Atunci când eram un adolescent curios ca să aflu cât mai multe despre sexul opus, la vârsta la care hormonii joacă feste teribile oricărui tânăr normal din punct de vedere fizic și psihic, singurele informații despre sex, curtenie sau căsătorie pe care le aveam personal la dispoziție erau într-o măsură prepoderentă cele religioase, mai concret scrierile și sfaturile Ellenei White pentru tineri. Nu exista informație alternativă de calitate în acest sens nicăieri. Nu exista internetul, nu aveai acces la cărți de informare a tineretului în acest sens. În biserică, școală sau familie nu se făcea niciun fel de educație sexuală, iar televiziunea de la începutul anilor 90 nu oferea de asemenea nimic serios în ceea ce privește informarea cu privire la sex și relații sexuale. Singura variantă „neortodoxă” pe care o aveai la dispoziție pentru a te informa despre sexul opus era gașca de prieteni sau colegii de la școală ( îmi aduc aminte cum pe la 14-15 ani ne îngrămădeam în pauză toți băieții din clasă să vedem primele reviste pornografice aduse din occident după revoluție ).
