Enigme ale cosmosului ( VI b ): Simple coincidențe întâmplătoare sau un plan genial?

    

         3. Un număr mai mare decât universul și consecințele sale filozofice 

     ( continuare )

           

     Totuși chiar și acest exemplu de precizie este pus cu totul în umbră  de un altul, cu siguranță cel mai uimitor dintre toate. Universul nostru este un univers în care entropia ( o măsură a dezordinii) crește, o realitate exprimată prin cea de-a doua lege a termodinamicii. Renumitul matematician Roger Penrose propune un tablou care  lasă muți de uimire până și pe cei mai sceptici oameni de știință:

Văduva săracă, biserica bogată și Dumnezeul mut

   

        Am vizionat zilele acestea un material video care m-a impresionat și pe care vi-l ofer la sfârșitul acestui articol. Este vorba acolo de o femeie modestă din Valea Jiului, botezată la ortodocși dar interesată în ultimul timp de adventiști. Și pentru că femeia este sinceră ca să cunoască adevărul, începe catehizarea, în cadrul căreia i se spune și despre importanța zecimii pe care musai trebuie să o plătească la biserică. Nu voi comenta acum clipul respectiv, vă las pe dumneavoastră să faceți asta. Intenționez altceva, și anume să merg dincolo de ceea ce se vede și se aude în acel clip, dincolo de subiectul „ important ” al zecimii.

FALSE SOLUȚII la FALSE PROBLEME ( III )

FORMAREA CANONULUI BIBLIC

Cum au ajuns cărțile ce compun Biblia, în Biblie? Am întâlnit destui creștini neoprotestanți care cred că Biblia este un fel de pachet căzut din cer. Cei care sunt ceva mai documentați, nu cred asta, dar când este vorba de a lua anumite decizii, foarte mulți se comportă de parcă ar crede așa. Datorită unei viziuni false cu privire la cărțile Bibliei și la inspirația lor, oamenii ajung deseori să predice contradicții și să se comporte contradictoriu, deoarece sunt ”biblici” și într-un caz și în celălalt. Înainte de a face legătura între teoriile despre inspirație și ceea ce se predică astăzi în special de către neo-protestanți și înainte de a lăuda pe cineva sau de a incrimina pe altcineva, este necesar să înțelegem cum s-a format Canonul Scripturii.

Exodul din advent începe de la Londra

       

       Urmăresc de mai mult timp predicile lui Sorin Petrof de la Londra, deoarece, în viziunea mea, este în momentul de față singurul pastor român adventist care mai are cât de cât ceva de spus  adventiștilor, spre deosebire de masa preponderentă de roboței formați de-a lungul timpului la ITA Cernica, obișnuiți să ridice mâna la chipiu în fața șefilor oridecâteori vine momentul adevărului. Dar deși sunt obișnuit cu interpretările sale personale nonconformiste, subiectul de aseară pe care l-am ascultat live m-a lăsat totuși cu gura căscată. Nu mă așteptam că o să trăiesc ziua în care să aud cu urechile mele cum un pastor adventist condamnă ( desigur, nu atât de „ execrabil ” cum o fac eu pe aici după spusele unora) și  mușcă mâna care îi dă de mâncare . Noroc că trăiește la Londra, pe malurile Tamisei, unde condițiile ca să facă acest lucru sunt cu totul și cu totul altele ca pe malurile Dâmboviței, unde…oricât de teolog ai fi și oricât de studii ai avea, tot primești șuturi în spate (și pe la spate) de la „ frații ” de credință. Și…ca să nu uit, aș adăuga, nu cu o mică doză de satisfacție, că la un moment dat mă pomenește și pe mine, călugărul izolat din Witten(würtem)berg, în omilia lui. Ascultați-o, dacă nu vă vine să mă credeți…

Enigme ale cosmosului ( VI a ): Simple coincidențe întâmplătoare sau un plan genial?

        Nicolaus Copernic este răspunzător pentru o revoluție în gândirea științifică. Atunci când a renunțat la imaginea despre Terra ca centru al universului, el a provocat un fenomen filozofic și științific prin care importanța planetei noastre a început să fie tot mai mult relativizată, spre mânia bisericii care apăra cu dinții ( și ghiarele) geocentrismul. Urmărirea cu curaj al dovezilor cosmologice obținute de-a lungul timpului de Kepler, Galilei și Newton au condus la larg răspândita imagine contemporană despre univers, în cadrul căreia pământul este o planetă obișnuită printre multe alte planete, care înconjoară o dată pe an un soare obișnuit, care se găsește la rândul lui în brațul spiralat al unei galaxii obișnuite, galaxie care la rândul ei ( conform teoriei stringurilor) este una din nenumăratele galaxii ale…unui univers obișnuit!!… Această pierdere în importanță a planetei noastre în raport cu vastitatea universului mai este cunoscută și sub numele de „ principiul copernican ”.

Comentarii pe blog

         

         Având în vedere faptul că de la o vreme s-au înmulțit comentariile pe forum, mă văd nevoit, mai ales la sugestia unora dintre cititorii mei mai vechi, să iau anumite măsuri vis-a-vis de acest lucru. Traficul accentuat de cititori din ultimul timp( în jur de 150-200 de accesări zilnice) nu poate decât să mă bucure, fiind oarecum o confirmare a faptului că nu muncesc chiar de pomană. Pe de altă parte, nu intenționez sub nici-o formă să fac din acest blog un loc în care libertatea de expresie să fie confundată cu mitocănia, iar critica serioasă cu jignirile „ mioritice ”de cea mai joasă speță. 

Scurte considerații de paște

          

         Lumea creștină sărbătorește zilele acestea paștele ( săptămâna trecută catolicii, acum ortodocșii), pregătindu-se cum se cuvine din punct de vedere culinar, curățindu-și casa, eventual înnoindu-se cu vreo haină nouă, pentru cine are dare de mână. Ah, și am uitat ce era cel mai important, salutându-se sigur pe ei cu „ Hristos a înviat! ”. Nu tot la fel de siguri sunt însă  „ creștinii ” atunci când îi iei la bani mărunți despre ce înseamnă paștele, când a fost paștele serbat pentru prima dată și dacă are vreun rost să mai sărbătorim paștele în secolul XXI. Nu mi-aș fi așternut aceste gânduri pe hârtie dacă nu aș fi dat peste un articol din EVZ despre sărbătoarea paștelui la români, articol în care vine vorba și despre adventiști. Articolul respectiv prezintă succint și destul de obiectiv, zic eu, felul în care diferite culte neoprotestante din România serbează paștele, printre care la loc de frunte ca dispoziție în pagină se află adventiștii. O să aduc vorba imediat despre asta. 

Titanicul de ieri și de mâine

   

       La noapte în jurul orei 1 se împlinesc fix 100 de ani de la cea mai mare tragedie maritimă pe timp de pace: scufundarea Titanicului. Cel puțin aici în Germania, presa abundă de tot felul de relatări și documentare despre pachebotul de lux, iar cinematografia a readus în atenția publicului larg, de data aceasta în 3D, povestea romantică fictivă a lui Jack și Rose câștigătoare a 11 Oscaruri acum 15 ani. Toată lumea cunoaște detalii despre evenimentul cumplit de acum 1oo de ani în care și-au pierdut viața peste 1500 de persoane. Dar puțini  sunt gata să accepte afirmația biblică că însăși planeta noastră este un Titanic imens care, mai curând sau mai târziu, se va „ scufunda ”. 

De doi bani speranță ( TV )

         

        Zilele acestea face oarecum furori pe internet un clipuleț youtube cu o gafă jurnalistică de proporții dintr-o televiziune din România. Nu este ceva neobișnuit pentru mine să constat tot mai dese și mai grave greșeli de acest tip, atunci când mai îmi arunc ochii din când în când pe presa română online, de exemplu. De la titluri țigănești precum „ Celebrul Gore, cu mușchii cât pepenii, va face 12 ani de pușcărie ” și până la greșeli de ortografie strigătoare la cer sau tematica de scandal aleasă pentru a face rating, presa ( și mass-media) mioritică excelează în mediocritate profesională și lipsă de bun simț. Ceea ce s-a întâmplat însă de curând  într-unul din studiourile de televiziune din București depășește orice imaginație și atinge culmile penibilului. Iar situația este cu atât mai gravă atunci când vine vorba despre un post TV creștin.

FALSE SOLUȚII la FALSE PROBLEME, O SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA INSPIRAȚIEI SCRIPTURII, A CANONULUI ȘI A PROBLEMELOR AFERENTE (II)

4.   TEORIA INSPIRAȚIEI GÂNDURILOR

Această teorie este cea susținută în mod ”oficial”[3] de BAZȘ. Potrivit ei, Dumnezeu este acela care a sugerat ideile revelaţiei, dar a lăsat în seama omului exprimarea revelaţiei în cuvinte. Lui Ioan de exemplu i se spune: ”Ce vezi, scrie într-o carte și trimite-o celor șapte biserici…” (Apocalipsa 1:11). Ideea este de la Dumnezeu (sau viziunea, sau visul), dar scriitorul a avut libertatea să se exprime cu propriile-i cuvinte, funcție desigur de limba vorbită, de epocă, de pregătirea și cultura sa. 

Limbaj „ execrabil ”... sau o realitate execrabilă?!?

       

     Revin puțin asupra comentariilor domnului Florin Lăiu de la articolul meu anterior. Sigur pe sine, profesorul mă acuză de trei lucruri: că nu-i cunosc bine CV-ul, că îmi bag nasul unde nu-mi fierbe oala - adică „ minunata ” familie adventă - și că limbajul meu din „ articolaș ” este execrabil. Acum, hai să stăm strâmb și să judecăm lucrurile drept și la rece, punct cu punct.

Adventismul mioritic și fascismul

       

       Am aici în Germania un prieten neamț care mi-a povestit la un pahar cu suc de morcovi despre pățaniile bunicului său, fost ofițer în Wehrmacht pe timpul celui de-al treilea Reich. Moșulică mai trăiește și acum, are 95 de ani și o sănătate de fier, dar nu vrea în ruptul capului să accepte că nazismul a fost o ideologie greșită. Și culmea, nu vrea să accepte asta deși el însuși a fost mazilit de Gestapo în timpul celui de-al doilea război mondial. Vinovat nu a fost sistemul nazist, spune el…ci doar Führer-ul. 

„ Metoda ” epistemologică a lui Dănilă Prepeleac

   

     

                     Dănilă Prepeleac şi logica…

    Motto: ”Cel înţelept învaţă din greşelile altora, prostul însă nu învaţă nici măcar din greşelile lui.” Proverb românesc.

      Se duce Dănilă Prepeleac la pădure ca să aducă lemne. Intră în pădure, chitește un copac mai mare. După aceea stă un pic pentru a gândi din punct de vedere logic lucrurile astfel încât să muncească cât mai puţin. Nu ar fi bine să tai copacul astfel încât acesta să cadă direct în car? Ar fi minunat! mă scuteşte de o muncă în plus. Zis şi făcut, copacul tăiat cade direct în car. Stupoare însă, carul este distrus, iar boii omorâţi.

FALSE SOLUȚII la FALSE PROBLEME, O SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA INSPIRAȚIEI SCRIPTURII, A CANONULUI ȘI A PROBLEMELOR AFERENTE

      Inaugurez astăzi pe blog  o nouă secțiune dedicată cititorilor mei. Oricine dorește să contribuie personal la căutarea Adevărului prin ideile sau cunoștințele sale, este binevenit să ni le împărtășească. Voi impune, ca administrator al acestui site, doar două condiții: materialul respectiv să fie decent ( lipsit de atacuri la persoană, jigniri sau alte tipuri de violență verbală îndreptate asupra vreunei persoane anume), și să fie coerent din punct de vedere intelectual ( cine scrie să aibă ȘI ceva de spus, fără ca să mai vorbesc despre respectul față de limba maternă). 
      Ca unul care mă disociez de orice religie căutând în schimb spiritualitate și Adevăr, doresc ca intervențiile viitoare ale cititorilor de la această secțiune să respecte acest deziderat, indiferent că fac parte sau nu dintr-o religie organizată, că sunt agnostici, atei sau liber-cugetători. Voi refuza însă din start publicarea unor articole cu limbaj religios de lemn sau a unor articole cu tentă batjocoritoare la adresa lui Dumnezeu. Adevărul nu se află acuzând în mod gratuit ceva sau pe cineva, și nici prin moștenirea tradiției părintești, ci prin greutatea argumentelor și a dovezilor aduse. 
     Acestea fiind spuse, are cuvântul pentru început Ovidiu Iovănel, autorul cărții „ Dumnezeu este unul singur ”. Titlul de mai sus precum și ceea ce va urma, îi aparțin în exclusivitate. 

Cum să mai continui?

         Când treci prin Valea morții stingher ca o umbră, când suspini adânc în propriul tău Ghetsimani, când îți trăiești cea mai mare tragedie a vieții, ești ABSOLUT SINGUR. Pe nimeni nu interesează problema ta. Nimănui nu-i pasă de durerea ta.

Lui Dumnezeu îi place matematica ( II )

      Să ne gândim puțin la legea gravitației lui Newton. Atunci când ne folosim atât de des de forța explicației acestei legi pentru a calcula orbitele planetelor în jurul soarelui, eclipsele de soare sau lună și multe alte evenimente astronomice de acest gen, realizăm prea puțin că se cere din partea noastră o anumită doză ( ascunsă) de credință. Ea este demascată atunci când spunem că ceea ce se întâmplă azi se va întâmpla ȘI mâine…Este vorba despre cunoscuta problemă filozofică a inducției, ilustrată prin curcanul lui Bertrand Russel. 

Lui Dumnezeu îi place matematica ( I )

        Am încercat să arăt timp de un an și jumătate pe acest blog că teama credincioșilor de a gândi cu propriul creier este nebiblică, anticreștină și contraproductivă la toate nivelele. Dumnezeu ne-a dăruit cu mult înainte de biblie un creier minunat, pe care să-l folosim din plin în aventura cunoașterii. Este ilogic ca un Dumnezeu care ne-a înzestrat cu rațiune să fie jignit prin faptul că apelăm la aceasta oridecâteori avem nevoie. Am scris despre asta destule articole. De ceva timp însă, am trecut pe nesimțite în partea cealaltă a dezbaterilor, încercând să arăt celor care pun prea mare accent pe știință în defavoarea completă a credinței, că sunt la rândul lor extremiști. A accepta faptul că universul este inteligibil și a refuza în același timp ideea unui Creator care a determinat această inteligibilitate mi se pare o contradicție logică. Voi încerca să arăt în cele ce urmează, probabil pe parcursul a două articole, că știința este fundamentată epistemologic pe credință. Nu a existat, nu există și nu va exista niciodată știință adevărată fără credință. Cum poate fi adevărat acest lucru? Sau este doar o gogoașă personală?