11 întrebări inconfortabile despre Geneza 1 și 2

     

     Subiectul „ școlii de sabat ” din biserica adventisă pentru acest trimestru este creațiunea. Dacă ar fi tratat cu seriozitate și profesionalism, și dacă membrii bisericii s-ar descotorosi de mentalitatea păguboasă că „ adevărul vine de la liderii noștri ”, atunci recunosc că tema ar fi una cât se poate de interesantă  pentru omul secolului 21. Din păcate, nu pot să nu observi lesne cum întreg materialul de „ studiu ” are o unică sursă: Geneza 1 și scrierile Ellen White. Argumentele din știință sunt combătute, sau în cel mai bun caz, desconsiderate. În virtutea unui principiu enunțat chiar de Ellen White cu privire la fundamentele credinței noastre, principiu pe care am să-l redau imediat cu cuvintele autoarei, doresc să pun niște întrebări de „ meditație ” acelor membri adventiști care caută sincer adevărul cu privire la acest subiect, dincolo de prejudecăți și lozinci religioase impuse de biserică.  Mai întâi fragmentul EGW promis: 

  „ (Este important ca)…În apărarea doctrinelor noastre pe care le considerăm stâlpi fundamentali ai credinței, nu ar trebui niciodată să ne permitem să folosim argumente care nu sunt în întregime sănătoase. Poate că acestea ar putea aduce la tăcere vreun adversar, dar nu ar face onoare adevărului. Ar trebui să prezentăm argumente serioase care nu numai să aducă la tăcere pe oponenții noștri, dar care să reziste examinării celei mai atente și mai pretențioase . Nu ar trebui să pretindem că în doctrinele formate de către cei care au studiat cuvântul adevărului nu s-ar putea găsi unele erori, deoarece nici-un om nu este infailibil …Frații noștri ar trebui să fie dornici de a investiga într-un mod cinstit fiecare punct al controversei. N-ar trebui să gândim în felul acesta : „ Ei bine, avem tot adevărul, înțelegem stâlpii de bază ai credinței, și ar trebui să rămânem la această cunoștință. ” Adevărul este un adevăr care nu stă pe loc, iar noi trebuie să umblăm într-o lumină din ce în ce mai mare. ”

    Acum întrebările, pe care le puteți ridica instructorului de „școală ” de sabat:

     Dacă Geneza 1 și 2 trebuie înțelese literal, ca find vorba despre 7 zile literale în care a fost săvârșită creațiunea, atunci:

  1. Ce fel de lumină este în mod concret cea descrisă ca fiind creată în ziua 1-a? Dacă nu este vorba despre Big-Bang, adică momentul 0 al apariției universului, de unde provine atunci? Care este sursa ei? Dacă este Dumnezeu, iar Dumnezeu se plimbă „ pe deasupra apelor ” primordiale de pe planeta pustie și goală, cum poate exista în același timp , în același spațiu ( respectiv Terra ), și întuneric dar și lumină? În ce a constat concret „ despărțirea ” luminii de întuneric?

2. Dacă orice plantă și orice pom a fost creat în ziua a treia, cum a avut loc fotosinteza în absența energiei solare? A anulat Dumnezeu metabolismul întregului regn vegetal pentru o zi, până a apărut soarele? Care ar fi fost motivul pentru aceasta? În plus, o clarificare a acestei întrebări necesită în prealabil un răspuns concret la prima întrebare, legată de genul și sursa luminii din ziua 1-a…

 3. Dacă soarele a fost creat abia în ziua a patra, înseamnă că în primele trei zile Terra nu a depins gravitațional de soare. O altă încălcare a unei legi naturale importante, respectiv cea a gravitației. Trebuie deci să înțelegem că Terra exista literalmente cu mult înainte de soare? Așa ceva aruncă în ridicol toată astronomia modernă. 

 4. Ce fel de zile au fost primele trei zile, siderale sau solare? După Geneza 1, nu au fost nici, nici. Nu au fost siderale deoarece mișcarea de rotație a axei terestre nu a avut ca punct de referință vreun reper inițial de pe bolta cerească, și nu au fost solare pentru că nu au avut ca punct de referință soarele, deoarece acesta încă nu fusese creat. De fapt și la urma urmei, cum putem vorbi despre „ a fost o seară și a fost o dimineață ” în lipsa tocmai a ceea ce determină existența unei seri și dimineți, adică soarele? 

 5. Dacă recurgem la argumentul simplist „ Dumnezeu este atotputernic, deci putea crea cum vroia ” , (fără să țină cont de legile fizicii, de ex) …” atunci de ce nu putem folosi același argument și mai târziu, când va veni vorba despre crearea predatorilor naturali, special concepuți pentru a ucide ( păianjenii veninoși, scorpionii, viespile, virușii, animalele de pradă în general )? 

 6. Dacă toate animalele ( vertebrate și nevertebrate ) de pe uscat au fost create în ziua a 6-a, deci în 24 ore literale, avem de-a face cu o problemă elementară de ordin matematic. Într-o zi  de 24 ore sunt 86.400 secunde. Pe Terra sunt peste 5400 specii de mamifere și peste 1  200 000 de specii de nevertebrate, din care peste 1 milion sunt doar insectele. Așadar, numărul speciilor „ de pe uscat ” depășesc cu mult numărul secundelor dintr-o zi. Dacă Dumnezeu a făcut totul într-o zi, asta înseamnă că a creat aproximativ 14 specii într-o secundă. 

    Dincolo de acest aspect puțin probabil, intervine în discuție Geneza 2, 19-20. Acolo Adam pune nume fiecărei viețuitoare într-o singură zi !!! Ceea ce rezultă imposibil din argumentul matematic prezentat mai sus. Știm că a fost o singură zi, deoarece Eva este creată cfm Geneza 1: 26-27 în aceeași zi cu Adam, respectiv în ziua a șasea. Putea Adam deci să aibă timp pentru a da nume tuturor speciilor de animale într-o singură zi literală? Cfm Geneza 2: 20 Adam a dat nume tuturor fiarelor pământului, păsărilor ( create în ziua a 5-a !!!) și vitelor în 24 ore, ca apoi să se simtă singur, iar Dumnezeu să o creeze pe Eva?  Imposibil logic și matematic! 

 7. Conform Ellenei White, care s-a inspirat din autori mai mult sau mai puțin contemporani care au scris despre teologia creației, precum Thomas Burnet, moartea a apărut ca urmare a păcatului originar al primei perechi de oameni. Astăzi știm însă că moartea există pretutindeni în univers ( ciocniri de galaxii, supernove, hipernove, implozii nucleare de stele, etc), nu numai pe Terra. În plus, există de la începuturile creației universului atunci când din compoziția materie-antimaterie a rezultat asimetria care a dat naștere galaxiilor și stelelor. Cum s-ar putea așadar ca entropia în creștere a universului și legile termodinamicii să aibă de-a face cu un act moral al lui Adam și Eva? Cu alte cuvinte, degenerarea și moartea la nivel cosmic au fost prezente încă de la început, după momentul Big-Bangul-ului, și nu după neascultarea omului.  Ce-are de-a face un act moral al omului cu schimbarea însăși a structurii universului?

  8. Ce fel de caracter are Dumnezeu, dacă a pedepsit/condamnat o creație întreagă (animale, plante nevinovate ) ca urmare a actului moral al unei singuri creaturi? Ideea că blestemele din Geneza 3 au apărut ca urmare a păcatului omului aruncă o problemă de etică cu privire la caracterul divin, care mai mult complică lucrurile decât le soluționează.  În Geneza 1 și 2 ni se spune că doar omul avea posibilitatea nemuririi, dacă mânca din pomul vieții. NU ni se spune absolut nimic despre celelalte viețuitoare în acest sens. Cu alte cuvinte, prin hrănirea din pomul vieții, Adam și Eva puteau dispune de o armă secretă contra legilor firii (fizicii și geneticii) care stăpâneau creațiunea de la începuturile ei. Dar a pune apariția actualelor legi ale geneticii ( apoptoza, de ex ) sau fizicii ( entropia crescândă )pe seama neascultării omului , este un non-sens. De ce și-ar fi degradat Dumnezeu propria creație? Ce a vrut să demonstreze prin asta? Nu este mult mai logică și mai conformă cu realitatea științifică varianta că omului i-a fost propusă oferta de evadare din acest cadru general al morții, prin intermediul pomului vieții? Cu alte cuvinte, o teologie exact inversă față de ceea ce am știut și auzit până acum? 

  9. Dacă păcatul în sine, cfm Romani 6,23 , aduce moartea, nu i se conferă cumva acestuia o aură mistică, iar diavolului capacități creatoare, prin faptul că Dumnezeu îi permite să transforme la nivel genetic natura creată de El? Cum poate păcatul originar ( un act moral abstract de neascultare al primilor părinți ) să dezvolte mecanisme ucigașe neexistente până atunci la mamifere sau insecte, să determine creșterea entropiei, apoptoza, forma sau metabolismul animalelor? 

10. Dacă Dumnezeu a dorit să ne facă prin paginile bibliei cunoscută în mod concret vârsta vieții pe Terra, de ce nu a făcut-o în mod direct, fără ca să recurgem la calcule cronologice care sunt în mod evident eronate? Nu era mai simplu să o spună clar și concis, precum în Exodul 12: 40-41 ( anii robiei egiptene a lui Israel ) sau 1 regi 6:1 ( 480 de ani de la exod, data precisă a construcției templului lui Solomon?)

      

 11. Dacă nu ne convin datările radiometrice care stabilesc vârsta de milioane de ani a fosilelor de pildă, de ce suntem gata să acceptăm fără probleme datări despre potopul din regiunea Mării negre sau despre vechimea manuscriselor de la Marea Moartă, care folosesc aceeași metodă de datare? Unde este consecvența? 

    Într-o adevărată școală de sabat, aceste întrebări ar trebui cu curaj discutate, ținând cont de informațiile multiple pe care le avem la dispoziție astăzi. A refuza o discuție liberă pe marginea acestor teme spinoase, nu înseamnă altceva decât ignoranță și lașitate în fața dovezilor de necontestat din știință. Conform declarației EGW de la începutul acestui articol, declarație pe care o găsesc de o sinceritate incontestabilă, un adevărat creștin ar trebui să ofere răspunsuri pertinente la întrebări pertinente, și să aducă … „ argumente serioase care să reziste examinării cele mai atente și mai pretențioase. ” Adventismul de azi nu numai însă că nu-i ascultă sfaturile, dar întoarce spatele plin de sfidare acelora dintre noi care … dorim să știm „ puțin ” mai mult(e) decât în „ școala ” de sabat. Cu ce sunt vinovați aceia dintre noi care sunt capabili sau dornici să înțeleagă și altceva decât teologia de buzunar made în secolul 19? 

   Orice adventist care refuză să dea răspunsuri serioase la întrebările de mai sus o face nu pentru că îl interesează adevărul, ci pentru că îi este frică de el. De prisos să mai spun ce se va întâmpla cu fricoșii la ziua judecății...