duminică, 12 iulie 2015

„Iminența” revenirii lui Hristos

  

   
    Dintre toate cultele neoprotestante, cel puțin la nivel teoretic, adventiștii trăiesc din fragedă pruncie și până la moarte, în modul cel mai intens, în paradigma „iminenței ” celei de-a doua reveniri a lui Hristos pe norii cerului. Deși orice alt cult sau religie creștină afirmă speranța în acest eveniment mondial - climax al propovăduirii evangheliei - adventiștii se deosebesc de toți chiar prin numele pe care îl poartă: așteptători ai venirii iminente a lui Isus Hristos. Nimeni nu poate nega că adânc înscris în ADN-ul spiritual al fiecărui adventist există concepția iminenței sfârșitului lumii. 


     Cine cunoaște măcar la suprafață istoria nașterii acestei biserici știe că ea a apărut ca urmare a interpretării profețiilor biblice apocaliptice de către William Miller, în prima jumătate a sec. 19. Știe de asemenea că au suferit cea mai mare dezamăgire spirituală în 1844, adică atunci când așteptările lor cu privire la a doua venire în glorie a lui Isus Hristos au fost crunt înșelate. La scurt timp după aceea, greșeala lor a fost interpretată ca fiind una de „ exegeză ” biblică, iar venirea lui Isus a fost mutată de pe Terra într-un iluzoriu sanctuar ceresc, ca urmare a unei viziuni mai mult decât discutabile dintr-un lan de porumb, a unui oarecare O.R.L. Crozier. Cu toate acestea, vedenia respectivă a avut un uriaș succes în definirea uneia dintre cele mai de seamă dogme adventiste: Sanctuarul ceresc și judecata de cercetare a sfinților. Cu toată absurditatea și ridicolul ei ( din ea se deduce inevitabil că  Isus Hristos este „încuiat” începând cu octombrie 1844 într-un locaș misterios din ceruri, numit Sfânta Sfintelor, și nu poate ieși de acolo până nu se termină judecata sfinților, ale căror fapte sunt scrise în niște „cărți” ale vieții sau ale morții), dogma continuă să se bucure și azi de apreciere în adventism, fiind alături de sabatul zilei a șaptea principalul stâlp al structurii doctrinare adventiste. În acest fel, „iminența” revenirii lui Isus pe pământ a fost legată indisolubil de „iminența” sfârșitului așa-zisei judecăți de cercetare. Judecată care potrivit „profetului” bisericii adventiste, Ellen White, a început în 1844, dar nu s-a terminat … nici astăzi. 

     Impactul acelei viziuni ciudate din lanul de porumb a fost atât de mare încât, conduși de liderii lor spirituali, adventiștii au pretins în mod arogant că ușa harului divin fusese definitiv închisă pentru neamuri, adică pentru cei care refuzaseră să accepte mentalitatea adventistă cu privire la „judecata de cercetare”. Dar acest lucru presupunea că lucrarea misionară de avertizare a celor necredincioși nu își mai avea niciun sens. Ca urmare, începând cu 1856, „ușa harului” se deschidea din nou pentru ne-adventiști, aceștia fiind chemați să accepte importanța viziunii adventiste cu privire la cele 10 porunci,  dar în principal cea de-a patra, importanța păzirii sabatului zilei a șaptea, sâmbăta. 

    La o conferință din același an, Ellen White declara că un înger i-ar fi făcut următoarea descoperire: „ Mi s-a arătat auditoriul prezent la conferință. Îngerul a spus: 'Unii vor fi hrană pentru viermi, unii vor fi loviți de ultimele șapte plăgi, unii vor fi în viață și vor sta în picioare spre a fi transformați la revenirea lui Hristos ”. Dincolo de faptul că această profeție a „îngerului” a rămas neîmplinită până astăzi ( adventiștii aducând în discuție scuza „ condiționalității” profețiilor escatologice, potrivit căreia ele nu se împlinesc decât dacă și oamenii îl ajută puțin pe Isus ca să revină, pe ici… pe colo..) este evident că planurile lui Dumnezeu, oricât ar fi el de suveran, depind de… adventiști. Istoria lumii depinde de o mână de oameni. Încetarea îngrozitoarei suferințe umane și a întregii naturi depinde de … înțelegerea corectă a unor chestiuni teologice!!! Fără cuvinte…

    Tot spre sfârșitul secolului 19, Ellen White dă o conotație escatologică unor fenomene absolut naturale, precum căderea de stele de la 1833, ziua neagră din 1780 sau cutremurului de la Lisabona din 1755, pe care îl numea sigură pe ea „ cel mai îngrozitor cutremur înregistrat vreodată”. Dincolo de faptul că acest lucru este pur și simplu neadevărat, cutremurul de la Lisabona fiind mai mult decât mediocru în ceea ce privește daunele provocate și viețile omenești pierdute, astăzi niciun adventist care se respectă nu mai privește evenimentele naturale respective ca având semnificații apocaliptice. Niște semne ale venirii iminente ale sfârșitului care au avut loc acum 250 de ani? Penibil! Absolut penibil. 

      Ellen White, William Miller, ORL Crozier  sau alți părinți fondatori adventiști nu sunt însă singurii creștini care au susținut cu înflăcărare iminența revenirii lui Hristos. Dimpotrivă, această credință face parte din însăși esența creștinismului. Primele secole ale erei creștine au fost dominate de învățăturile premilenialiste, conform cărora Hristos se va reîntoarce pe pământ mai înainte de un mileniu literal de pace și armonie universală. A urmat epoca patristică, începând cu secolul 3, când părinți ai bisericii precum Origene  sau Dyonisie din Alexandria au alegorizat interpretările premilenialiste, propunând în schimb amilenialismul (interpretarea simbolică a mileniului ).

    Premilienialismul  avea să-și găsească obștescul sfârșit prin secolul 4, odată cu Augustin și întemeierea bisericii catolice, supraviețuind doar în enclave izolate precum valdenzii, în perioada medievală. În timpul Reformei el a fost readus pe scena religioasă de anabaptiști și hughenoți, și a fost adoptat de unii puritani în secolele 16-17. Credința premilenialistă în revenirea iminentă a lui Isus Hristos înainte de mileniu avea să câștige însă cea mai mare influență în America secolelor 18-19, prin evangheliști notorii precum Dwight Moody. Așa s-au molipsit de ea mai întâi baptiștii și metodiștii, apoi adventiștii. 

     Creștinii primelor secole au crezut ferm în aceeași iminență a revenirii lui Hristos. Astfel se și explică disponibilitatea cu care își jertfeau viețile în arenele romane. O viață împreună cu Hristos în ceruri, imediat după moarte, era mult mai de dorit decât sărăcia, bolile și lipsurile cumplite din viața aceasta. Credința necondiționată în iminenta revenire a lui Hristos era amplificată nu numai de scrierile lui Pavel, acele vestite epistole către bisericile creștine din Asia mică sau Grecia, ci și de evangheliile sinoptice. Peste tot apăreau promisiunile unei întoarceri a lui Mesia chiar în timpul acelei generații: „ Iata, in adevar, ce va spunem prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramane pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va cobori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul.  Mangaiati-va, dar, unii pe altii cu aceste cuvinte ”  1 Tesaloniceni 4, 15-18. 

    sau: „ Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. ” 1 Corinteni 15, 51-52. 

   Este însă evident că Pavel s-a înșelat. Hristos nu numai că n-a revenit în timpul generației sale, dar n-a revenit nici la aproape 2 milenii de când aceste cuvinte dătătoare de speranță au fost scrise. Sufletul creștinilor care au murit în cele mai grele persecuții mai strigă și astăzi de sub altar. Și nimeni „ de dincolo ” se pare că nu-l aude...

   Interesant este însă că sintagma „ ce vă spunem prin cuvântul Domnului” nu era înțeleasă atunci de cititorii lui Pavel ( deci de primii creștini ) așa cum este astăzi înțeleasă de orice creștin. El nu se referea prin ea la biblie sau la vreun canon oarecare al scripturilor. Ci chiar la cuvintele Domnului din evanghelii: 
       
     „ Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava. El va trimite pe ingerii Sai cu trambita rasunatoare, si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vanturi, de la o margine a cerurilor pana la cealalta. De la smochin invatati pilda lui: cand ii fragezeste si infrunzeste mladita, stiti ca vara este aproape. Tot asa, si voi, cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi. Adevarat va spun ca nu va trece neamul acesta, pana se vor intampla toate aceste lucruri. ” Matei 24, 30-34. 

   sau: „ Petru s-a uitat la el si a zis lui Isus: "Doamne, dar cu acesta ce va fi? Isus i-a raspuns: "Daca vreau ca el sa ramana pana voi veni Eu, ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine!"Din pricina aceasta a iesit zvonul printre frati ca ucenicul acela nu va muri deloc. ” Ioan 21, 21-23

   Altfel spus, Isus însuși promisese ucenicilor săi o revenire a sa pe norii cerului, revenire care avea să pună capăt suferințelor lor din prezent. Numai că ei nu înțeleseseră sub nicio formă cuvintele „ Iată eu vin curând” ca reprezentând de fapt „ Iată că eu vin peste 2000 de ani ”. Dimpotrivă. Atât din context, cât și din înțelesul primar, imediat al evangheliilor, reiese că Isus le promisese că revenirea sa va fi iminentă , fără întârziere, astfel încât mulți dintre ei nu vor muri, „până ce se vor întâmpla aceste lucruri”. Este dincolo de orice îndoială că așa înțeleseseră toți apostolii, inclusiv Pavel, care era contemporan cu ucenicii. Niciunuia dintre ei nu-i trecea prin cap că vor mai trece încă 2000 de ani după generația lor, fără ca Mesia să fi revenit așa cum promisese. „Curând” însemna pentru toți acei oameni „în timpul vieții lor”! 

    Dar profeția lui Isus a dat și ea greș. Realitatea este că ne găsim în Anno Domini 2015, iar Isus întârzie să apară, astfel încât până și adventiștii se întreabă dacă nu cumva ar trebui să înlocuiască termenul „ iminent” cu cel mai ambiguu „ curând ” din formularea punctelor lor de credință ( vezi  subtitlul „ alte modificări” ). Care sunt însă implicațiile acestui lucru? Fie Isus a venit la scurt timp după înălțarea sa la cer, și noi nu știm nimic (lucru însă prea puțin probabil și refuzat chiar și de creștini ), fie nu a mai venit deoarece chiar profeția revenirii lui este condiționată de ceva anume ( explicație preferată printre alții de către adventiști, deși nimic din context sau din text nu lasă să se întrevadă această posibilitate), fie Isus a greșit pur și simplu, ca orice om. Dar cum să greșească tocmai Isus? Nu era el fiul lui Dumnezeu? Dacă Isus însuși a făcut o proorocie falsă, ce mai putem aștepta de la ceilalți autori ai bibliei care se pretind portavoci divine?
  
     Ei bine, aici lucrurile se complică. Și se complică deoarece Isus Hristos se încadrează perfect în grupa iudeilor apocaliptici, adică a acelor iudei care predică victoria finală a Binelui asupra forțelor răului de pe Terra. Perspectiva apocaliptică devenise în secolul 1 extrem de răspândită printre iudei, în mod special printre cei din Palestina. Rădăcinile apocalipticismului iudaic le găsim undeva cu 150-170 de ani î.H, ne spune Bart Ehrman, în timpul revoltei macabeilor. Acea perioadă fusese una de intensă persecuție a iudeilor din partea unui lider păgân extrem de crud, Antiohus Epifanus. Ororile săvârșite de soldații lui Antiohus IV sunt descrise cu lux de amănunte în cărțile apocrife ale macabeilor. Cum făcea sens în acest context vechea paradigmă profetică iudaică conform căreia nenorocirile abătute asupra poporului se datorau pedepselor lui Dumnezeu care era mâniat deoarece iudeii nu mai țineau legea? Dimpotrivă, iudeii doreau acum să țină legea lui Moise dar erau împiedicați brutal de Antioh. Vechea concepție despre pedepsele divine trebuia așadar reinterpretată și armonizată cu noile circumstanțe politice. Așa a apărut apocalipticismul, vederea potrivit căreia Dumnezeu va interveni personal în istorie pentru a justifica templul de Ierusalim și odată cu el poporul evreu.

    Apocalipticismul, atât iudaic cât și creștin, este caracterizat prin:

1.  Dualism 
    Dihotomia bine-rău ajunge la paroxism: orice lucru din lume este împărțit în două tabere: îngerii și demonii, Dumnezeu și Satana, Israelul și restul lumii. În sistemul apocaliptic, păcatul nu este doar un act de neascultare uman, ci o putere misterioasă, un fel de forță demonică creatoare a unei noi realități sub soare. Lumea noastră este centrul de bază al unui conflict superior între entități nevăzute, diavolul și Dumnezeu. 

2. Pesimism
   Apocalipticiștii nu cred că omul poate fi capabil să îmbunătățească cu ceva viața și lumea. Dumnezeu a dat planeta pe mâna forțelor răului iar prin urmare lucrurile vor merge din rău în mai rău. Desigur, putem îmbunătăți tehnologia medicală, putem eradica anumite boli și aduce prosperitate sau confort pentru mulți, dar degeaba. Forțele răului controlează acum această lume iar noi suntem prea mici ca să putem lupta contra lor. Dumnezeu însuși trebuie să intervină și va interveni  pentru corectarea lucrurilor.

3. Îndreptățire
   Cei care au stat de partea lui Dumnezeu vor fi răsplătiți într-o viață nouă fără moarte, suferință și mizerie. Iar ceilalți vor fi pedepsiți veșnic într-un loc cumplit de tortură. De-a lungul întregii biblii ebraice nu apare nicăieri ideea unei învieri viitoare. Apocalipticiștii au inventat însă ideea vieții veșnice,  fie în împărăția lui Dumnezeu, fie în Sheol, tărâmul întunericului. Mesajul era clar: să nu crezi că poți scăpa cumva de judecata viitoare dacă aici te-ai aliat cu dușmanul (dușmanii ) lui Dumnezeu. La sfârșit vei fi înviat și-ți vei primi răsplata pe care o meriți.

4. Iminența
   Când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Când va sosi ziua judecății tuturor oamenilor? Pentru apocalipticiști răspunsul era inechivoc, încă din timpul macabeilor: foarte curând. E chiar după colț. Este iminent. 

    
        Lucrarea și persoana lui Isus din Nazaret trebuie pusă obligatoriu în acest context al apocalipticismului. Așa fac cel puțin teologii critici în lumea anglo-saxonă. În evangheliile sinoptice Isus este portretizat în timp ce propovăduiește un mesaj apocaliptic despre venirea împărăției lui Dumnezeu și judecata iminentă a  tuturor păcătoșilor. Dar optica apocaliptică nu începe în evanghelii cu el, ci chiar cu premergătorul său, Ioan Botezătorul. Pentru vărul său îmbrăcat în haine sărăcăcioase mânia lui Dumnezeu e pe cale să se descopere . El compară judecata viitoare cu tăierea copacilor ( „toporul a și fost înfipt la rădăcina copacului ”), care- ca și oamenii de altfel - vor fi arși în foc. Când se vor întâmpla aceste lucruri? Iminent... sau, în vorbele lui, „ a și început ”. 

     Isus nu face excepție de la această regulă: „ Iată că s-a împlinit vremea și împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în evanghelie ” Marcu 1,15. Evangheliile abundă de mesaje ale lui Isus referitoare la o judecată iminentă și la o împărăție a lui Dumnezeu care va veni extrem de curând. Puterile demonice acum în control vor fi distruse, cu toți acei oameni care li s-au alăturat. Iar cei care acum suferă și plâng, vor fi mângâiați și primiți într-o nouă lume fără suferință. De aceea „primul va fi cel de pe urmă, iar cel de pe urmă va fi cel dintâi”, și nu din alte cauze.

     Prin urmare, credința în iminența unei (re)veniri a lui Mesia și a sfârșitului lumii este mult mai veche de adventismul, ba chiar mult mai veche decât creștinismul. De-a lungul mileniilor, orice om credincios care trăia mai mult sau mai puțin într-o sărăcie cumplită sau într-o suferință oarecare și-a imaginat sfârșitul ca fiind … iminent. Această credință a avut întotdeauna un rol benefic pentru psihic, deși în realitate Apocalipsa nu s-a concretizat niciodată. Fiecare generație care a avut un profet apocaliptic a trecut la odihnă, dar sfârșitul lumii s-a dovedit a fi doar un Whishfullthinking religios și nimic mai mult. 

    Uitându-mă în ograda religioasă din care eu însumi am ieșit acum 6 ani, constat că funcționează exact același tipar ca întotdeauna: un „profet” face o serie de afirmații apocaliptice, foarte bine „susținute” biblic și convinge cu ele câteva persoane. Așa ia naștere o sectă, apoi o mișcare religioasă care mai târziu devine biserică. Afirmațiile apocaliptice ale „profetului” fac întotdeauna foarte mult sens în contextul politico-social al momentului. Dar inevitabil… timpul se scurge fără ca „profețiile” respective să se împlinească iar biserica respectivă, cu tot cu învățăturile ei, devine irelevantă într-o lume nouă. David Gates de exemplu, unul dintre cei mai celebri apocalipticiști adventiști ai momentului, „promite” de prin 2003 că trăim ultimele clipe ale istoriei, sau că „ istoria planetei nu se mai măsoară în ani, ci în luni de zile ”. Și cu toate că anii trec iar afirmațiile lui se dovedesc a fi simple vorbe ale unui om extaziat religios, adventiștii continuă să creadă în iminența revenirii lui Hristos. 

    Iluzia religioasă este mai importantă decât realitatea și adevărul. Și oricât de ciudat ar fi pentru un om rațional, mult mai reconfortant este să visezi constant coșmaruri despre iezuiți care plănuiesc în secret exterminarea în masă a celor care cred ca tine, decrete duminicale, plăgi mondiale  catastrofale și prăbușiri ale economiei mondiale din cauza Greciei, decât să deschizi ochii și să privești realitatea: viața și istoria merg înainte inexorabil, în ciuda tuturor cataclismelor, războaielor mondiale sau „profeților” apocaliptici. Sfârșitul lumii și revenirea lui Hristos este o enigmă inaccesibilă oricărui muritor.  Creștinul însă, indiferent de orientarea sa dogmatică, urăște dilemele și iubește certitudinile. Spune-i orice fel de scenariu apocaliptic, nu contează cât de îngrozitor ar fi el, numai să fie „ sigur”.  Îl va îmbrățișa cu drag, dacă poți găsi măcar un singur verset biblic care să-l „ susțină”. Dar să nu te pună necuratul să-i deschizi ochii în fața realității:  îți va întoarce spatele instantaneu, cu cel mai mare dispreț. I-ai luat ultima speranță, iar pentru asta nu mai ești vrednic să te numești „ aproapele ” lui. 

   

10 comentarii:

  1. Matei 24:36 “Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

    RăspundețiȘtergere
  2. Sfarsitul nu va fi decat la vremea hotarata, despre ceasul acela nu stie decat Tatal. Isus Hristos ne-a avertizat ca vor veni multi in numele Lui, care vor zice "Eu sunt Hristosul" si "vremea se apropie" dar nu trebuie sa ascultam de ei. Noi nu suntem in necunostinta de cauza, stim ca toate au o ordine si o randuiala si inaintea sfarsitului lumii trebuiesc sa se implineasca semnele. E clar si limpede ca traim intr-o perioada deosebita, deoarece asteptam revenirea Lui Isus Hristos; dar pana la urma fiecare are de asteptat decat pe perioada vietii lui, pe urma se va odihni pana la revenirea Lui Isus. Nu se poate zice ca sfarsitul e maine sau poimaine pentru ca nu s-au implinit inca toate semnele. Miller a fost stapanit de un duh de ratacire cand a facut prezicerile despre data sfarsitului, si nimeni nu ar trebui sa se ocupe de lucruri care nu ii privesc(„Nu* este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.).
    cat despre Imparatia Lui Dumnezeu, sa nu incurcam termenii „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu* se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo!’ Căci iată că Împărăţia** lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”
    Alt aspect referitor la Ioan: " Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”"
    Adrian

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare că nu ați înțeles. Ideea din articol este că toți creștinii din primul secol, toți apostolii și chiar Isus Hristos însuși... au crezut și afirmat că sfârșitul tuturor lucrurilor ( vezi semnele din Matei 24 ) este iminent, chiar în generația aceea. Nu peste 2000 ani sau cine știe când „ o vrea Domnul”. E mai mult decât evident că s-au înșelat cu toții. Isus nu a venit așa cum a promis. Adică imediat, în generația aceea.

    Așa reiese clar din citirea atentă, nedogmatică, neideologică, a textului. Nu am inventat eu textul ăla. Eu doar citesc ceea ce spune. Voi însă înțelegeți ceea ce NU spune. E și logic ceea ce faceți: iluzia trebuie menținută cu orice preț.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru cei ce nu se tem de cărți, le recomand câteva...doar așa, pentru dezmorțirea intelectuală, eventual spirituală și mai ales pentru renunțarea la iluzii:
    Michael Baigent - MOȘTENIREA MESIANICĂ, SÂNGELE SFÂNT ȘI SFÂNTUL GRAAL și respectiv DOSARELE ISUS.
    Lynn Picknett - MISTERELE TEMPLIERILOR, GIULGIUL DE LA TORINO, MISTERELE SIONULUI și respectiv MĂȘTILE LUI HRISTOS.
    Laurence Gardner - TESTAMENTUL MAGDALENEI.
    Gerard Mordillat - IISUS contra IISUS.
    Eric Edelmann - JESUS HABLABA ARAMEO (în spaniolă).
    Geza Vermes - CHIPURILE LUI ISUS.
    Andrew Welburn - ÎNCEPUTURILE CREȘTINISMULUI.

    Toate aceste cărți, fără a mai aminti aici cărțile lui Bart Ehrman, sunt scrise de cercetători onești, specialiști, cunoscători ai istoriei și al limbilor greacă și ebraică, adevărați erudiți care au cercetat DOVEZILE, fără a trage jar pe turta vreunei biserici sau pe turta ateismului. Concluziile lor sunt deosebit de interesante, iar cititorul dornic de a afla ADEVĂRUL ADEVĂRAT, va rămâne cel puțin cu multe semne de întrebare, dacă nu cumva cu certe convingeri. Dar condiția principală este curajul de A CITI și altceva decât se vinde la taraba bisericii. Își asumă cineva riscul clătinării sau detonării certitudinilor proprii?
    Mai am și altele, dar deocamdată e suficient. Cărțile te fac NEPROST! Sau ca să îl citez pe Wurmbrand, „ferește-mă Doamne de omul care citește o singură carte, fie ea și Biblia”....

    Ovidiu

    RăspundețiȘtergere
  5. Lucrarea Lui Dumnezeu pentru Mantuirea omului s-a desavarsit si dupa cum a inceput cu Isus tot cu Isus se si termina, de aceea se vorbeste despre sfarsitul tuturor lucrurilor, caci este scris generatia de dupa Hristos nu va mai primi alt semn decat cel al lui Iona, care arata clar spre moartea si invierea Domnului nostru.
    Intradevar in biblie avem: Adevărat vă spun că* unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.” si imediat dupa acest verset avem schimbarea la fata cand, Domnul nostru: "El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. " DECI DOMNUL NOSTRU SI-A TINUT PROMISIUNEA IMEDIAT DUPA ACEEA, si nu a fost un caz singular dar cine citeste biblia trebuie sa aibe intentia de a intelege ce e scris. Ilie si Moise nu au gustat moartea, si mai sunt exemple in biblie despre care se spune asta.
    In Matei 24: Isus ne explica cat se poate de clar etapele sfarsitului si semnele care il vor precede, dar ne mai spune ca: "s
    SFARSITUL TOT NU VA FI ATUNCI".
    CAND VA FI SFARSITUL? " Evanghelia* aceasta a Împărăţiei va** fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul."
    " Îndată* după acele zile de necaz, soarele se** va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.
    Atunci* se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate** seminţiile pământului se vor boci şi† vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. "
    " Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
    Adevărat vă spun că nu* va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. "
    Isus Hristos a zis ca nu va trece neamul nu generatia, atentie sa nu interpretam gresit.
    Deci semnele si necazurile despre care ne-a zis Isus au inceput sa se intample din vremea apostolilor si de atunci cresc in intensitate si frecventa, mult nu mai este, iar lucrarea Domnului Dumnezeu e desavarsita, cu toate ca nu vedem inca.
    Adrian

    RăspundețiȘtergere
  6. Raman din nou uimit de opacitatea intelectuala a unora dintre cititorii acestui blog, care nu sunt in stare sa inteleaga un mesaj clar ca lumina zilei. Dar vorba ta, Martine: Iluzia trebuie mentinuta CU ORICE PRET. In ceea ce ma priveste, am devenit agnostic DOAR in momentul in care am avut absoluta convingere ca cea de-a doua venire nu se va realiza niciodata. Iar in ceea ce priveste lecturarea cartilor propune de Ovidiu, cred ca aceasta este calea sigura spre adoptarea unei paradigme de viata substantial diferita de cea a crestinului practicant traditional. Miklos

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt foarte curios să știu de ce ai devenit convins că „ cea de-a doua venire nu se va realiza niciodata”. Doar din motivele amintite de mine mai sus? Ți-ai dat seama că Isus vorbise de o revenire în generația lui, și ca atare una în viitorul îndepărtat cade de la sine? Sau ce anume?

    Desigur că lecturarea cărților nereligioase poate destupa mintea și înlătura misticul și frica din om. Dar ele înlătură totodată și certitudinile. Iar omul ignorant nu poate trăi fără ele... Iar cu asta am zis totul..

    RăspundețiȘtergere
  8. Martine ,

    Ce spui tu aici bro, este de bun simt si realist. Depresiv pentru cei pe care bibilica nu-i tzine sa asimileze si alte informatii in afara celor cu care au fost bombardati sistematic in ultimii 2000 de ani .@.si eliberator pentru cei curajosi, fara constiinta amanetata la acesti camatari de minti numiti teologi ”moderni ”...In viata asta trebuie sa te feresti de credite si de biserica , ca de acolo iti vin problemele....pe bune :)

    Omul s-a nascut liber , dar pretutindeni este rob si pus in lanturi ! ..ca adventist insa, te nasti o data ca sa mori de doua ori si asta prin anticipare !.din simplu motiv ca cineva , intr-un secol 19 , a prevazut ca o serie de evenimente urmeaza sa se intample , si culmea !.. nu s-au intamplat deloc.._)...iti suna cunoscut cumva ?!....

    De fapt orice om sanatos la cap isi pune serios intrebarea : de ce o religie sau alta promite ceva ce nu se poate ancora in concret ! ..de ce fiecare vinde pielea Ursului din padure ?..de ce mai multe marturii se pot cataloga adevaruri , cand ele pica examenul veridicitatii ...De ce mii de copii scrise de mana omului , au devenit peste noapte sfinte si inspirate ?...de ce lumea sufera de ignoranta si prostie ?...doar pentru cateva replici iliterate si conjuncturale devenite ”sta scris”.. intre timp ....what ?...de cand si pana cand viata unui individ , fie el si adventist se desfasoara intre 28 de puncte si odata la cinci ani mai ingurgiteaza niste aberatii pe post de ”lumina noua ” !..

    Am urmarit cu mare atentie ultimele ”botezuri = contracte” si superficialitatea(din pct de vedere al informatiei necamuflate ideologic) cu care sunt tratati proaspetii ”ucenici.”..Cunosc foarte bine ce simte un nou venit in momentul(uzul ratiunii dispare ) care sta in fata unui grup compact ce alimenteaza iluzia ca familia cerului se umfla @ ” ramasita creste ”...ptiu drace )ce oximoron in toata regula .

    Iar ce se intampla acum prin tarile lumii a treia ma duce cu gandul la celebra replica a episcopului de Clairveaux : ucideti-i pe toti , Dumnezeu îi va recunoaste la sosire !....Ce conteaza ca majoritatea habar nu au cu ce se mamanca adventismul , important este ca au ”sosit americanii” si o s-o ducem mai bine .....iar painea se ofera ”gratis”....

    Apoi sper ca sunteti si voi la curent cu tot felul de discursuri halucinante (cica experiente dinaintea saltului in bazinul doctrinar ), in urma convertirii la roata carutei cu traditii premilenariste , unde aproape invariabil toti au avut viziuni , ”l-au simtit si pipait pe Isus „si vin cu marturii de genul celor povestite de ucenici inainte si dupa inviere !...

    Martine , vreau sa-ti spun ca din ”fericire” postulatului crestin cu revenirea lui Isus pe norii cerului , cartea vietii , fiara , persecutie papala , draci in turme de porci , levitatie deasupra apei , rapiri in vazduh si alte bazaconii , zecimi , danieli in groapa cu lei vegetarieni , etc..nu fac decat obiectul unui perpetuu experiment* Asch , la scara mult mai mare si care primeste un 10 cu felicitari la capitolul conformism !..

    .Esti crestin = te conformezi !.. pui intrebari , rationezi, esti diferit ca manifestare esti automat incadrat la categoria peiorati tocmai pt a scoate in evidenta si fara echivoc, caracterul crestin : ” iubirea conformismului ” *.....### ...Ce zici ? ..Isus cel ISTORIC a trecut experimentul Asch ?...

    Te salut si felicitari pentru articol :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Martine, am citit suficient de multe carti care au avut drept obiect de studiu cercetarea obiectiva (dintr-o perspectiva non-denominationala) a doctrinelor crestinismului, respectiv, am meditat indelung (adica cativa ani) la continutul acestora, ca in final sa am taria de caracter sa recunosc inaintea propriei persoane ca am crezut o eroare ani de zile. Am ajuns la concluzia ca cea de-a doua venire nu se va realiza niciodata, deoarece am inteles ca nici prima venire in realitate nu a avut loc vreodata. Si chiar daca ar fi avut loc, suferinta si mizeria de pe aceasta planeta nu ar fi disparut. Si chiar daca ar fi sa admitem existenta lui Dumnezeu, atunci istoria acestei planete din toate timpurile demonstreaza TOTALA NEPUTINTA a Lui in a indrepta spre bine destinele locuitorilor ei… Si atunci… nu e mai bine sa cred in inexistenta Sa, decat sa cred ca exista, insa care nu are nici o interventie decisiva in istorie?... Miklos

    RăspundețiȘtergere
  10. Avem marturisirea aceasta de la Hrisots: "Adevărat, adevărat vă spun că, dacă* păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea."
    Si un exemplu a implinirii ei atunci cand aruncau cu pietre in Stefan: „Iată, văd* cerurile deschise şi pe Fiul** omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
    ...
    apoi: " Apoi, a îngenuncheat* şi a strigat cu glas tare: „Doamne**, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, A ADORMIT."
    DECI E CLAR SI LIMPEDE ACEIA CARE TIN CUVANTUL DOMNULUI SI AU O NADEJDE VIE IN EL, IL VOR VEDEA PE iSUS IN SLAVA LUI LA TATAL. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor mortii ci acelor vii, e clar si limpede ca toti aceia care il au pe Isus ca Domn nu pot fi morti ci vii, chiar cei care au adormit pe pamant, ei au adormit in Duhul unui Dumnezeu Viu. Apoi nu este treaba noastra daca Dumnezeu vrea pe unii sa ii tina treji sau adormiti pana la venirea Lui Isus pe pamant. Alt aspect noi percepem timpul intr-un fel, dar pt Dumnezeu o zi e ca un an si un an e ca o zi, pot sa treaca 2000 de ani si sa fie perceputi ca si un ceas, dincolo realitatea este altfel, aici noi suntem limitati de trupurilor noastre, pe cand dincolo nu sunt trupuri de carne. Deci intradevar venirea Lui Isus Hristos este foarte aproape, desi noi nu o vedem inca, din cauza neputintei noastre.
    Adrian

    RăspundețiȘtergere