11 întrebări inconfortabile despre Geneza 1 și 2

     

     Subiectul „ școlii de sabat ” din biserica adventisă pentru acest trimestru este creațiunea. Dacă ar fi tratat cu seriozitate și profesionalism, și dacă membrii bisericii s-ar descotorosi de mentalitatea păguboasă că „ adevărul vine de la liderii noștri ”, atunci recunosc că tema ar fi una cât se poate de interesantă  pentru omul secolului 21. Din păcate, nu pot să nu observi lesne cum întreg materialul de „ studiu ” are o unică sursă: Geneza 1 și scrierile Ellen White. Argumentele din știință sunt combătute, sau în cel mai bun caz, desconsiderate. În virtutea unui principiu enunțat chiar de Ellen White cu privire la fundamentele credinței noastre, principiu pe care am să-l redau imediat cu cuvintele autoarei, doresc să pun niște întrebări de „ meditație ” acelor membri adventiști care caută sincer adevărul cu privire la acest subiect, dincolo de prejudecăți și lozinci religioase impuse de biserică.  Mai întâi fragmentul EGW promis: 

Știință vs credință

     

      

      Așa cum am arătat neîntrerupt de doi ani încoace pe acest blog, fundamentaliștii religioși din orice biserică se agață cu încăpățânare de infaibilitatea Scripturii, crezând din tot sufletul că orice informație și orice detaliu din ea, chiar științific sau istoric, corespunde în întregime realității. Confruntați cu contraargumente serioase din seriale precum „ Creștinismul păgân ” sau „ False soluții la false probleme ”, ei refuză însă reconsiderarea atitudinii lor, din diverse motive. Convinși că sunt chemați de Dumnezeu, acești oameni străbat marea și pământul pentru a-și face tovarăși de credință și a duce „ evanghelia ” la orice făptură. Pretenția sau cel puțin dorința lor este ca oamenii de știință sau cei numiți în general sub denumirea „ din afară ” să cunoască Adevărul prin intermediul Scripturii. Când vine vorba însă ca să acorde la rândul lor aceeași atenție și altor domenii de cercetare a Adevărului în afară de literatura religioasă, refuzul lor este constant. Iar disprețul față de știință este general. Ei chiar consideră știința ca un fel de element conspirativ la adresa credinței în Dumnezeu, clasificând-o în „ știință adevărată ” sau „ știință falsă”, după felul în care arată enunțurile acesteia în raport cu biblia. Dar este justificată o astfel de poziție? 

Oh my God !

 

      De data asta vă recomand un film excepțional, care corespunde perfect tematicii acestui blog. Dumnezeu și credința, da. Religia, biserica și tradiția, un nu hotărât. Ultimele sunt toate produse făurite de oameni, și care-i fac un deserviciu imens lui Dumnezeu și creștinismului autentic, care apropo... s-a născut prigonit și neînțeles și va muri tot prigonit și neînțeles. Primele 20 de minute nu sunt tocmai o capodoperă, dar dacă rezistați până la final, vă asigur că nu veți regreta. Enjoy! 

P.S.  Și nu, nu numai religia hindusă e o curată drăcovenie. Creștinismul instituționalizat e aceeași Mărie cu o altă pălărie! 

„ Dumnezeu și-a sfârșit lucrarea ” ...

            

   Ciclul de lecțiuni ale școlii de sabat din acest trimestru se dorește a fi un „ studiu ” despre felul în care viața a apărut pe pământ. Inutil să mai spun că „ este clar ” din capul locului că a fost creată. De prisos să mai spun că a fost creată în doar 6 zile. Doar o singură nelămurire am. Una singură: de ce simt nevoia adventiștii să mai „ studieze ” mereu și mereu aceleași lucruri, în speță despre creație, dacă ei DEJA ȘTIU CU CERTITUDINE TOTUL despre subiect? Dacă ei cunosc foarte bine etapele creațiunii, potrivit străvechiului raport din Geneza 1 și 2, dacă ei sunt așa de siguri de vârsta tânără a pământului sau chiar a universului(... doar 6000 de ani !!), dacă ei au înțeles perfect din biblie toate datele științifice,  DE CE MAI ESTE NEVOIE DE REPETIȚIA ACELORAȘI SUBIECTE, an după an, la intervale mai mult sau mai puțin regulate? Învățătură? Studiu? Sau crasă spălare pe creier?!? 

Frica, argumentul final al religiei

       

       Religia a avut dintotdeauna pretenția că oferă omului singura posibilitate de conexiune cu Creatorul. Începând cu sistemul levitic instituit de Moise, continuând cu toate practicile și ritualurile spirituale păgâne și terminând cu apariția pe scena lumii a „ creștinismului ” centralizat sub sceptrul Cezarului, religia a strigat sus și tare că doar ea îl poate „ re-lega ” pe omul păcătos de Dumnezeu, așa cum spunea sf. Augustin via Lucius Lactantius, oferindu-i prin practicile și doctrinele ei un statut de „ liberă trecere ” înaintea Stăpânului suprem. Fie că este vorba despre sacrificiile umane păgâne ale incașilor, maiașilor sau ale „ fiilor lui Moloh ”, fie că este vorba despre sacrificiile a milioane de animale cerute de sistemul levitic, un principiu comun străbate din timpuri imemoriale paginile istoriei: omul este dependent de ceva sau cineva ( mai ales ) ca să-și poată ispăși vina păcatului originar. Iar combustibilul care hrănește necontenit flacăra acestui principiu este întotdeauna aceeași: teama. Dar poate fi considerată o relație autentică atunci când ea este bazată pe teamă? Și mai mult: este posibil ca un Dumnezeu benevolent și îndurător să cerșească atenția sau închinarea creaturilor sale prin intermediul fricii? 

De la Noe la Moise - evidența unor lacune în genealogiile biblice ( II )

      

     Genealogiile biblice au fost folosite adesea în încercarea de a calcula o dată pentru creațiune, dată care a fost citată după aceea ca o dovadă a unui pământ tânăr. Însă o examinare mai atentă a ebraicii vechi dezvăluie lacune ale acestor genealogii, făcându-le nepotrivite pentru astfel de calcule. Istoria lui Moise, pe care o vom analiza sub lupă în cele ce urmează, demonstrează tocmai astfel de lipsuri. În prima parte a acestei serii am arătat importanța fundamentală a cuvântului ebraic „ yālad ” - tradus în mod obișnuit prin „ begat ” ( KJV ) sau  „ a devenit tatăl lui… ”, „ a născut pe … ( NIV, NASB ) în calcularea unor date istorice la care au avut loc evenimente biblice, precum creația și potopul. Cei care fixează astfel de date pleacă de la premiza că yālad implică o relație părinte - copil în pasajele cronologice biblice. Cu toate acestea, povestea lui Moise pare să demonstreze că yālad  are de-a face numai cu o relație familială generală, iar ca urmare a acestui lucru oferă o puternică evidență a unor lacune genealogice în raportul biblic. 

Cronologiile din Geneza - metodă sigură de aflare a vârstei vieții pe Terra?! ( I )

      

        În dezbaterile despre vârsta planetei, creaționiștii partizani ai concepției despre un pământ tânăr se sprijină adesea pe genealogiile din Biblie pentru a calcula timpul până la creațiune, ajungând aproximativ la un rezultat de 6000 de ani.  Dar există motive și argumente suficient de serioase pentru a vedea în aceste genealogii niște înregistrări importante, dar … incomplete. Ori, dacă se poate demonstra că aceste linii genealogice sunt incomplete, orice efort al creaționiștilor pământului-tânăr de a calcula vârsta vieții de pe Terra sau chiar a planetei în sine se va dovedi o luptă cu morile de vânt. Pentru următoarele câteva săptămâni vă invit alături de mine să cercetăm adevărul despre … vârsta vieții pe pământ, dar altfel de cum l-ați auzit de la amvoanele bisericilor!  Autorii materialului pe care îl voi traduce în continuare sunt creștini care cred în întregime în valoarea mesajului biblic, dar nu întorc spatele evidențelor de necontestat din știință. De fapt, este vorba despre Hugh Henry, cu doctorat în fizică la Universitatea din Virginia 1971  și Daniel Dyke, doctorat în teologie la Princeton Theological Seminary 1981 , actualmente profesor de Vechiul Testament la Cincinnati Christian University, Ohio.