara iertare. Eu ma vindec pentru ca EU decid acest lucru si fac demersuri in aceasta directie. Mai mult: nimeni nu ma poate rani daca eu nu-i permit acest lucru. Totul depinde de mine, bineinteles in masura in care cer si primesc puterea de la Dumnezeu. Vindecarea nu trebuie legata de ceea ce ar putea veni din exterior pentru ca s-ar putea sa nu vina niciodata iar eu sa raman toata viata in asteptare, frustrare, amaraciune... si pana la urma, cine sa se intoarca sa ceara iertare? Un biet pacatos care, la randul lui, cine stie cati altii l-au ranit, si e in aceeasi situatie ca si mine? Daca s-ar putea vizualiza ranile, cred ca acei oameni care ranesc cel mai mult, o fac pentru ca au fost la randul lor raniti.
Este umila mea parere, nimic mai mult.