duminică, 21 iunie 2015

Portretul unui ateu




După o idee originală a lui Polihronu.

6 comentarii:

  1. Sa criticam omul fara a-i arata o solutie la greselile lui mi se pare fara sens. Cand incepem o judecata e bine sa incepem cu noi insine, iar daca constientizam ca de departe nici un om nu e perfect, atunci si sfaturile care le dam celorlalti sa fie cu mila si cu afectiune. Chiar daca in anumite situatii ne mai aprindem, totusi trebuie sa ne iubim seamanul si nu vad nici o bucurie in condamnarea unui om; dar e o mare bucurie cand un om imoral devine moral.
    Ceea ce desavarseste o bogata intelepciune e smerenia.
    Intradevar in biserici sunt multi lupi deghizati in oi, si NU ESTE MACAR UN OM PE PAMANT CARE SA CAUTE DOAR SLAVA LUI DUMNEZEU.
    Dar diferenta intre un ateu autodeclarat si un crestin este nadejdea. Vestea buna este ca Isus Hristos a murit si pentru cei necredinciosi, tocmai ca sa creada si sa poata fi mantuiti.
    Intentia Lui Dumnezeu nu e pedepsirea celor pacatosi, ci salvarea lor, pentru ca avem un Dumnezeu incet la manie si grabnic sa ierte.
    Dar un ateu cum va putea fi iertat, daca el nu crede in Cel ce poate sa il ierte?
    Faptul ca oamenii cred una sau alta, sau nu cred defel, asta nu schimba cu nimic realitatea lucrurilor.
    Cel il determina pe un ateu sa fie moral? Ce il determina pe un ateu sa ajute lipsit de interest, sau chiar sa suporte o paguba pentru aproapele lui, dar pentru cel ce ii face rau?
    Adrian

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „ Dar un ateu cum va putea fi iertat, daca el nu crede in Cel ce poate sa il ierte? ”

      Să fie iertat de ce anume în mod concret? Că s-a născut pe Terra într-o familie ateistă, de ex... și nu într-una creștină? Observi ce stereotipe goale ai în creier, Adrian? Ce vorbe fără rost și noimă, dar pe care le repeți în neștire deoarece le-ai ascultat toată viața prin biserici? Dar asta îmi aduce aminte de momentele pe care le trăiam la evenimentul sfintei cine, la spălarea picioarelor, pe vremea când eram adventist. Veneau la mine ( total ipocrit și în mod automat) frați din biserică și... în spiritul sfintei cine, îmi cereau să-i iert DACĂ îmi greșiseră cu ceva. Evident, nu-mi greșiseră cu nimic, deoarece NU AVEAM O RELAȚIE cu ei, în adevăratul sens al cuvântului. Ne întâlneam doar la biserică, o dată pe săptămână, și nimic mai mult. Nu aveam cum să-mi fi greșit, iar cei care într-adevăr greșiseră grosolan față de mine, tocmai ăia nu-mi cereau iertare. Total absurd și pe dos!!!

      Exact la fel e și cu Dumnezeu. Crapă bila și ficatul în noi de grija iertării lui ... Dumnezeu, în timp ce noi aici jos ne mâncăm și ne chinuim unii pe alții, dar fără să ne cerem iertare unii altora. Ce ușor e să-ți ceri iertare unui Dumnezeu invizibil , și ce greu e să ceri iertare soției, soțului sau copiilor cu care stai zilnic și=i superi zilnic. Sunt sătul pana in gât de circul ăsta ieftin!

      În aștă ordine de idei,de ce trebuie să ceri iertare unui zeu, când este evident că lui nu-i faci niciun rău, în mod concret ( speculațiile creștinilor că el suferă dacă noi ne facem rău unii altora ... sunt pure speculații )??? Însă e dincolo de orice îndoială că răul pe care îl putem face cuiva este cel adus semenilor noștri ( atei sau creștini, nu contează ). Ălora trebuie să le cerem iertare, de ăia trebuie să fim iertați dacă le-am făcut rău. Dumnezeu e absent în toată treaba asta.

      Adriane, schimbă-ți gândirea! Abandonează lozincile goale și vorbele goale și observă realitatea: în realitate, ai să dai mult mai mult de ipocriți ordinari creștini decât de atei nemiloși și imorali. Pe tine te deranjează doar eticheta pe care aceștia o au lipită de frunte: atei sau creștini. Tu privești doar la suprafață.

      Ștergere
    2. Dumnezeu ne-a dat 10 porunci in care este inclusa conduita morala a unui om; dar omul nu a inteles prea bine si cautandu-si slava proprie sau din alte motive a adaugat inca cateva sute de legi la cele 10. Dar Isus a venit si a explicat clar intentia Lui Dumnezeu cu privire la lege si faptul ca implinirea ei consta in dragostea de care trebuie sa dam dovada. Un om care iubeste nu poate fi ipocrit cum zici, nici egoist etc ... .
      Acum faptul ca unii sustin ca isi iubesc aproapele dar nu dau dovada, altii de la inceput nu vor sa auda de iubirea aproapelui si nu au nici un interes pentru asta; eu nu sunt judecator sa stabilesc care dintre ei gresesc mai tare, cert e ca ambele categorii gresesc.
      Am realizat si eu cum "crestinii" intentionat falsi sau care sunt crestini doar cu numele dar nu si cu inima reusesc sa fie adevarate pietre de poticnire pentru o multime de oameni. Dar acum sa dau un exemplu:
      Daca vad ca toti din jurul meu injura si fura, sau sunt falsi, asta nu e un motiv ca eu sa fac la fel, sau prin asta sa fiu indreptatit a ma departa de Dumnezeu. Fiecare raspunde pentru faptele lui, si nu e nimeni care sa nu fi pacatuit, iar stim ca plata pacatului e moartea, de aceea avem nevoie toti de iertarea Lui Dumnezeu.
      Cine greseste fata de aproapele lui greseste si fata de Dumnezeu, pentru ca El insusi a zis: "sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti", cum ar putea sa iubeasca cineva pe Dumnezeu pe care nu il vede, daca el nu isi poate iubi aproapele?
      Dumnezeu nu e ca un zeu care nici nu simte nici nu cugeta, Dumnezeul nostru e Creator, Stapan de drept peste tot ce se vede si nu se vede, noi nu avem un zeu crud, care astepta sa ne nimiceasca pe toti pentru faradelegile noastre, noi avem un Tata, care ne iubeste, ne poarta de grija si ne asteapta, ba mai mult si-a trimis Fiul sa ne mantuiasca, iar stim ca asta s-a facut cu pret de sange. Chiar daca de multe ori pe pamant, aparent lucrurile tind sa mearga din rau in mai rau, sa nu ne pierdem nadejdea, rabdarea si dragostea, caci se apropie ziua cea mare, cand toate lucrurile vor fi date pe fata!
      Adrian

      Ștergere
  2. Din pacate, tot ce ai zis in acest video este adevarat. Un numar impresionabil dintre slujitorii diverselor culte crestine la un moment dat inceteaza sa mai creada in Dumnezeu, iar reactia lor la aparitia necredintei in viata lor este cat se poate de diferita: cei mai multi, incep sa duca un mod imoral de viata, insa mai sunt si unii care, desi si-au pierdut credinta in existenta lui Dumnezeu, totusi nutresc in continuare convingerea ca existenta unui echilibru in societate depinde strict de credinta celor mai multi intr-o divinitate suprema, si atunci... continua sa predice in continuare ceea ce au invatat, fara ca vreun observator extern sa poata discerne vreo schimbare in conduita acestora inainte si dupa momentul in care a aparut necredinta in viata lor. Personal am o admiratie pentru acest gen de “atei, slujitori ai altarului” fie ei si ipocriti, spre deosebire de cei care isi permit niste conduite imorale strigatoare la cer. Bineinteles, cei mai demni de admiratie sunt cei care au curajul de a-si declara PUBLIC agnosticismul sau ateismul, printre care am intalnit chiar si rectori ai institutiilor de invatamant cu profil teologic, si oameni cu doctorate in teologie si chiar un teolog de calibru mondial cum e Bart Ehrmann.
    Cu respect - Miklos

    RăspundețiȘtergere
  3. În a 18-a zi după concepţie, în ghemul miniatural de celule, nu mai mare decît un bob de mazăre, care este de fapt un embrion uman, inima începe să bată şi nu încetează să bată pînă la moarte.La un embrion uman de trei săptămami, care nu are încă sînge propriu inima realizează o contracţie în fiece secundă.Într-un ghem miniatural de celule, respectiv la embrionul de găină în vîrstă de 29 ore, ceva a început să pulseze, să împingă undeva lichidul. Care sînt factorii ce determină inima să se contracte ? Cine a poruncit inimii embrionului de găină să-şi înceapă activitatea ? Doar acest embrion nu are încă nici urmă din creierul care va dirija mai tîrziu, activitatea întregului organism.

    RăspundețiȘtergere