De câte ori n-ați auzit de la amvoanele creștine sintagma ”Dumnezeu are un plan special pentru tine?” Nu-i așa că de multe ori? Dar și mai obsesiv folosita expresie ” trebuie să avem o relație personală cu Isus Hristos ”? Dar părinteasca atenționare „ ce ar face Isus dacă ar fi în locul tău”? Pentru foarte mulți dintre noi, aceste „minunate” reverberații spirituale moodyene ale secolului 19 nu reprezintă câtuși de puțin exemplare-mamut ale unui limbaj de lemn desuet, nu sunt nicidecum clișee lingvistice la fel de goale ca replicile personajelor lui Caragiale, ci efectiv purul adevăr după care creștinii sinceri își ghidează secundă după secundă însăși viața lor. Chiar așa… are Dumnezeu vreun plan special pentru tine ( mine )? Dacă da, care? Și cum îl aflu?
Mă voi limita în acest editorial doar la prima expresie, cea din titlu. Despre celelalte am mai vorbit eu pe undeva, cândva . Haideți să presupunem acum în mod serios că Moody avea dreptate: Dumnezeu chiar are actualmente peste 7 miliarde de planuri diferite, pentru fiecare om de pe Terra. Cum… de ce diferite? Pentru că fiecare om este diferit de altul, nu? Ar fi culmea să aibă același plan identic pentru toți, precum neprețuitul și mult iubitul Kim Jong Un pentru poporul său nord-coreean, de la talpă la opincă. Orice creștin ar refuza gândul ăsta ( de tristă amintire mai ales pentru acei dintre noi care au pupat comunismul ), așa că rămânem la concluzia că El are un plan stabilit în amănunt ( chiar până la cel mai mic amănunt !!!) dar diferit, pentru fiecare dintre noi. Chiar și-așa să fie… ne opintim din start: nu aduce asta cumplit de mult a predestinație? Adică cum? Un plan în amănunt-amănunt cu viața mea? Și ce pulovăr să îmbrac seara pe deal? Și ce marcă de PC să cumpăr/să nu cumpăr? Și ce șosete/pantaloni/cravată să port mâine la biserică?
Un hotărât da, conform lui Jim Hohnberger. Cărțile și DVD-urile lui vândute în lumea AZS mai ceva ca discurile lui Celine Dion ( dacă păstrăm proporțiile matematice între cei „ păcătoși ” și cei „ aleși ”… evident ) tocmai asta spun pe față: Dumnezeu se implică în viața ta în orice plimbare cu bicicleta, în orice gătit de supă de găluște, ba până chiar și atunci când te speli pe dinți… Da, Dumnezeu e acolo, ca să-ți șoptească la ureche cum „ e mai bine pentru tine”: care e partenerul ideal de căsătorie, ce job să alegi, ce mașină să-ți cumperi, ba chiar ce destinație de concediu e mai convenabilă. Dar upppsss… nu știu cum se face că dumnezeul ăsta atât de obsedat de lucrurile mici nu mai are nimic să spună tocmai atunci când roboțelul său preferat, Jim Hohnberger, bagă mâna sub bluza secretarei sale, uitând că acasă are o nevastă. Nu știu cum se face că dumnezeul ăsta tipicar nu spune nimic unor indivizi de talie AZS mondială ca Pipim, care stau la dreptate și adevăr , tocmai când vine vorba să-i avertizeze că duc o viață dublă ( hai s-o numim bigamie de iz vechi-testamental, dar cu nuanțe moderne ), sau tace mâlc când megastarul autohton Vasile Fereșteanu atinge lasciv vreo fetiță de cinci ani printre două recitaluri de memorizare ale Psalmului 119. Ciudat dumnezeu, nu-i așa?
Mda, știu ce-mi veți spune: Martine, Martine… Dumnezeu le-a șoptit în conștiință să facă/nu facă anumite lucruri, numai că ei au ținut/ n-au ținut cont. Bine, bine… dar cum rămâne atunci cu planul ăla? Domnii respectivi au ascultat militărește de orice amănunt nesemnificativ de prevederili cincinalului divin , dar când a venit vorba de ceea ce e mai important s-au făcut că plouă iar planul s-a dus … știți voi unde?!? Ca-n jocul ăla din copilărie „ Nu te supăra frate”, unde , dacă aveai ghinion, începeai din nou de la zero?!? Păi dacă e așa, dragii mei, iarăși nu se potrivește ceva: adică Dumnezeu face planuri în amănunt pentru fiecare dintre noi, DEȘI știe foarte bine că vine într-o zi cineva cu coarne și le dă cu totul peste cap? Vede cineva ceva inteligent în dumnezeul ăsta, că eu nu!!!… Ce rost are să trasezi fiecare mișcare și respirație a cuiva, dacă tu știi de fapt, ca și Creator, că va exista un anume moment în care voia Ta pentru acea persoană va fi anulată tocmai de alegerile ei? E vreo logică? Dacă da, spuneți-mi vă rog, care!
Și uite așa am ajuns în punctul fierbinte al discuției. Ce rost are ca Dumnezeu să aibă un plan concret, în detaliu, pentru viața cuiva, din moment ce și-a asumat din start riscurile imense derivate din crearea de ființe cu liberul arbitru? Hai că întreb altfel: are vreun sens să schițezi viața cuiva în amănunt, și să-i tot ceri să se țină de indicațiile tale, iar apoi să pretinzi în fața universului că acea persoană e liberă cu desăvârșire? Cum poate Dumnezeul adevărat să iubească libertatea ta, dacă îți spune la fiecare pas ce să faci sau să nu faci? Cum poate Dumnezeul adevărat să pretindă că te iubește, dacă nu-ți permite să greșești tocmai prin alegerile tale? Voi ați face la fel cu copiii voștri? E normal la cap un părinte care stă toată ziua ( și de ce nu… toată viața!) cu gura pe bietul copil, dându-i sfaturi pe bandă rulantă în absolut orice fleac? Sau inteligența părintelui este măsurată tocmai prin faptul că știe să-l lase pe copil, de la o anumită vârstă, să se descurce singur?
Dar hai să închidem ochii și peste exercițiul de logică simplu de mai sus. Să presupunem că Dumnezeu e chiar tipul de șeic oriental insistent care vrea să ne spună la fiecare pas ce să facem, în amănunte: ce fată/băiat să alegem în viață, ce job, dacă să intru sau nu la facultate, dacă să plec în călătoria cutare sau nu, în fine … o infinitate de chestii. Bun. Și cum ni le spune concret? Deschizi biblia cu ochii închiși și pui degetul undeva la întâmplare? Pui nșpe semne? Te rogi 20 h din 24 de ți se julesc genunchii? Scrii bilețele cu mai multe variante și faci o tragere loto sfântă? Folosești ca pe vremuri Urim și Tumim ( 1 Samuel 28,6 ) confecționați artizanal? Cum afli dragul meu planul ăla ultrasecret? Cine ți-l spune? Am auzit în ultimii ani nenumărate povești ale unora care s-au căsătorit cu „ aleasa/alesul Domnului ”, dar ale căror căsnicii au sfârșit printr-un divorț tragic. Sau despre cazuri în care „ Domnul le-a spus să meargă în Italia sau Spania la muncă ” , dar sunt mai săraci acum decât atunci când au plecat. Sau despre cum ” Domnul mi-a dat un job super ” și au terminat mergând la psiholog pentru sindromul Burnout. Adică, cu alte cuvinte… s-a ales dracu de planul Domnului!
Îmi pare rău că trebuie să te trezesc dintr-un somn dulce dacă crezi asta, dar Dumnezeu chiar nu are niciun plan concret pentru tine! Dumnezeul adevărat este prea inteligent ca să-ți dea mură-n gură ceea ce tu poți gândi, crea și alege singur! Și totuși, dacă există vreun plan, atunci singurul plan care îl are pentru tine este să fii fericit! Să ai viață, și s-o ai din belșug, bucurându-te de fiecare clipă aici, nu dincolo! Acum, nu altădată! Dar n-o să stea Creatorul să-ți spună când să faci la dreapta sau la stânga, dacă aleasa inimii e brunetă sau blondă, dacă e mai bine să fii medic sau fotbalist. Toate deciziile vieții îți aparțin în exclusivitate. Dumnezeu te-a înzestrat doar cu un creier minunat care poate înmagazina, sorta și alege miliarde de informații pe secundă, informații care îți formează de altfel traseul vieții tale. Dumnezeu poate doar închide și deschide „porți” în viața ta, dacă te rogi pentru un lucru anume și știe că acel ceva este bun/nu este bun pentru tine. Dumnezeu te poate ajuta să compui supercomplicatul puzzle al vieții tale, prin alegeri raționale și logice făcute de mintea ta, dar niciodată nu va alege El în locul tău! Nu aștepta ca Dumnezeu să-ți arunce pe masă soluția finală a problemelor tale. Trebuie să o găsești tu singur.
Permiteți-mi în încheiere o pildă și o istorie reală. Mai întâi pilda. O turistă mare amatoare de scufundări în ocean revine la suprafață după ce iahtul grupului a plecat spre țărm. Rezistă disperată trei zile și trei nopți, după care moare epuizată și se trezește în rai. Înfuriată, îl întreabă pe Dumnezeu de ce nu a făcut un plan de salvare al ei. De ce nu a trimis vreun elicopter, sau alte vapoare sau șalupe care să o caute insistent. Dumnezeu îi răspunde în schimb că a trimis la un moment dat o ditamai buturugă, de care putea foarte bine să se agațe, iar curenții ar fi dus-o la mal. Ea a refuzat în schimb buturuga, deoarece … după părerea ei, planul divin de salvare trebuia să arate mai …profesional.
În aceeași ordine de idei, cunosc cazul real al unei fete foarte credincioase din România, cadru medical calificat, care la un moment dat în viața ei a fost diagnosticată cu cancer la pancreas în stare incipientă. Toți medicii pe care i-a consultat i-au recomandat metode moderne de tratament, printre care chimioterapia, care în acel stadiu ar fi fost cu siguranță un succes în combaterea bolii. Fata a ales însă să arate tuturor ( inclusiv colegilor ei medici ) credința ei în Dumnezeu și faptul că Dumnezeu avea un „ plan deosebit pentru ea ”. După 3 ani de creșteri și remisiuni succesive a tumorilor canceroase, timp în care a ales exclusiv calea naturistă de tratament, fata a murit extrem de slăbită și în chinuri groaznice. Ei bine, tocmai părerile noastre despre „ planul divin special cu noi ” fac ca acesta să nu se împlinească niciodată așa cum ar vrea Dumnezeu! Dacă am profita la timp de lucrurile mici ale vieții, dacă am fi mulțumiți cu ceea ce avem deja, dacă am apuca binele atât timp cât ni se oferă, viața ar fi mai frumoasă. Dar noi dorim în general lucruri mari de la viață, suntem continuu nemulțumiți cu ceea ce avem și disprețuim de multe ori singura soluție viabilă la problemele noastre. E o vorbă bătrânească: „ când ești tânăr, ai numai planuri , dar deloc înțelepciune. Când ești bătrân, nu mai ai niciun plan, ci doar înțelepciune ”.
Pe cei care tot mai insistă să creadă în „planul special” al lui Dumnezeu pentru ei, îi întreb în modul cel mai serios: Dumnezeu o fi tânăr sau bătrân?!?
Oare asta să însemne expresia ”Dumnezeu are un plan pentru tine”? Eu mi-am imaginat întotdeauna că se referă la un plan general de a-ţi oferi speranţă, mântuire, un scop nobil în viaţă; cu alte cuvinte ”are planul ca tu să faci ceva cu adevărat valoros cu viaţa ta.” Doar în unele cazuri excepţionale,cum a fost cel al lui Moise sau Pavel, Dumnezeu are o misiune pentru un anumit om, acceptarea acesteia depinzând,evident,de alegerea umană.
RăspundețiȘtergereCred că, în general, Dumnezeu reacţionează la alegerile noastre,ca într-un joc de şah;iar ueori acţionează ca să provoace o reacţie. Dar aceasta mai mult în interesul nostru spiritual. Nu ştiu dacă se implică vreodată pentru a ne asigura confortul temporar.
Rămân totuşi, pentru mine, multe întrebări, provenite din interdependenţa acestor compartimente în viaţa omului, din complexitatea reacţiilor umane. De exemplu,cum poţi reacţiona ”bine” pe plan spiritual când trăieşti drame pe alte planuri iar Dumnezeu nu vrea să te ajute? Cred că e mult mai reconfortantă ideea că El ”îngăduie totul cu un anumit scop,” adică...”are El un plan, nu sufăr degeaba.”
Martine, Dumnezeu a avut un plan. Il gasesti in Gen. 1:26-28. Asta e planul pentru om. Sa fie om, nu cimpanzeu. Diferenta genetica intre om si cimpanzeu e, probabil, mai mica decat intre maimute si euglena verde, insa omul e diferit prin ceea ce gasesti in Gen. 2:7, nu prin ceva determinabil stiintific. Ca'i zici suflet, spirit, cogito sau constiinta de sine, asta e singura diferenta a omului. Omul este un animal cu instincte slabe. Un animal ce este creat doar pe jumatate, restul se creeaza singur. La lupi vor fi mereu alpha-male, vaduva neagra isi va manca barbatusul mereu, leii vor fi mereu poligami. (ia ideea din ce zic, nu acuratetea stiintifica, n'am chef sa verific acum) Omul e cum alege sa fie. E determinat partial de mediu, de educatie etc., dar poate sa aleaga inclusiv sa existe sau nu.
RăspundețiȘtergerePovestea trista cu tanara moarta arata cat de mult rau face folclorul teologic ce inlocuieste, in toate bisericile crestine, dar cu asupra de masura in cele neoprotestante, lectura Bibliei. Dumnezeu a dat oamenilor capacitatea de a dezvolta cunostinte si a le folosi. Ceea ce numim azi tehno-stiinta. Povestea lui Noe e cutremuratoare. El e prototipul omului tehno-stiintific actual. Cand afla ca o sa fie ape mari (inundatie/potop), nu se urca pe un deal mai inalt, ca animalele, nici nu se pune in genunchi sa se roage ca Dumnezeu sa opreasca ploaia, ci pune mana pe topor si-si face barca. O solutie tehnologica simpla. Abraham incearca sa il induplece pe Dumnezeu, insa solutia pentru Lot e la fel de simpla - sa plece din cetatea aia. Dumnezeu nu il ridica in mod supranatural la cer pe Noe, ca pe Ilie, sa zicem. Nici nu face un clopot de cristal peste casa lui Lot. Mantuitorul ridiculizeaza virulent prostia si lenea celui ce'si cladeste casa pe nisip.
'Caci ocrotire da si intelepciunea, ocrotire da si argintul; dar un folos mai mult al stiintei este ca intelepciunea tine in viata pe cei ce o au.' (Ecl.7:12)
Sigur, atat credinciosii, cat si detractorii Bibliei sunt preocupati de straturi geologice si fosile, de YEC si gap theory si alte inutilitati de'astea savante, in loc sa priceapa ca omenirea poate sa inceapa sa colonizeze sau sa exploateze alte planete si ca daca Dumnezeu l'a facut pe om suficient de destept incat sa construiasca navete spatiale inseamna ca n'are nimic impotriva. Eu vad o multime de oameni inteligenti dintre neoprotestanti care isi pierd vremea cu conspirationisme idioate si cu negarea calatoriei pe Luna in loc sa fie la conducerea unor cercetari care sa ne permita sa aducem resurse din spatiu sau sa le folosim mai inteligent pe astea de aici.
Asa ca pana sa ne intrebam 'ce ar face Isus dacă ar fi în locul tău', hai sa ne intrebam ce'ar face Noe daca cineva din familia lui ar face cancer: s'ar ruga pentru o minune sau ar lua bisturiul sa extirpe tumora?
Expresia în sine este neavenită logic atât timp cât Dumnezeu nu-ți descoperă concret ce trebuie să faci. Știm cu toții că viața asta este extrem de complicată, ca un joc de șah, cum spui tu. A spune că Dumnezeu are un plan ptr tine e ca și cum DUmnezeu ți-ar cunoaște de la început toate mutările pe care le vei face în joc, dar dorește ca să faci de fapt altele, mai bune, pe care le știe el mai bune pentru tine. În cazul în care faci exact așa cum îți cere El, precum am încercat să explic, nu mai joci tu personal șah, cu mintea ta și deciziile tale, ci joacă El prin tine și tu ești un simplu computer performant, al cărui software a fost scris în tine de altcineva( ingineri IT ). În acest caz dispare liberul arbitru, dispare personalitatea, dispare libertatea.
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu excepții de la regulă, precum Moise, Iosif , Isus sau Pavel, a căror viață a fost urmărită de Dumnezeu și apoi schimbată în mod intenționat de Dumnezeu, prin intervenție directă. Dar să fim serioși, mi-e greu să cred că Dumnezeu are planuri „alese” cu fiecare din noi. În pilda talanților, El doar a dat omului anumite daruri, iar dezvoltarea acestora depinde doar de om. Dezvoltarea și succesul intelectual/spiritual/material depinde doar de alegerile raționale pe care omul le face în viață, asta vreau să zic. Normal că dacă nu îți merge deloc bine material, ești afectat automat și emoțional/spiritual, sau în sens invers, printr-un divorț, de ex.
Dacă ajungem la ideea că „ El are un plan, nu sufăr degeaba ”, iar avem dileme serioase. Eu cred că suferința noastră nu are de-a face absolut nimic cu Dumnezeu, ca atare cu niciun plan divin. Ea se datorează exclusiv alegerilor noastre greșite la un moment dat în viață, sau ca în pilda talanților, lenei, orgoliului și atotsuficienței noastre. Ar fi absurd, deci, ca apoi să-l băgăm pe Dumnezeu în ecuație și să-i cerem socoteală. Dumnezeu îngăduie multe, inclusiv holocaustul. Dar uite că Einstein a scăpat de holocaust, deoarece a făcut alegerea potrivită la timp, și anume să plece din Germania devenită nazistă. Multora dintre noi ne vin la un anumit moment în viață astfel de flashuri mentale, poate chiar de la Dumnezeu, dar noi le refuzăm, și pierdem meciul.
În rezumat, este foarte complicat de deslușit puzzleul ăsta al vieții, dar refuz să cred că Dumnezeu are planuri speciale pentru fiecare dintre noi. Ne-a dat în schimb talanți la fiecare ( IQ, prieteni, familie, stare materială, etc, etc.. ) pe care trebuie să-i punem la bursă. Cum jucăm la bursa vieții, este treaba noastră, nu mai e a Lui.
Ca sa deslusesti puzzle-ul vietii trebuie sa vrei sa intelegi. Cum crezi ca citesc crestinii (majoritatea, cel putin) intamplarea asta?
RăspundețiȘtergere2 Regi 6
1. Fiii prorocilor au zis lui Elisei: "Iata ca locul unde locuim noi cu tine este prea stramt pentru noi.
2. Haidem pana la Iordan; ca sa luam de-acolo fiecare cate o barna si sa ne facem acolo un loc de locuit." Elisei a raspuns: "Duceti-va."
3. Si unul din ei a zis: "Fii bun si vino cu slujitorii tai." El a raspuns: "Voi merge!"
4. A plecat deci cu ei. Ajungand la Iordan, au taiat lemne.
5. Si pe cand taia unul din ei o barna, a cazut fierul de la secure in apa. El a strigat: "Ah! domnul meu, era imprumutat!"
6. Omul lui Dumnezeu a zis: "Unde a cazut?" Si i-a aratat locul. Atunci Elisei a taiat o bucata de lemn, a aruncat-o in locul acela, si fierul de la secure a plutit pe apa.
7. Apoi a zis: "Ridica-l!" Si a intins mana si l-a luat.
Fii bun și dă-ne răspunsul, k :-) Cum citesc creștinii ?
ȘtergereCum imi pare ca faci si tu in raspunsul de mai jos: minune!
ȘtergereDespre ce'i vorba acolo intelegi daca citesti Deut. 28 si daca incerci sa'ti inchipui ce facea omul cand i'a cazut fierul de la secure in apa. Si mai gandeste'te la Petru si colibele lui.
Sau poti sa crezi ca Dumnezeu a schimbat densitatea specifica a bronzului (sau din ce'o fi fost securea aia) astfel incat potrivit principiului lui Arhimede sa pluteasca.
Da , pot să cred! Care-i problema? Minunea nu este altceva decât anularea temporară a unor legi fizice cunoscute ( în cazul de față cea a lui Arhimede ) sau acțiunea altor legi fizice necunoscute care anulează efectul unora cunoscute ( de ex motorul cu reacție sfidează legea gravitației ). Altfel spus, minunea este o intervenție directă a cuiva/ceva într-un sistem închis care de altfel se conduce după legi fizice inviolabile. Numai că eu nu văd minunile ca fiind în planul lui Dumnezeu ptr omenire. Ele sunt doar „reparații ” capitale ale sistemului numit „ viață ” deoarece omul refuză să asculte de planul inițial al lui Dumnezeu ( vindecările ) sau pentru că trebuie să demonstreze ceva cuiva sceptic ( mersul pe apă al lui Isus , timpul înapoi cu 10 trepte la ezechia, etc ).
ȘtergereSă înțeleg că tu nu crezi în minuni, sau că le-ai numi altfel?
Evident ca nu cred in minuni, in cel putin doua feluri din trei. (Imi pare ca am mai povestit cu tine despre cele trei sensuri ale lui 'a crede' - a fi de acord ca exista, a avea incredere in ceva/cineva si a ii fi credincios/loial cuiva; dintre acestea trei, evident ca prima e cea mai putin importanta - si dracii cred...) Daca cred ca exista sau nu e mai greu de zis. Cred ca Dumnezeu poate sa faca orice, 'in principiu'. Adica poate, dar problema e daca vrea, daca se potriveste cu caracterul sau etc. Asta ma intreb de fiecare data cand vad 'minuni'. A pune scuipat in praf pentru a vindeca un ochi are sens - desi si aici e o discutie intreaga, dar Isus explica de ce sunt vindecarile atat de rare (Luca 4:27). Scoaterea de draci nu e o minune, pentru ca nu contrazice nimic din ceea ce putem cunoaste rational despre lume. A fi posedat e la fel de supranatural ca a fi exorcizat. Invierea, iarasi, nu e o minune in sine. In interiorul Bibliei, potrivit Genezei, este ceva absolut normal. Iar despre mersul pe apa sau vinul din Cana am anumite retineri in a considera ca avem de'a face cu relatari ale unor 'fapte obiective'.
ȘtergereDar sa revenim la Elisei. Scoaterea fierului din apa e vreo vindecare? Sau erau ucenicii profetilor sceptici? Nu cred. Adica miza pare atat de insignifianta, din orice punct de vedere, incat nu vad de ce Dumnezeu si'ar pierde vremea sa scoata un fier de secure din apa. Asta m'a facut sa citesc mai atent episodul.
Prima observatie este ca nu prea e vorba de o constructie fizica pe acolo. Nu sunt niste oameni ce vor sa se mute de la garsoniera la aprtament de 4 camere.
A doua e o neconcordanta de loc. Ei par sa fie la o oarecare departare de Iordan, vor sa mearga sa ia de acolo cate un lemn fiecare, insa casa pe care intentioneaza s'o faca nu este 'aici', ci 'acolo'.
A treia observatie este ca fiii profetilor insista sa mearga Elisei cu ei, de parca ar sti ca o sa se intample ceva.
A patra - nu ni se relateaza ca s'a dus vreunul sa imprumute securea. Iar a imprumuta era o treaba plina de semnificatii.
A cincea - cel care taie lemnele nu se uita unde loveste cu securea, ci unde ii zboara fierul. Altfel de unde stie unde a cazut? Orice om ce'a taiat lemne stie ca miscarea spre lemn trebuie pregatita 'din aer', dar nu ai cum sa vezi traiectoria fierului daca iese din coada.
A sasea - nimeni nu se baga in apa dupa topor in apa. De ce? Chiar erau niste puturosi? Nu stia niciunul sa inoate? Fierul nu e luat de ape, deci daca stiau unde a cazut puteau intra sa'l caute.
A saptea - nu era singura secure, probabil avea fiecare cate una. Problema nu era paguba, ci pozitia fata de imprumutator.
A opta - lemnul taiat de Elisei a plutit sau s'a dus la fund? Si daca a plutit, l'a luat curentul?
A noua - de ce pune un lemn pe apa? nu putea sa zica 'fierule, iesi din apa!' si fierul sa iasa singur? e mai usor sa modifici densitatea fierului decat sa faci o secure sa zboare inapoi in coada?
Si, in fine, intrebarea fundamentala: Dumnezeu a renuntat la toate celelalte probleme, de oamenii ce mureau de foame sau de boli nu i'a pasat, in schimb cel mai important lucru din univers a devenit despagubirea pe care ar fi urmat s'o plateasca pentru secure unu' cu doua maini stangi si fara minte (putea verifica toporul si daca juca in coada sa puna lemnul in apa)? A fost evitata, prin 'minunea' asta vreo catastrofa? A devenit cineva credincios? Care e rostul ei?
Trebuie sa raspunzi la intrebarile asta ca sa ma convingi ca e vorba de o minune.
Eu nu țin deloc să cred în autenticitatea textului respectiv, adică dacă episodul cu securea chiar e adevărat. Și ptr mine e irelevant. Dar dacă s-a întâmplat într-adevăr, e totuși o minune. Nu știu rostul ei, dar e o minune.
ȘtergereApoi nu trebuie musai ca în urma unei minuni cineva să devină credincios. Sau să se evite vreo catastrofă. Nu?!? Minunile sunt inexplicabile și gata. Ca Dumnezeul care le face.
"Minunile sunt inexplicabile și gata. Ca Dumnezeul care le face."
ȘtergereProblema e ca eu nu prea cred ca Dumnezeu face minuni. Nu ca's eu necredincios (incredul, daca vrei), ci pentru ca in Biblie gasesc tot timpul pe altii care fac minuni. Nici nu ar putea, in mod ironic. Stiu ca e un simplu joc de limbaj, dar daca e atotputernic, atunci de ce sa ma minunez ca poate sa invie un om? In fine, revenind, primele minuni apar in Exod 7. Iar acolo cel ce se ocupa de minuni e faraonul. Aici e de facut o observatie importanta:
- Intotdeauna, cei care fac legea (si legile) si'au dorit sa fie deasupra lor.
Dar asta e o idee a Satanei, nu a lui Dumnezeu. Citeste Deut. 17:14-20. (Si observa, te rog, ca Egiptul ala nu e o tara determinata geografic neaparat, ci un mod de a conduce un popor. Solomon a intors pe Israel in Egipt. Si mai observa un paralelism: exista doi Iosif care ajung in Egipt, iar istoriile sunt similare; problema succesiunii la conducerea familiei sau la conducerea Iudeei determina plecarea in Egipt; si tot de doua ori, un Iosua (asta e, de fapt, numele evreiesc al Mantuitorului) este cel ce conduce poporul la intrarea in Canaan. De'aia putin imi pasa de arheologii care cauta urme ale evreilor in Delta Nilului.)
Dumnezeu e primul care respecta legea pe care a dat'o. Stapanii din aceasta lume se pretind mereu deasupra legilor pe care le fac. Si tot ei se pretind zei. Si pretind ca fac minuni (regii Frantei si Angliei cica vindecau galcile (scrofulele), iar aia ai Danemarcei epilepsia, in timp ce imparatul Sfantului Imperiu Roman schimba vremea). Moise a batjocorit aceste pretentii, asa cum in Geneza a batjocorit inchinarea la animale sacre si totemurile. Nu e nicio minune acolo. E darea de gol a unui impostor. 'Minuni' de'astea face Dumnezeu adesea. Ca atunci cand ii arata lui Balaam ca'i mai prost decat o magarita.
Daca te uiti si astazi pe la facatorii de minuni si sustinatorii lor, o sa vezi ca sunt exact genul ala de charismatici ce sustin ideologia razboinica a neoconilor. (Un fel de - Jesus is love* - scris mare si mic de tot, jos: *for wasp only.) Graul si neghina trebuie sa creasca impreuna pana la seceris - dar Pamantul e gradina noastra, n'o putem lasa neplivita.
Episodul cu securea e absolut adevarat, numai ca noi avem intelegeri fundamental diferite despre ce inseamna adevar. Sunt obosit acum, dar incerc sa revin dimineata cu ceea ce inteleg eu din povestea cu securea. Pentru mine e fascinant.
Iti dau un singur indiciu, daca vrei sa dezlegi singur ghicitoarea: gandeste'te ce inseamna in romaneste expresia 'sa nu incapi de cineva'. Si gandeste'te cine a fost primul care a chemat pe altul sa iasa undeva si ce i'a facut.
ȘtergereAbel și Cain. Isnt´it? Dacă da, aștept mâine continuarea cu securea.
ȘtergereDa, evident. Dar e nevoie de un mic preambul.
ȘtergerePuternicii acestei lumi n'au fost niciodata prea incantati de libertatea cuvantului. 'Cine limba lunga are/Cinci ani va sapa la sare' zicea C. Tanase in timpul aliantei cu Germania din WW2, si incheia cu 'ceasul face tic [degetul spre public] -tac [degetul la gura, in semn de tacere]. Unul dintre cele mai acide pamflete la adresa lui Ceausescu a fost mascat in poezii pentru copii de Ana Blandiana - cele cu motanul Arpagic. Au fost interzise si au circulat ca samizdat - cam ca lectiunile :). (detalii: http://www.evz.ro/detalii/stiri/ana-blandiana-il-reabiliteaza-pe-arpagic-825884.html - pe la mijlocul interviului). Esti un fel de filolog din ce stiu si esti, cred, familiar cu genul literar reprezentat de scrierile lui Swift (ce nume biblic are Gulliver!) sau Orwell (pamflete 'in cheie'). Acestea fiind zise, notam ca exista un gen literar al 'literaturii in cheie', gen subversiv, prezent in toate culturile si in toate timpurile, unde abunda 'supranaturalul de basm'.
De la asta si de la o discutie cu privire la alta intamplare cu Elisei (aia cu 'suie'te plesuvule') am pornit eu. E strigator la cer sa crezi ca profetul trimite la moarte, printr-un blestem, niste copii mai slobozi la gura. Dar 'ketanim' aia din 2 Regi 2:23 nu sunt musai copii, pot fi foarte bine tineri sau oameni neimportanti. Cei 42 care mor par sa fie tocmai cei din 2 Regi 10:13-14. Iar toata povestea sa fie un 'dublet' care sa'ti arate ca Elisei si Iehu (cei 2 ursi) erau de aceeasi parte a baricadei, ceea ce e evident in 2 Regi 9:1-10. In fine, e mult de analizat si la asta, dar sunt argumente puternice in favoarea acestei interpretari.
Acum revenind: tara se afla in plin razboi civil. In razboi civil si in vremuri de teroare, a vorbi pe sleau poate fi periculos. Asa ca e mai simplu sa inventezi o 'parabola' de'asta plina de supranatural de basm, cu securi ce plutesc. De ce? Sa vedem:
- Cine sunt fiii profetilor? Daca citesti atent Biblia, vezi ca sunt un fel de 'printi' ai religiei evreilor, cum sunt cardinalii la catolici. Adica protipendada si totodata pepiniera de cadre pentru establishmentul politico-religios. Niste aparatcici, o nomenclatura ce nu apartine clerului 'de sange' (levitii), cel mai probabil. Dar care se implica masiv in politica si religia statului. Nu insist nici pe asta foarte mult, ca e alta poveste lunga, dar daca vei cauta dupa expresie vei vedea ca ea nu apare decat in vremea lui Ilie si a lui Elisei. Si ca au o relatie tensionata cu cel din urma, deranjati de faptul ca a ajuns succesorul lui Ilie unul ce nu era dintre 'printi' (vezi cat de prietenosi sunt cu Elisei in 2 Regi 2). Ca problema era pozitia in structura puterii vezi in 2 Regi 2:15, episod ce aminteste de Iosif si fratii lui, dar si de plecaciunile batjocoritoare ale soldatilor in fata Mantuitorului.
- Ca a nu incapea de cineva inseamna in cultura biblica acelasi lucru ca in romaneste, de exemplu (si in multe alte culturi), e limpede daca te intorci la Avraam si Lot (vezi Geneza 13, mai ales versetul 6). De asemenea, la Babel, cand centralismul sfarseste in dezbinare.
Ștergere- A te imprumuta inseamna a iti pierde libertatea. Asa a fost mereu, asa e si acum. Ca esti dator la banca, individual, sau ca esti dator la troica (EC, IMF, WB) precum Cipru, cel ce te imprumuta iti dicteaza. Si, mai mult, iti strica si economia, pentru ca dupa ce 'tunzi' depozitele, nimeni nu mai vine cu banii la tine in tara. Asta e motivul pentru care la Deuteronom, cand e vorba de binecuvantari si blesteme, a da sau a lua cu imprumut e un lucru important. Iar capitolul se incheie cu 'intoarcerea in Egipt'. De ce? Pentru ca Egiptul e cheia pentru intelegerea imprumutului. Citeste istoria lui Iosif din Gen. 1. Cei 7 si cu 7 ani reprezinta un ciclu istoric ce se tot repeta. Economia creste, oamenii devin euforici si, de obicei, incep razboaie. Dupa care vine recesiunea sau foametea, ca in 46, dupa razboi. Campuri pustiite, barbati care sa lucreze pamantul morti, deci foamete. Si mai citeste Gen. 47:15-26, ca sa vezi cum se inrobeste un popor. Ala e modelul Egiptului. Or Elisei lupta contra acestui model social si politic. Dupa ce se joaca putin de'a despartitul Iordanului, vindeca apele de la Ierihon, locul blestemat. Adica pune sare in apa. Adica, cel mai probabilm ii invata pe oameni calea lui Dumnezeu, astfel incat 'apele' sa fie bune, locuitorii cetatii sa nu se mai adape de la izvoarele otravitoare ale paganismului si ale asupririi. Dar ca datoriile duc la robie Elisei 'striga de pe casa', in 2 Regi 4:1-7. Iar dezrobirea se face 'conspirativ' (cu usile inchise), dar cu ajutorul celor la fel de saraci si inrobiti, proprietarii de vase goale. Pe aici e de cautat motivul pentru care securea e imprumutata.
- Fiii profetilor nu sunt la prima insistenta; ei insistasera, in trecut, sa'l caute pe Ilie. Acum insista sa il duca pe Elisei pe malul Iordanului? De ce? Pai acolo 'disparuse' Ilie. Or ei voiau sa scape de el si sa'si si ascunda crima, zicand ca a fost rapit, precum Ilie. Ei credeau, cel mai probabil, ca Elisei l'a ucis pe Ilie si voiau sa dovedeasca asta, de'aia au insistat sa'l caute. Episodul se repeta cu furtul cadavrului lui Isus si scandalul legat de asta.
Pe scurt, in intelegerea mea, episodul e unul dintre multele tentative de asasinat asupra lui Elisei. Atentat dejucat. Atentatorul nu isi atinge scopul - asta vrea sa zica faptul ca'i sare securea din coada. La fel cum securea pusa in coada si faptul ca era imprumutata de la altcineva arata ca acel fiu (sau acei fii) nu lucrau din voia lor, ci fusesera pusi de cel care'i avea la mana, caruia ei ii erau datori, probabil pentru pozitia lor sociala. Cand vad ca au esuat, fac repede ca Adam si Eva, cauta sa dea vina pe altcineva. Dar cu asta deconspira pe cel care comandase asasinatul. Elisei nu intreaba unde a cazut fierul in apa, ci vrea sa afle cine a comandat asasinatul. Iar atentatorul este nevoit sa'i spuna. Elisei il iarta, iar astfel atentatorul devine robul lui, pentru ca ii datoreaza viata, iar iertarea asta il modeleaza (e un botez in Iordan episodul asta, o nastere din nou), iar cel iertat face adevarul sa iasa la suprafata, ca uleiul peste apa. Adica trece de partea lui Elisei si isi deconspira stapanii ce'l trimisesera sa'l ucida pe Elisei. Ca Elisei avea la el alta secure trebuie sa presupui, din moment ce taie alta coada; iar ca securea asta este iertarea vezi cateva versete mai jos (2 Regi 6:21-23). Cam asta e felul in care eu inteleg episodul: e o minune aici, dar minunea e iertarea.
Foarte interesantă interpretarea ta, și chiar unică din ce știu până acum. Însă am o întrebare: în cazul în care toată relatarea cu securea și chiar cu urșii sunt doar simplă „ literatură cifrată” sub forma unor pamflete hiperbolizate, asta înseamnă că mare parte din VT s-ar putea să fie așa, dat fiind faptul că mereu învingătorii politici ai zilei scriu istoria ptr generațiile viitoare. Iar asta se potrivește foarte mult cu ipoteza documentară despre VT a lui Wellhausen, unde se spune clar că scriitorii VT sunt mai mulți, din epoci diferite, că Pentateucul nu e scris chiar tot de Moise, că au fost clare interese naționaliste în spatele profeților , o istorie trasă de păr, și tot așa. Cu alte cuvinte, rezultă din VT o harcea-parcea istorico-politico-literară. Ești de acord cu asta? Ptr că dacă compari rapoartele de gen urșii și securea cu poeziile Anei blandiana asta iese...nu?
ȘtergereNu stiu daca sunt si nici nu conteaza originalitatea. Conteaza daca argumentele sunt convingatoare si daca urmand acest mod de lectura poti ajunge la o interpretare coerenta a intregului text. Nu cred ca mare parte din VT este asa, de regula exista semne clare dupa care sa identifici daca o istorie anume relateaza un fapt sau sunt o parabola.
ȘtergereSi nu au legatura cu supranaturalul, ci cu credibilul sau potrivitul si nepotrivitul. Daca azi citesc intr'un ziar ca Obama s'a intalnit cu regina Angliei si a pupat'o si ciupit'o de falcute, nu e nimic supranatural aici, dar imi e limpede ca nu e o relatare a unui fapt real. Daca citesc ca Hollande s'a vazut cu Merkel si, la plecare, i'a facut un compliment si a pleznit'o peste fund, iarasi ceva e aberant, desi nu e nimic supranatural.
Cand Isus calareste pe doi magari in acelasi timp (Mat. 21:7), nu e nimic supranatural, dar ar fi nepotrivit. Daca se relata asta despre unul de la circ, nu era nimic de mirare.
De obicei, cand vad minuni fara sens, incep sa caut parabola subversiva. Cand Iacob pune crengi in adapatoare si oile fata miei multicolori, ceva e ciudat. Mii de generatii de cititori ai Bibliei au fost detinatori de oi si puteau incerca sa experimenteze asta. Si e evident ca nuielele baltate nu schimba culoarea mieilor. Povestea aia, din lumea moderna, are legatura cu televizorul, nu cu ingineria genetica. Dar asta e alta poveste.
Cred ca anticii stiau sa se uite cine zice un lucru, si sa 'citeasca' corect metatextul. Cred ca nici dintre moderni nu o sa gasesti cretini care sa spuna ca Biblia ar sustine inexistenta lui Dumnezeu, desi in text apare asta de 2 ori (Ps. 14:1 si 53:1); dar banuiesc ca oricine vede semnul clar ca Biblia sustine tocmai contrariul.
Este evident ca VT a fost scris de mai multi oameni, asta e limpede din text. Wellhausen nu sustine asta, ci faptul ca textul e compilat din mai multe surse - fara dovezi, insa. Este evident ca Moise nu si'a prezis moartea, si ca aia e o adaugire tarzie, dar asta nu e un argument pentru existenta celor 4 surse. Biblia nu contine 'istorie' in sensul modern, nici macar in cel dat de Herodot.
E un text literar-sapiential, de fapt o colectie de texte. Care foloseste tot felul de figuri de stil si trece prin diverse genuri literare. De exemplu, daca vrei sa cauti o linie temporala, istoria Bibliei incepe dupa darea legii din Exod 20. Tot ce e pana acolo e o analepsa.
Dar mie mi se pare fascinant ca diversitatea asta de texte e unitara 'ideologic'. Daca e citita de 'oameni mari', nu de 'prunci'.
Martin,referitor la faza cu..... ”daca Dumnezeu are un plan cu mine”?ma gandesc!!!buna intrebare?dar m-a intrebat si pe mine daca eu am un plan cu El in ziua,sau in perioada istorica respectiva.Asta in contextul liberului arbitru,si a dependentei de Dumnezeu.Doar nu isi inchipuie cineva ca Dumnezeu poate fi un drog(scuze pt.asociere ).Numai daca esti drogat poti avea halucinatii ,si depinzi de fiola, si chiar sa crezi in minuni(halucinatii).Sa luam un exemplu sa vedem cat este realitate si cat este fictiune(minune) .Un tanar teribilist goneste intr-o masina racnet cu 300 km ora....face o greseala umana si ajunge in stalp.Vine smurdul si spre surprinderea lor,soferul traieste contrar statisticilor si a unor evenimente trecute in care la 20 km la ora un sofer loveste un cap de pod si moare.Prima reactie a medicului este asta:bai nene,asta a avut zile de la DUMNEZEU(minune?)si pentru celalalt care moare,medicul spune: pacat!!a murit pentru ca asa a vrut Dumnezeu(plan?)Eu personal nu îl pot asocia pe DUMNEZEU in nici unul din cazuri,chiar daca cel care traieste ,alege sa creada in minune toata viata si sa creada intr-un Dumnezeu al minunilor.Si mai departe:familia celui mort alege sa creada intr-o minune frumos predicata ca odata in cer familia se va revedea cu cel drag care acum zace intre patru scanduri.Stau si ma(te) intreb?care este planul lui Dumnezeu(adevaratul,unicul))in toata povestea asta...si cum reusesc eu totusi sa nu cred in mitul asta ,dar sa cred in Dumnnezeu.(sa nu-mi dai exemple biblice ca sunt expirate de mult),si nici sa-mi spui ca eu cred datorita unei minuni.....ce zici?
ȘtergerePăi tocmai articolul în sine e un răspuns pe larg: NU MAI CRED ÎN PLANURI CONCRETE ale lui Dumnezeu pentru noi. Există și excepții ( Iosif, Moise, Ilie, Isus, Pavel ), dar chiar și planurile alea au fost date multe peste cap de diferiți factori. În rest, pentru noi ăștia micii, ne stoarcem creierii de pomană ca să găsim vreo explicație la ce ni se întâmplă, atunci când ni se întâmplă ceva grav.
ȘtergereUite, eu nu mi-am mai văzut fetița de 5 ani, cu toate că am încercat aproape tot ce e omenește cu putință. Nicio șansă, și asta după nenumărate rugăciuni. Ce să înțeleg de aici? Că DUmnezeu are un plan cu mine în tot rahatul ăsta și că îngăduie să trec pe aici ca să-i iasă planul Lui? Aberații! N-am nevoie de un astfel de zeu și de planurile lui ptr mine. Am nevoie să-mi fata, pe care, apropo, tot ăia care cred în planuri exacte și croite de Dumnezeu ptr ei ... îmi interzic ( și ei și mie ) să avem vreun contact! Lua-i-ar dracu cu tot cu planurile lor!
Martin,dupa exemplul cu masina in stalp,vreau sa-ti mai spun unul.Sper sa nu te superi.Cand construim o casa,avem un plan(proiect),construim dupa cati bani avem in buzunar da!construim ,terminam si vedem ca la sfarsit,sau dupa o vreme ar mai fi trebuit ceva in plus.Intodeauna mai gasim ceva de adaugat la planul initial.Si ne apucam sa adaugam de cele mai multe ori fara sa mai consultam inginerul proiectant.Asta nu pentru ca primul plan nu era bun,ci pentru ca intotdeuana mintea este intr-o continua transformare ca si designul casei.Asadar mai modificam,adaugam pe ici pe colo.Revenind la oile noastre,nu pot sa contest faptul ca DUMNEZEU a avut un plan cu omenirea.Poate nu a fost cel mai inspirat,dar a avut un plan.Sper sa nu intelegi gresit,dar discutam,doar discutam.Chiar nu pot bisericile din ziua de azi,sau oamenii sa creada ca Dumnezeu poate a modificat planul initial?Chiar credem ca sa terminat tot planul la cruce?Nu mai poate fi nimic adaugat.Ma intreb si eu, si pe tine(voi)...la ce vedem astazi in lume,putem trage concluzia sau macar sa ne gandim ca planul a esuat.Sau poate nu a existat nici un plan?(inclusiv de mantuire).Daca cumva !!!planul se facea in functie de perioada istorica sau timpul prezent.Daca credem, ca DUMNEZEU a avut un singur plan,da-mi voie sa-ti spun ca nu prea a fost unul bun,avand in vedere cata suferinta si deznadejde a creat de-a lungul istoriei umane.Daca Dumnezeu a adaugat ceva la planul initial,atunci noi de ce nu putem?Daca Dumnezeu nu a mai adaugat nimic ,dupa cum sustine adventismul,inseamna ca eu ma rog la un Dumnezeu limitat.Nu pretind ca am si raspunsul ,dar sper sa reusim impreuna.Daca Dumnezeu se limiteaza doar la un plan,atunci si noi suntem limitati.Si atunci unde este progresul,dezvoltarea,care vin crescand asemenea luminii,progresiv.Unde este infinitatea lui Dumnezeu si intelepciunea lui nemarginita.?Martin,referitor la faptul ca tu nu-ti poti vedea fetita,cred ca Dumnezeu nu are nici un plan cu tine vizavi de suferinta ta.Poate are doar cu cei care nu-ti permit accesul la fata.Sau poate nu are nici cu tine , nici cu ei.Dumnezeu vrea sa vada cum va descurcati in situatii limita,si vrea sa vada ce alegeti sa imbunatatiti in relatia cu EL.Si singura persoana care va avea de castigat din acest asazis plan al lui Dumnezeu ,vizavi de aspectul acesta este fetita ta .Daca vrei ,beneficiarul modificarilor planului initial va fi ea,fetita ta.Este doar o parere a mea pe care mi-o expun aici.....Revenind la Biserica(ci),de 2000 de ani ,tot fac planuri,cum va fi,cand va veni,si tot se vede treaba ca au dat gres.Pai Martin,daca Dumnezeu a dat gres in planul sau cu omenirea(vezi ADAM),credem noi ca biserica este mai breaza?!!!!!Nu stiu sa-ti dau un raspuns ,dar eu sunt sigur ca in momentul asta am un plan,in care sa ma lepad de orice forma de indoctrinare,fie ea si religioasa,si sa ma agat cu forta de Dumnezeu,doar de EL,nici macar de planul LUI!!!!!suna ciudat stiu!!!cu respect ILUMINATUL***(dc238ebc-f855-11e2-85e0-000bcdcb8a73)
ȘtergereIluminatule,
ȘtergereOricum ai lua-o și orice ai crede, inclusiv varianta AZS clasică a celor 6000 de ani de la creațiune, tot rămân dileme pentru un om normal. Chiar și 6000 de ani de suferință pentru creaturile Lui, sunt enorm de mulți după părerea mea. Asta dacă e un DUmnezeu milos, ceea ce reiese din biblie. Ca să nu mai spun că marea mea frământare e legată de cei 2000 de ani de tăcere strașnică a lui DUmnezeu DUPĂ CRUCE. Oricine știe că la cruce „adevăratul caracter al Satanei a fost deconspirat înaintea universului”, însă când vine vorba să-ți răspundă la întrebarea „ de ce mai durează atâta istoria , din moment ce la cruce zarurile au fost aruncate ?” , toată lumea numai filozofează. Nimeni nu are un răspuns cert și corect. Nimeni. Așadar, plutim în derivă de 2000 de ani.
Dar dacă cineva e mai citit și știe că istoria vieții este de sute de milioane de ani, iar de la Adam și Eva încoace de aproximativ 250 000 de ani , atunci intră în dileme și mai mari. Fundamentaliștii creștini refuză adevărul științific, și tot pun date pentru a doua venire de când se știu... însă nimic nu se întâmplă, de la an la an aceeași tăcere divină dintotdeauna.
În tot acest hățiș cumplit de dileme și frământări, cum ei la rândul lor nu au răspunsuri sigure, spun următorul lucru: „ DUMNEZEU ARE UN PLAN SPECIAL CU MINE( CU NOI ). Nici ei nu știu care e ăla, dar e mai reconfortant să crezi că tot ceea ce ți se întâmplă are un anume rost, decât să accepți că trăiești într-o lume a haosului și ți se poate întâmpla orice, oricând.
Martin ,poate ai timp sa urmaresti asta..http://www.youtube.com/embed/5RAaW_1FzYg?autoplay=1&modestbranding=1&rel=0&showinfo=0.................oare toti erau religiosi?de ce nu a murit nimeni?Apropos, de a fi sau a nu fi planul lui DUMNEZEU!!!!!!sa ai viata.*iluminatul*
ȘtergereAveau cu siguranță zecimea dată la timp și cent :-)(.
ȘtergereSunt de acord cu ceea ce spui cu privire la a alege, cu excepţia faptului că există evenimente care nu decurg din acţiunile noastre. Şi atunci ar trebui adăugată în ecuaţie şi întâmplarea - o idee destul de revoluţionară şi inconfortabilă, cum spuneam. Mi se pare că treci mult mai greu printr-o tragedie dacă te gândeşti că ai avut ghinion, decât dacă te gândeşti că există un scop divin în ea. Bineînţeles, asta nu e un argument pentru veridicitatea unei poziţii.
RăspundețiȘtergereÎntrebarea care ar continua discuţia este cât de mult te ajută Dumnezeu să faci alegeri bune. Tu spui că nu mai e treaba Lui...dar parcă nu se potriveşte cu imaginea lui Dumnezeu şi cu promisiunile Bibliei că El te va îndruma etc.
Eu adaug cu siguranță întâmplarea , hazardul, în ecuație. Tocmai de-aia devine ecuația complicată, deoarece trăim într-o realitate spirituală cuantică unde orice, dar absolut orice... este posibil, cu puțină credință. Și pentru că vorbim despre lumea extrem de ciudată a mecanicii cuantice, țin să spun că deși traiectoriile unor electroni/fotoni de ex pot fi sistematizate într-un anume pattern la un moment dat prin teoria probabilităților, simplul fapt că apare în proces un observator neutru face ca electronii/fotonii să se comporte cu totul altfel și să-și schimbe substanțial comportamentul ( traiectoria ). E ceva foarte interesant aici, pe care încerc să-l spiritualizez astfel:
RăspundețiȘtergereCa și cuantele, noi suntem implicați în hățișul vieții, cu 1001 de variante posibile, determinate de 1001 factori posibili. Numai că dacă intervine direct Dumnezeu în tot acest proces ( observatorul neutru ) ca urmare a rugăciunilor noastre, atunci într-adevăr se poate întâmpla ceva cu cuantele, și evenimentele pot lua o întorsătură neașteptată. Ceea ce un om care nu pricepe deloc mecanică cuantică ar numi simplu și corect minune. Dar pot fi minunile catalogate ca făcând parte din plan? Nu cred.
Bravo ioane ,ai rămas acelaşi ,nu Teai schimbat O iota
RăspundețiȘtergere"K" cred ca mergi prea departe cu banuielile.
RăspundețiȘtergereE putin periculos sa abuzezi de supozitii, te duci pe un teren alunecos care te va face sa contesti si incontestabilul, cum a fost in cazul meu.
Penticostalii au o vorba (sau cel putin acolo am auzit-o eu): unde biblia nu vorbeste, este bine ca si omul sa taca.
Primul gind care mi-a venit dupa ce am citit ce ai scris, a fost versetul: Si pe cand taia unul din ei o barna, a cazut fierul de la secure in apa. El a strigat: "Ah! domnul meu, era imprumutat!" cred ca nu erau totusi personaje antagonice profetul si fii prorocilor...sau poate erau?...Dumnezeu stie.
Hai mai scrie te rog, ai darul sa captivezi cititoru'
Cine erau fii lui Dumnezeu care s-au impreunat cu fetele oamenilor?
Draga Y,
RăspundețiȘtergereNe mai lipseste un 2 ca sa facem virusul mileniului :)
Nu as vorbi de banuieli ci de supozitii. Problema e daca ele sunt sau nu intemeiate. O sa'ti dau cateva exemple de situatii in care mie imi pare ca autorul textului vrea sa atraga atentia ca nu relateaza o intamplare, asa cum ar face'o un reporter pentru un ziar, ci vrea sa 'ascunda' un mesaj intr'o istorisire. Cum precizam anterior, nu minunile ma intriga (eu sunt credincios si cred ca Dumnezeu poate sa faca orice isi doreste, problema e sensul anumitor lucruri si coerenta in comportare), ci anumite amanunte care nu se potrivesc cu ce stim despre lume; asa cum pare de necrezut ca Obama s'o ciupeasca de falcute pe regina Angliei, asa imi pare de necrezut ca toti oamenii din lume sa vorbeasca aceeasi limba (Gen. 11:1); daca te uiti la romani, care au una dintre cele mai unitare structuri de dialecte, si tot gasesti diferente intre regiuni; sa nu mai vorbim de Germania, de exemplu. Si asta nu e cel mai tare exemplu. Citeste istoria jertfirii lui Isaac, din Gen. 22; Avraam este un fel de principe sau, oricum, un om bogat; chiar textul iti spune ca e proprietar de servitori (nu stiu daca sunt sclavi sau nu, dar nu e important); si totusi, in loc sa'l puna pe unul dintre servitori sa taie lemne, le taie singur; apoi, in loc sa foloseasca magarul pentru a cara lemnele pe munte in sus (magarii sunt potriviti tocmai pentru asa ceva) si eventual sa urce si ei calari pe alti magari, sau macar sa isi foloseasca servitorii, Avraam pune lemnele in carca lui Isaac si ei urca pe jos; acum, imi e greu sa cred ca Avraam era vreun militant pentru dezrobirea sclavilor si de'aia face el munca de servitor in locul lor; comportamentul este contrar a tot ceea ce stim despre lume in general - oamenii bogati pun pe altii, sau animalele, sau masinile sa munceasca in locul lor; imi pare mult mai probabil ca autorul a vrut sa arate ca Isaac era magarul, nu mielul, si de'aia nici nu a fost jertfit pana la urma; redactorul Evangheliei dupa Matei a inteles exact acest lucru si a recuperat magarul lasat la poialele muntelui de Avraam, l'a luat si pe Isaac, cel de'al doilea magar, si i'a pus pe amandoi sa'l duca pe Isus in spate; de'aia sunt doi magari, nu pentru ca Isus era acrobat de circ; in ce fel 'jertfirea' lui Isaac este simbol pentru 'jertfirea' lui Isus gasesti in orice carte de teologie, nu insist eu pe subiect; tot ce e de retinut, in opinia mea, este ca exista astfel de 'semne' (dascalul meu, de la care am invatat o gramada, numeste aceste 'semne' 'reality blockers') care iti indica trecerea de la relatarea de intamplari la 'istorii cu cheie'.
Ideea de relatare amanuntita si exacta este una destul de moderna, si respinsa - se pare - de autorii NT. De exemplu, Ioan spune (21:25) "Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a facut Isus, care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca nici chiar in lumea aceasta n-ar fi putut incapea cartile care s-ar fi scris", ceea ce arata suficient parerea lor despre relatarile exhaustive. Gandeste'te ca nu aveau nici calculatoare, nici tipografii, iar niste texte lungi care'ti spun cum se spalau ucenicii pe picioare ar fi fost inutile; acum, noi suntem obisnuiti sa citim la altii pe FB ce'au mancat la micul dejun sau ce melodie asculta, dar un antic sau chiar un om normal din ziua de azi ar zice ca asta e prostie si pierdere de vreme; textele sunt scrise ca oamenii sa invete ceva, iar ceea ce invata trebuie sa fie usor de tinut minte; o istorie 'extraordinara', cu securi plutitoare, se tine usor minte; o poveste cu un om ce merge sa'si aduca jertfa copilul se tine usor minte; iar genul asta de istorii condenseaza mii de idei esentiale pentru intelegerea lumii si a felului in care 'oamenii lui Dumnezeu' au ales sa traiasca.
Multumesc de raspuns ,,K,,
ȘtergereScuze pentru greselile de oortografie cu fii in loc de fiii
Acuma nu stiu daca or fi banuieli sau supozitii dar oricum esti original in interpretari!
Ramin la parerea mea ca unele sint scenario pe care gindirea ta si le permite; bineinteles iti scriu asta cu umilinta si fara vreun ton acuzativ, avem dreptul sa (ne) punem intrebari si sa (ne) gasim raspunsuri.
Problema este ce facem cu aceste raspunsuri pentru ca adevarul este unul si parerile despre el nenumarate...si pentru o virgule pe care n-o pui exact acolo unde ar vrea altul ies scantei, ca sa nu zic razboaie.
De ce crezi ca la inceput pammintul nu a avut o singura limba? citi oameni crezi ca erau atunci pe pamint? sa fi fost cit un judet si pina sa umple pamintul universul lor se limita acolo pe linga vreo apa. Dupa aia s-au distantat teritorial si implicit au aparut dialectele, plus ca eu cred ca lui Dumnezeunu nu I-a fost prea greu sa le incurce limbile, poate omul daca-si baga un electrod in creier dar El care spune si ia fiinta...
Am citit istoria cu calaritul a doi magarusi simultan si am ramas surprins sa descopar amanuntele din Mat 21.7..si totusi asa e...sau poate nu e ca si-o fi pus hainele pe minz si o fi incalecat pe margarita! Poate ca Marcu a subliniat faptul ca au fost doi, din dorinta de a arata ca profetia s-a implinit intocmai.
Cred asta pentru ca in toate cite le-a facut Domnul pe pamint in toti cei 33 de ani, un singur lucru a lipsit, spectacolul (circul).
Dar repet, poate sa fie si cum spui tu, Dumnezeu stie.
Citesc cu placere tot ce scrii si sint in asteptarea interpretarilor tale.
Cu multa consideratie,
Y
Nu stiu ce e contestabil si ce e incontestabil; tot ce stiu este ca vreau sa inteleg ce zice Biblia bazandu'ma pe ce gasesc in text si pe ce stiu eu sau ce stie orice om despre lume in genere; nu vreau sa vad lumea prin ochelarii altuia, fie el traditia teologica sau EGW, cum fac adventistii. Nu stiu vorba penticostalilor, dar ma indoiesc ca ei respecta asta; care bucata din Biblie zice ca 'rochita scurtata/nu e binecuvantata' sau ca 'pantofii cu toc cui/nu's pe placul Domnului' sau ca 'pantalonii evazati/nu sunt binecuvantati' sau ca 'cu chica si cu perciuni/nu poti face rugaciuni' si terminand apoteotic cu 'venirea lui pe nor/nu e la televizor'? Sau sa vin la adventisti: unde scrie in Biblie ca Papa este Antichristul?
RăspundețiȘtergereEu doar incerc sa aud ce vorbeste Biblia; adica sa gasesc un sistem coerent de a citi acel text astfel incat sa'l inteleg. Daca e rau sa bine, decide cel care citeste.
Am indicat pasajele in care relatia dintre Elisei si fiii prorocilor pare departe de a fi una prietenoasa. Si, mai ales, nu uita ca ei stau la Ierihon (Iosua 6:26).
Revin cu fiii lui Dumnezeu mai spre seara.
Pentru a afla cine sunt acei fii ai lui Dumnezeu trebuie mai intai sa lamurim ce anume inseamna fiu in Biblie. Problema filiatiei are doua componente, mereu - cea biologica si cea culturala, sau spirituala, sau cum vrei sa'i spui. Iar pentru asta e nevoie mai intai sa intelegi ce'i cu omul. Asa ca ne intoarcem la Gen 1:26-28, de unde aflam cateva lucruri:
RăspundețiȘtergere- omul e facut dupa chipul lui Dumnezeu
- omul este stapan peste lume
- omul este o fiinta sexuata
- inmultirea omului, desi sexuata ca la o multime de alte vietuitoare, este responsabilitatea omului; Dumnezeu a facut o singura pereche, nu mai multe precum la alte animale.
Mai ales ultima idee este importanta. Nu putea Dumnezeu sa faca 3 sau 21 de perechi de oameni? Evident ca putea. Dar omul nu este doar un mamifer, ci este si o fiinta cu Spirit; iar spiritul nu se naste, ci se formeaza prin educatie; iar educatia o dau parintii; asa ca primul sens in care omul este asemeni lui Dumnezeu (creator) este ca un om poate sa creeze alti oameni, adica sa'i nasca biologic si sa'i educe, adica sa'i nasca spiritual. Daca mergem si in Geneza 2, lucrurile devin si mai limpezi.
Asta este motivul pentru care, pentru antici in genere, dar mai ales pentru scriitorii Bibliei, filiatia biologica e mai putin importanta decat cea spirituala (culturala). Ei nu avea, ca noi, teste ADN, insa stiau mult mai bine sa identifice cine i'a fost 'parinte spiritual' unui om, adica ce idei, ce morala, ce ideologie si ce obiceiuri are un om. De fapt, asta inseamna om, nu simpla biologie de cimpanzeu cu creierul mai mare.
Si e si mai util asa: daca afli cum a fost educat un om, stii la ce sa te astepti de la el. Testul ADN nu te ajuta la asta.
Asa ca, sa retinem: fiu al lui Dumnezeu in Biblie inseamna om educat de Dumnezeu, asa cum fiu al Diavolului inseamna om educat de diavol. Nu e vorba de filiatia biologica, ci de cea spirituala sau culturala.
Mai e un lucru important de luat in considerare: Geneza este o carte ce ia in raspar, intentionat, toate mitologiile si credintele popoarelor din Semiluna Fertila, de la animisme la religii centraliste, precum cea egipteana. Primul capitol al Genezei desfiinteaza o multime de credinte si mituri: calitatea de zei a lucrurilor lumii, fie ele astre, lumina, forme de relief, plante, animale - toate au statut de creatura, deci nu de zei; si omul este stapanul lumii naturale, nu supusul ei; apoi toate ideile privind 'nunta' originara dintre o zeita a apei sau a pamantului si un zeu al cerului ca eveniment in care se origineaza lumea este respinsa; 'Moise' darama astfel toti zeii si toate miturile de pana la el, pentru a face loc religiei sale monoteiste.
RăspundețiȘtergereAsa ca si casatoriile dintre zei si oameni, sau dintre orice fel de fiinte intermediare (semizei, spirite, ingeri) si oameni sunt respinse; dispar astfel titanii, zeii locului, duhurile oraselor si tot felul de alte fiinte; dispar si eroii ce s'ar naste din astfel de incuscriri; in Gen. 6:1-4 sunt ridiculizate astfel de legende, asa-zisii uriasi sunt numiti 'nephilim', care inseamna cazuti sau intinsi pe jos; e vorba de fapt despre zeii razboinici sau asa-numitii eroi, precum Hercule sau Achile la greci, Ghilgames la babilonieni sau Samson, mai tarziu, la evrei; toti acesti mari viteji sunt cam stupizi, ca mor pe capete, iar oamenii ii venereaza, dar de regula cand au dobandit statutul de mortaciune, de cadavru; si 'mai bine caine viu decat leu mort', iar un copil intelept face mai mult ca 10 viteji; problema acestor fiinte este ca au murit la gramada cu animalele, inecati, pentru ca au fost atat de viteji si de prosti incat n'au stiut sa'si faca o barca.
Unirea celor ce s'au lasat educati de Dumnezeu - ramura de la Set la Noe - cu cei ce s'au educat singuri sau ajutati de Satana - ramura de la Cain la Lameh - prin casatorii a provocat un amestec al celor doua ideologii; e vorba de educatia spre blandete si iubire de aproapele si imbogatire prin munca si inteligenta, pe de'o parte, si educatia spre vitejie si intoleranta si imbogatire prin jaf si violenta; care dintre ele a castigat, atata vreme cat copiii fiilor lui Dumnezeu au fost educati de mamele lor, adica de femei educate in cealalta ideologie, e usor de inteles. Eu nu stiu daca a existat vreun potop si daca acesta a fost global, dar stiu ca ideologia razboinica a pustiit pamantul mii de ani, mult mai rau decat inundatiile; razboaiele si cultul eroilor au lasat mai multe vaduve si mai multi orfani si mai multe mame indurerate decat orice cataclism.
Y, pentru ca vorbesti de limite, cred ca ar fi mai usor de inteles pozitia mea daca citesti ce cred despre 'inspiratie'. Am adunat aseara intr'un blog cateva discutii pe acest subiect, poate te lamuresc intrebarile si raspunsurile de acolo.
RăspundețiȘtergerehttp://cumcitimbiblia.blogspot.ro/