duminică, 23 iunie 2013

Gânduri


    ”Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre, și căile mele nu sunt căile voastre, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile mele față de căile voastre, și gândurile mele față de gândurile voastre ” (Isaia 55, 8-9 ). Acesta este soiul de verset biblic  care ne dă de înțeles că, atunci când vine vorba despre Dumnezeu, concepțiile noastre, predicile noastre, doctrinele noastre, imaginația noastră sunt toate ca un fir de praf în comparație cu universul. Toți creștinii recunoaștem asta în principiu. Și cu toate acestea, atunci când vine vorba să ne apărăm doctrinele și ideile, câtă încordare, câtă nervozitate, câtă încăpățânare, câtă atotsuficiență și mândrie există!
 
     Azinoapte a fost una dintre acele nopți în care îmi place să ies din casă și să mă pierd prin pădurea din apropiere. Vremea superbă și luna plină de solstițiu de vară a făcut din această aventură o necesitate imperioasă pentru cine este preocupat de ceruri, dar nu neapărat din punct de vedere spiritual.  În timp ce admiram bolta cerească de o frumusețe răpitoare mi-am adus aminte de un grafic superb pe care vi-l pun și vouă la dispoziție aici

  Având în vedere graficul respectiv și versetele biblice de genul celui din introducere, cum vi se par oamenii care se agață cu încăpățânare de ceea ce ei cred că „ știu ”? Cum vi se pare îndărătnicia cu care cineva refuză să se adapteze noului, din orice fel de sferă ar veni acesta? Dar mândria denominațională care te face sigur să crezi că ești buricul universului și să-ți spui în șoaptă că ai avut mare noroc că te-ai născut în religia ta? Dar insistența cu care cineva afirmă că are tot adevărul? Și ... când sunt mai mari șanse ca să crești intelectual și chiar spiritual: continunând să mergi la pas alături de acești semeni care păzesc „sfintele hotare” și  ”credința dată sfinților odată pentru totdeauna ” cu dinții , sau despărțindu-te de ei, măcar în spirit, dacă în trup nu e posibil din diferite motive? 

   Nu am scris acest scurt eseu ca să vă invit afară din biserica voastră  și din lumea voastră cu trupul. Am scris deja destule despre asta de trei ani... Ci am scris pentru a vă invita afară din voi înșivă. Am scris pentru a îndrăzni să vă schimbați mentalitățile cele vechi. Este atât de uimitor să constați că nici mușuroiul tău nu e lumea, și că nici suratele tale nu sunt singurele artropode... E multă viață dincolo de noi înșine! E multă știință dincolo de ceea ce „ știm ”. Și e mult Dumnezeu dincolo de doctrinele noastre. 

   ” Și acestea sunt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi. Dar tunetul lucrărilor lui puternice cine-l va auzi? ” ( Iov 26,14 ) 

   

10 comentarii:

  1. am fost pe link-ul respectiv legat de univers si mi-a placut cum se termina "universul observabil" si Univers

    ma gandeam ca asa este si cu Dumnezeu, am un "Dumnezeu observabil" vs Dumnezeu

    de fapt daca as filosofa un pic, privind inapoi si vazand dumnzeul de "ieri" (al iadului) vs Cel de "azi" (al vietii), abia astept sa-L intalnesc pe Cel de "maine"


    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos spus. De fapt, asta este biblia: o istorie în continuă schimbare despre Dumnezeu. Nu Dumnezeu se schimbă, ci percepția noastră despre Dumnezeu se schimbă continuu. De aici absurditatea idolatrizării unei cărți, a unor doctrine , a unor puncte de vedere omenești. Puțini înțeleg asta, și mai puțini sunt dispuși să o accepte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut, Martin si bine te-am gasit!

      De ceva vreme imi gasesc placerea in lecturarea perioadica a articolelor tale. Te gasesc un om rational, prieten bun al logicii si fervent cautator al adevarului. Uneori, tonul acid cu care se intampla sa ataci biserica, imi aduce si mie aminte de perioada in care pledam pentru sentinta invariabila de "irecuperabil" si "vinovat", adresata aceleiasi biserici. Totusi, este interesant sa observi cum, unele lucruri incep sa se schimbe, la nivel individual, in cercuri restranse. Asta ma face sa realizez ca proocesul spalarii la creier nu este unul ireversibil si exista un loc pentru fiecare in Biserica Inchizitiri Ideologice de Ziua a-7-a.

      Gandurile exprimate sunt mai mult o concluzie personala in urma citirii mai multor articole, nu neaparat a celui de mai sus. Scuza-mi derogarea, te rog.

      Ștergere
    2. Salut Eduard și bine ai poposit pe aici. Mersi ptr atenția pe care mi-o acorzi și sper din tot sufletul să-ți fie răsplătită pe măsură. Cât despre tonul cu care atac biserica, „ boala” mi se trage de la ... Martin Luther. Sper să-mi accepți gluma, deși e glumă numai pe jumătate, altfel îmi alegeam alt pseudonim. Pur și simplu cred că am multe în comun cu el, în afară de , să zicem, limba germană :-)
      Numai bine.

      Ștergere
  3. Apreciez articolul, si felul in care ai pus problema. Adevarat ca tinem ca orbul de bata, da o facem taman cand nu este cazul, exact cand apare vindecarea. Ca adventist trebuie ca deja avem si noi o sfanta traditie, nu atat de stufoasa ca a altora, dar la fel de puternica, n-o doboara nimeni si nimic. Ca este a noastra.

    RăspundețiȘtergere
  4. mi-ai dat introducerea la predicuta. multumesc. iti dau si eu ceva :http://www.youtube.com/watch?v=RBVJXiVaDXQ e si in germana aici: http://www.youtube.com/watch?v=tHlE0B13G0I . sa ai multa pace. cosmin.

    RăspundețiȘtergere
  5. ”Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre, și căile mele nu sunt căile voastre, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile mele față de căile voastre, și gândurile mele față de gândurile voastre ”
    ------------

    Intr-adevar, gandurile si caile acestui "domn" biblic sunt atat de "unice" si "fascinante", incat unii dintre noi au ramas si inca mai raman fara cuvinte:))Dar doar unii, caci in ciuda afirmatiei acestui "domn biblic", constatam cu stupoare, ca felul lui de a gandi se oglindeste in tot ceea ce se intituleaza cre(s)tinism. Sau sa pasim un pas mai departe si sa spunem, religie? Sistem global? Bun, nu ne avantam atat de departe, ci ramanem la subiect.

    Am putea sa-l intitulam: Domnul paradoxului si al cailor sale paradoxale. Si cum paradoxul e la moda, de ce sa nu-l ridicam pe piedestalul pe care vom grava minunatul titlu: "domnul lumii moderne sau the good of the NEW AGE".

    Ce e de fapt PARADOXUL?
    PARADÓX ~uri n. 1) Opinie sau lucru care vine în contradicție cu adevărul general acceptat. 2) Raționament aparent just care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevărate, nici false; antinomie. /<fr. paradoxe

    Deci, un "domn" ale carui ganduri nu pot fi considerate nici adevărate, nici false? Nici bune nici rele? Nici albe nici negre? Wooow. Astea da, ganduri intergalactice!

    Si care ar fi ele?
    - Sa nu ucideti,.... dar aduceti-mi jertfa!
    - Sa nu mintiti,.... dar va voi pune in gura un duh de minciuna!
    - Mantuirea o veti primi doar prin credinta si nu prin fapte,.... dar tineti legea!
    - Va dau libertatea,.....dar inchinati-va DOAR MIE!
    - Sunteti liberi sa alegeti,(dar de nu ascultati),......va izgonesc!
    - Va iubesc, (dar de nu ascultati de ceea ce poruncesc),....va voi mistui!
    ...si ptr. ca nu am timp sa le insir pe toate, ma opresc aici.

    "Impresionant" paradoxul asta, isn't it? La ce concluzie putem ajunge? Intr-adevar, "genial"! :))

    Heil "domnule paradox"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că știu unde vrei să bați și sunt de acord cu tine. Păcat că n-ai fost mai explicit în postare ca să nu pornesc de la supoziții.
      Cred că nu ești de acord cu imaginea unui DUmnezeu schimbător dpdv moral , așa cum rezultă din comprarea VT cu NTestament. Normal că un om întreg la cap nu poate fi. Consider acest subiect extrem de profund și de complicat, mai ales ca unul care mă simt atras de lumea fizicii ( deci ceva care nu mai are nimic de-a face cu spiritualul ) unde există flagrantul contrast între mecanica cuantică și fizica normală newtoniană/einsteiniană.
      Cu alte cuvinte, dacă există un Creator al universului, paradoxul este la el acasă dpdv al funcționalității acestui univers. Nimeni nu și-l explică, dar există. La fel și cu impresionantul paradox dintre un DUmnezeu care iubește și unul care mistuie. EU nu cred într-un DUmnezeu care mistuie, ci doar într-unul care iubește, sau nu mai cred deloc. Repet, sunt multe de spus, dar mă opresc aici. Numai bine.

      Ștergere
  6. Intresant ce Diavol cuminte avem aruncat aici pe planeta... in afara de cartea Iov, nu e deloc letal. Nici bun, nici rau, mai degraba.... inexistent. Unde-i manifestata "mania mare" despre care vorbeste Apocalipsa?
    Doar Dumnezeu e omniprezent, lovind in dreapta si stanga, ca sa aiba ce vindeca,(probabil). Ceva nu se potriveste. Vezi replica lui Morpheus din "Matrix" : " ... lumea care ti-a fost trasa pe fata, ca sa nu vezi adevarul"

    RăspundețiȘtergere