duminică, 8 noiembrie 2015

Ce te faci dacă NU există Dumnezeu?!?



  Recent, fostul pastor adventist Cornel Dărvășan a susținut la Centrul creștin Sapienția o serie de predici intitulată „ Ce te faci dacă există Dumnezeu ”? ( aici și aici ). Desigur, întrebarea este adresată scepticilor, fie atei, agnostici sau oameni seculari, care nu mai pot crede în secolul 21 într-un Dumnezeu atotputernic sau interesat de rasa umană. Și cu atât mai puțin în Dumnezeul „creștin”. Articolul de față constituie o replică la ideile sale, din punctul de vedere al unui sceptic. 


   Ca unul care am crezut cândva în întregime teologia creștină, dar care am învățat în ultimii ani să trec prin filtrul rațiunii orice argument adus de tabăra credincioșilor, și mai ales să citesc printre rânduri, vreau să remarc încă din start natura tendențioasă a întrebării lui Cornel. Când spun acest lucru mă refer la faptul că în spatele ei se ascunde o amenințare voalată la adresa celor ce nu ( mai ) cred, care sună cam așa : „ noi, creștinii, știm că Dumnezeu există. Dar voi, cei care nu mai credeți în existența lui, ați pierdut viața veșnică, ați pierdut prietenia cu el, ați pierdut totul. ” Chiar dacă nu sunt creștinii neapărat cei care enunță această amenințare în mod concret, efectul teologiei lor este fără îndoială acela de a induce teama: „cum? Nu crezi? Vei muri veșnic! Vei arde în focul iadului pentru o veșnicie!” Și chiar dacă în teologia adventistă nu există loc pentru credința în iad, știm cu toții că au și adventiștii o teologie proprie a iadului postmilenialist. 

   Apelul la frică, fie el chiar și subconștient, nu numai că este un foarte slab argument în favoarea credinței creștine, dar este cu totul expirat în secolul 21. Oamenii din ce în ce mai educați și mai informați ai zilelor noastre nu își doresc o căutare a lui Dumnezeu care să aibă drept catalizator frica. Așa ceva este demn de evul mediu întunecat și total neadecvat conștiinței morale postmoderniste. Dacă creștinii vor să ne recâștige simpatia pentru Dumnezeu, atunci trebuie neapărat să ne ofere motive inteligente sau argumente întemeiate pentru care s-ar merita să credem din nou în acest Dumnezeu. Dar nicidecum prin lozinci expirate de pe timpul bunicii: „ dacă nu ești cuminte, ai să arzi în foc”. Este penibilă o astfel de abordare. 

   În al doilea rând, trebuie clarificat încă din start în ce fel de Dumnezeu ne invită prietenii noștri creștini ca să credem. Spun asta deoarece imaginea lui Dumnezeu a fost modelată de-a lungul mileniilor nu conform cu realitatea ( aici până și creștinii recunosc că nu știu nimic despre natura sau înfățișarea lui Dumnezeu ), ci conform ideologiilor la modă care au ținut și țin capul de afiș în diferitele religii de pe mapamond. Credința într-un Dumnezeu, spirit suprem sau Sine creator au și hindușii, și budiștii, și confucianiștii, și iudeii, și musulmanii, nu numai creștinii. Prin urmare, apare automat întrebarea dacă Dumnezeul adevărat este creștin- așa cum îl prezintă biblia - sau este musulman, așa cum este reprezentat de coran? Întrebarea ( sau răspunsul ) are repercusiuni morale nebănuite. Iar în cazul în care Dumnezeul adevărat este totuși „ creștin ”, care dintre denominațiunile creștine ne spune adevărul despre el? Cea catolică sau cea ortodoxă? Cele protestante sau cele neo-protestante? 

   Acest lucru nu este câtuși de puțin lipsit de importanță pentru motivul următor: fiecare dintre bisericile creștine au limite dogmatice clare prin care îl zugrăvesc pe Dumnezeu. Catolicii credincioși îți vor spune că Dumnezeu urăște avortul, indiferent de motivul pentru care săvârșești acel avort. Ortodocșii îți vor spune că lui Dumnezeu îi plac posturile prelungite, spovedaniile față de preoți, credința în sfinții părinți sau maica Domnului,sau pelerinajul la sfintele moaște. Adventiștii îți vor spune că lui Dumnezeu îi place ca sâmbăta să nu muncești, șamd. Nerespectarea dogmelor specifice fiecărei denominațiuni atrage după sine, în mod evident, neplăcerea sau chiar furia acestui Dumnezeu. Nu poți să alegi pur și simplu să crezi doar în Dumnezeul bibliei. E prea vag. Și prea periculos pentru mântuirea ta. Trebuie musai să admiți un anume Dumnezeu denominațional creștin pentru ca să fii la adăpost. Altminteri nu și-ar mai avea rostul existența atâtor denominațiuni creștine. 

   Dar să admitem acum, pentru frumusețea dialogului, că prietenii noștri creștini ar accepta faptul că Dumnezeu este cel ce este, adică a-religios, transcendent și nesupus limitelor dogmatice omenești. Să recunoaștem … acesta ar fi un progres în gândire extraordinar, demn de admirat din partea noastră, a scepticilor. În realitate, creștinii ar accepta un asemenea Dumnezeu doar din pură curtoazie, de dragul schimbului de idei. În realitate, în clipa în care ar admite în mod serios un astfel de Dumnezeu, se prăbușește automat toată sforăiala lor ideologică specifică. Pentru că dacă Dumnezeu nu este adventist sub nicio formă, atunci la ce bun toată dogma adventistă? Dacă Dumnezeu nu este catolic, atunci la ce bun toate prescripțiile religiei catolice? E lipsit de sens. Și-ar tăia singuri craca de sub picioare. 

   Ajunși în acest punct al conversației, de ce ar trebui totuși să pariem pascalian pe existența acestui Dumnezeu transcendent? Ce ar fi de pierdut, cu alte cuvinte, dacă am alege să pariem pe neexistența lui? Aici prietenii creștini ne vor răspunde cu biblia în mână că „ fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui ” ( Evrei 11,6 ). Dincolo de ineficacitatea, din punct de vedere intelectual, al unui argument circular ( cităm din biblie deoarece acolo este adevărul despre Dumnezeu. Și știm că acolo este adevărul deoarece biblia spune despre ea că este adevărată…), apare de asemenea următoarea problemă morală gravă. De ce ar alege Dumnezeu, care se presupune a fi întruchiparea înțelepciunii, corectitudinii și moralei absolute,  un criteriu de delimitare a oamenilor în buni și răi în funcție de … existența sau absența credinței?!? Este pur și simplu ciudat, ca să nu mai spun mai grav. Și spun asta deoarece au existat în istorie milioane de monștri cu chip de om, care au avut credință foarte puternică în Dumnezeu și dragoste foarte mare față de scriptură pe de-o parte, și oameni cinstiți, corecți, savanți de renume mondial, medici sau eroi întemeietori ai drepturilor și libertăților moderne, care au fost în întregime atei sau oameni seculari. Nu ar fi mai întemeiată o judecată în funcție de faptele acestora, decât în funcție de credința religioasă a acestora?!? Eu, un muritor prăpădit infinit inferior unei eventuale divinități, aș aprecia pe cineva în funcție de ceea ce face în societate sau familie, nicidecum după ceea ce spune sau crede. Vorbele zboară, faptele rămân. De ce ar face așadar un Dumnezeu al dreptății altfel? Din nou, un astfel de Dumnezeu ar fi lipsit de moralitate, lipsit de sens. 

   Sper că până aici prietenii noștri creștini vor fi de acord. Un Dumnezeu care este mai puțin moral decât mine, nu are cum să fie Dumnezeu. Logica argumentului este prea puternică ca să fie refuzată. Dar dacă suntem de acord că Dumnezeu se uită la inima și la faptele cuiva pentru a stabili cine este OM după chipul lui și cine nu, ce rol mai are atunci credința sau religia în cultivarea unei moralități sănătoase? Nu cumva creștinii confundă în mod nepermis noțiunea de moralitate sau etică cu credința sau religia? Să mă explic. 

   Evenimentele tragice recente de la București au revelat o mizerie morală greu de imaginat, aflată sub furunculul fenomenului religios. Facebook-ul s-a umplut imediat după incendiul de la clubul Colectiv de nenumărate sentințe, epitete și judecăți ale celor credincioși la adresa celor morți sau răniți în acel incendiu teribil. Fără ca să fi cunoscut personal acele victime, fără ca să cunoască fenomenul muzicii heavy-metall și fără ca să aibă nici cea mai mică idee despre faptul că la urma urmei muzica nu este altceva decât unde sonore interceptate de creier ( de gustibus non discutandum ), foarte mulți „creștini” s-au grăbit să-i numească pe tinerii morți „ sataniști ”. Nici urmă de cea mai mică empatie cu semenul în nevoie. Nici urmă de umanitate. 

 Biserica ortodoxă, de asemenea, și-a dezvăluit cu această ocazie fața extrem de arogantă și ipocrizia fariseică monstruoasă care o caracterizează, fiind taxată imediat ca atare de zeci de mii de oameni  din toată țara ( și de alte nenumărate mii pe Facebook ). Nici urmă de moralitate. Niciun semnal de omenie. Niciun preot donator de sânge. Din jilțul aurit al prostiei și mitocăniei fără margini, primul Religios al țării a declarat sfidător, referindu-se la absența vreunui picior de preot ortodox la locul tragediei, chiar la multe zile după consumarea acesteia: „ biserica nu vine decât dacă este invitată ”. Desigur, Prea Ipocritul uită inadmisibil că trimite de fiecare bobotează și paști o armată de popi prin sate și orașe, care să ciupească ceva bănuți de pe la oameni, fără ca acei popi sau dascăli să fie invitați de cineva… 

   Trăgând linie și adunând, cum se face că oameni pe care cititul bibliei, mersul la biserică și luarea pe buze a numelui lui Isus ar fi trebuit în mod logic să-i facă mai empatici și mai solidari cu semenii lor aflați în durere, tocmai ei sunt cei mai mari ipocriți, cei mai mari farisei, cei care se grăbesc primii să condamne, în loc să ajute? Cum poate fi explicată acea bucurie cu adevărat demonică, care se manifestă atunci când cineva care nu crede și nu se închină la fel ca tine, moare în chinuri într-un club de noapte? Și tragedia din Colectiv nu este deloc singurul furuncul religios care se sparge, lăsând să se vadă, ca într-un spectacol morbid, puroiul mentalităților și prejudecăților celor care se pretind … „ creștini”. Chiar Cornel Dărvășan duce în spate crucea lui personală, o experiență nefericită cu biserica adventistă și credincioșii ei, credincioși care în cele mai grele momente din viața lui au găsit de cuviință mai degrabă să-l defaime, să-l eticheteze în fel și chip și să-l condamne, în loc să-i fie alături. Și astfel de istorii triste există cu duiumul în lumea celor „ sfinți”. 

     Către care Dumnezeu, deci, doriți să ne îndreptați atenția, dragi creștini? Către acel Dumnezeu care vă spune să ne priviți de sus pe noi, scepticii? Către acel Dumnezeu care vă bate pe umăr că voi mergeți în biserici și dați zeciuială din izmă și mărar, iar pe noi ne numește sataniști pentru că ne cheltuim banii pe concerte heavy-metall? Către acel Dumnezeu care se grăbește să judece, să lovească, să jignească? Ce să vedem la Dumnezeul vostru, în afară de corupție, nimicnicie, nedreptate, bârfă, ignoranță, răutate pură și mândrie amețitoare? Nu a spus Isus că „ după roadele lor îi veți cunoaște ”? Iar dacă roadele voastre sunt rele, cum poate fi teologia voastră bună? Cum e posibil ca voi să fiți răi, dar ideea voastră de Dumnezeu să fie cea adevărată și corectă? 

   Cornel ne întreabă pe noi, ateii și agnosticii, ce ne facem dacă există Dumnezeu. Mai bine s-ar întreba însă, în virtutea nenorocirilor de tot felul care au loc în biserici și în lume, ori dacă Dumnezeu nu există deloc, ori dacă Dumnezeu e cu totul altceva sau altcineva decât ceea ce crede el că este. Există suficiente indicii ( pentru că dovezi el însuși recunoaște că nu există, nici de o parte, nici de cealaltă) pentru scepticism, de asemenea. 

   Dar să-i răspund totuși… Ca agnostic, m-aș bucura sincer să existe un Dumnezeu drept, iubitor și interesat de rasa umană, așa cum îl prezintă creștinii. Dacă există, nu de frică și prin frică m-aș lăsa călăuzit spre el. Ci mi-ar plăcea, dacă se pretinde un Dumnezeu moral superior, să mă convingă despre existența și bunătatea lui prin argumente serioase și inteligente. Prin fapte, nu prin vorbele și cărțile creștinilor. Să-mi dea voie să-i pun întrebări, nu să-mi interzică să gândesc. Să nu disprețuiască rațiunea și capacitatea mea de a raționa, după ce mi-a dat-o. Să îmi arate cu blândețe unde greșesc și dacă greșesc, fără să se înfurie ca un psihopat nord-coreean pentru că nu-i mai aduc osanale și că nu-i mai fac rugăciuni. Să-mi arate cu argumente serioase și raționale de ce astronomia se înșală, de ce genetica se înșală, de ce o multitudine de alte științe moderne se înșală, dar viziunea unor păstori de capre de acum 3000 de ani este cea corectă. Și așa mai departe. Așa aș proceda eu cu copilul meu care nu mă cunoaște, dacă aș vrea să-i câștig cândva dragostea și încrederea în mine. Dar un Dumnezeu-părinte care m-ar pedepsi pentru că nu mai cred în el este un scelerat cosmic. 

      Dar avem și noi, ateii și agnosticii, o întrebare pentru Cornel și credincioși în general: Ce v-ați face, dacă Dumnezeu NU ar exista? Care ar fi reacția voastră? Ați cădea într-o depresie puternică, vecină cu nebunia, sau v-ați bucura pentru șansa extraordinară de a vă fi născut? Dacă după viața asta nu ar mai exista niciuna, ați fi totuși niște oameni veseli, plăcuți, recunoscători pentru darul vieții? Noi scepticii, exact așa facem. Ne bucurăm de viața ASTA la maximum. Nu cumva însă voi vă trăiți viața asta ca niște deprimați lipsiți de vlagă, negându-vă cele mai nevinovate plăceri din cauza dogmelor voastre, sperând într-una veșnică pe care e foarte posibil să o pierdeți de asemenea? 

   Ați mai fi doritori să faceți binele, să ajutați pe cei în nevoie și să fiți iubitori ai dreptății, dacă pentru asta ați fi siguri că nu veți primi niciun fel de răsplată? Noi, scepticii, facem acest lucru fără să ne intereseze o răsplată divină. Facem așa doar pentru că așa este corect. Dacă nu ar fi niciun ochi ceresc care să le știe și să le supravegheze pe toate, ați fi dispuși în continuare să nu vă mințiți și să nu vă furați semenul? Întreb asta deoarece, poate că știți, cele mai civilizate și mai sigure țări de pe planetă sunt cele unde ateii și scepticii abundă: Suedia, Islanda, Danemarca, Olanda, Norvegia. Și asta în același timp în care o țară profund religioasă, precum România, este înecată și își dă duhul zilele acestea din cauza hoției, corupției și lipsei de moralitate. 

   Apropo de moralitate: considerați că trebuie să fii moral doar pentru că te vede vreun Dumnezeu? Întreb asta deoarece am ascultat de mii de ori în predicile voastre cum Iosif n-a curvit cu soția altuia pentru că se temea de Domnul, cum David s-a căit pentru curvie și omor pentru că se temea de Domnul, cum trebuie să fii un angajat cinstit față de patronul tău deoarece … te vede Domnul. Dar eu vă întreb: cine este cu adevărat moral? Acela care nu fură din principiu, sau acela care nu fură pentru că știe că este urmărit de camerele de supraveghere? 

    Scuzați-mă, dragii mei creștini, dar concepția voastră potrivit căreia moralitatea, libertatea și adevărul sunt derivate ale unei credințe în Dumnezeu nu are absolut nicio acoperire în viața reală și în istorie. Dimpotrivă. Toate libertățile moderne și toate drepturile fundamentale ale omului sunt produse ale iluminismului din secolele 17-19, care a redat individului libertatea de a decide să creadă ce vrea și să trăiască cum vrea, în funcție de rațiunea lui, și nu de dictatul bisericii. Iar reprezentanți de seamă ai iluminismului sunt atei sau sceptici celebri precum Voltaire, Thomas Paine, David Hume, Immanuel Kant. Dragostea după adevărul științific, foamea de a ști cum funcționează lumea și cosmosul, nu sunt nicidecum virtuțile bisericii sau ale celor care idolatrizau biblia. Dimpotrivă, corifeii științei moderne, printre care Galilei și Copernic, au fost anatemizați de biserică. Iar azi, în același spirit medieval, voi anatemizați teorii științifice consacrate, precum cea a evoluției universului și a vieții pe Terra. Dacă v-ar sta în putere, mulți dintre voi ați interzice știința, și ați condamna și azi la moarte pe oamenii de știință care susțin evoluția, de exemplu. 

    Moralitatea și etica societății moderne, în care femeile au aceleași drepturi ca bărbații, sau negrii aceleași drepturi ca albii, nu este nicidecum produsul bibliei sau al creștinismului. Ea a evoluat treptat de-a lungul secolelor, într-o perfectă paradigmă darwiniană. Mai e nevoie să vă aduc aminte cum creștinii puritani omorau cu sălbăticie oameni absolut nevinovați în cadrul proceselor vrăjitoarelor din Salem? Sau cum sclavagismul a rezistat în SUA chiar până în secolul 19, fiind argumentată de fiecare dată biblic, și cum negrii erau linșați în mod abuziv de societatea creștină americană, până târziu în secolul 20, când s-a ridicat un Martin Luther King? Să vă mai reamintesc de cuceririle creștinismului spaniol în cele două Americi, în cadrul cărora, cu acordul coroanei și a bisericii spaniole, s-au folosit câini de luptă care devorau la propriu populațiile băștinașe, și de care amerindienii se temeau mai mult decât de armele spaniolilor? De unde și până unde moralitate la creștini când privești înapoi în timp? Aceasta nu este numai o cruntă minciună care contrazice istoria de fiecare dată, ci și un tupeu fără margini. Afirmația potrivit căreia creștinismul a dat lumii morala și etica este la fel de absurdă ca și aceea că Hitler a creat statul Israel modern. 

   Faptele trecutului și prezentului vorbesc cu putere împotriva dogmelor voastre, împotriva concepțiilor și învățăturilor voastre. Cu cât societatea a scăpat mai mult din frâiele nemiloase ale bisericii și misticismului, cu cât omul modern a renunțat curajos la miturile biblice și a ales să raționeze și să caute de unul singur adevărul, cu atât mai mult societatea a devenit mai liberă, mai tehnologică, mai prosperă, mai morală. Desigur că scepticii nu au pretenția că au creat un paradis pe pământ. Dar așa cum este astăzi, și doar prin resurse proprii, viața și societatea în general este incomparabil mai bună decât în trecut, din sute de motive. Cine nu acceptă acest lucru, îl invit să renunțe la orice avantaj al societății moderne, la orice tehnologie, și să citească doar biblia și numai biblia la lumina lumânării. 

   Așadar, ce ați face dacă nu există Dumnezeu? Cum v-ați raporta la viață și la societate? Nouă, scepticilor, ne-ar părea bine să existe un Dumnezeu interesat de om, dincolo de Whisfullthinking și de vorbe goale. Dar voi, creștinii, v-ați mai bucura de viața asta, știind că nu există niciuna viitoare? Ați mai promova adevărul, decența și bunul simț dacă ați ști că nu există nicio răsplată viitoare? Noi chiar asta facem. 

   Sincer, mă îndoiesc teribil că ați fi capabili să mai fiți creștini în absența unui Dumnezeu. Toată viața și mentalitatea voastră a fost programată ca și cîinele lui Pavlov: fac asta și cred asta pentru că primesc răsplată, cândva în viitor, din partea stăpânului. Voi trăiți cum trăiți și credeți ceea ce credeți într-un mod prea covârșitor datorită instinctului de supraviețuire, și prea puțin(i) datorită principiului. Vă știu prea bine și vă cunosc pe prea mulți ca să-mi fie frică că greșesc în ceea ce spun. Ăsta e tristul adevăr despre voi. Și știți de ce faceți așa și trăiți așa? Deoarece voi confundați în mod nepermis biblia cu adevărul și religia cu moralitatea. Dar diferența dintre moralitate și religie este copleșitoare: în timp ce prima îți spune să faci ceea ce este corect, indiferent de ceea ce ți se spune, religia îți spune să faci ceea ce ți se spune, indiferent de ceea ce este corect. Și-al dracului să fiu dacă în cei 40 de ani trăiți până acum n-am văzut oameni mai curați, mai buni și mai inteligenți , dar care n-au nicio treabă cu Dumnezeu și cu biblia, iar în biserici am văzut foarte multe brute cu chip de om, monumente ale ignoranței și lașității, adevărați campioni ai răutății și ipocriziei. Cum? Cum explicați voi asta? Cum?!?!? 

   Dacă am fi văzut la voi și în voi că credința în Dumnezeu, la care ne invitați în mod de multe ori patetic să aderăm, ar fi făcut din voi oameni buni, umili, inteligenți, dispuși la dialog, transparenți, cinstiți… ați fi avut atunci niște ași prea tari în mână ca să nu vă băgăm în seamă. Ați fi atras atenția noastră și a lumii. Ați fi atras la voi nu numai ateii și agnosticii, ci foarte probabil chiar și celelalte religii de pe mapamond. Exact cum făcea Isus Hristos cu vameșii sau curvele. Dar ați avut 2000 de ani la dispoziție ( iar voi adventiștii peste 150 de ani deja ), și n-ați făcut-o! Acum … nu credeți că scepticismul nostru se datorează și vouă, deoarece în mare parte a fost provocat și de voi? De încăpățânarea voastră, de aroganța voastră, de ignoranța voastră? De aceea, ar trebui ca în loc să ne puneți nouă întrebarea arogantă „ ce te faci dacă există Dumnezeu ?” , de parcă chiar și dacă ar exista… el ar fi de acord cu concepțiile voastre și cu judecățile voastre… mai bine v-ați pune alte întrebări în mod serios, de genul următor: „ Cum se face că, în marea lor majoritate, ateii și agnosticii îl admiră pe Hristos și învățăturile lui, în timp ce-i detestă pe creștini și creștinismul de carton din biserici? ” ; „ Cum e posibil ca în țări ateiste sau cel puțin seculare, traiul să fie mai prosper și corupția să lipsească cu desăvârșire, în timp ce în țări profund religioase lucrurile să stea exact invers?” ; „ Cum e posibil ca să spunem tinerilor care pleacă de la credință „ nu vă uitați la noi, oamenii, ci uitați-vă la Hristos ”, în timp ce chiar el v-a spus „ pomul rău face roade rele și pomul bun face roade bune. Căci după roadele lor îi veți cunoaște ”? 

   Serios acum: la noi e problema că nu mai credem în dumnezeul vostru? Sau la voi? Tot ce spuneți și faceți, sorry ... nu ne convinge sub nicio formă că ar exista vreun Dumnezeu al iubirii, al dreptății și al adevărului. Și prea de multe ori ne-ați dovedit cu fapta că voi, cei din biserici, sunteți chiar mai lipsiți de Dumnezeu, deci mai atei, decât mulți dintre ateii declarați. Acest lucru ar trebui să vă pună pe gânduri, și nu necredința noastră. V-ați prezentat marfa voastră ( dumnezeul vostru ) prea prost ca să ne mai dorim acum să v-o cumpărăm. 

   


21 de comentarii:

  1. Aveti si dreptate, in multe privinte, DAR, ati cam sarit calul, cu expresia... al dracului sa fiu.......dvs., SUNTETI CONVINS ca exista YHVH , nu dumneZEU......dar ca El a dat omului o vointa LIBERA si omul poate sa aleaga sa Il cunoasca, sa Il iubeasca, sau NU,....si deaceea , cei mai multi nu vor sa Il cunoasca pe Yahveh, ci ei cred intr-un dumneZEU tri-un.....deci , un dumneZEU ....FALS. Eu sunt NON-TRINITARIAN, cred in Yahveh, si in singurul Sau Fiu, nascut, Yeshua haMashiYah......am multa bucurie si pace in suflet, Tatal nostru ceresc ma calauzeste prin spiritul Sau sfant (care nu este o a treia persoana din divinitate), si ma transforma in gandire, ma umple de iubirea Sa,.....si ma binecuvinteaza zilnic. HalleluYah !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut Doryon Corobys,
      Daca-ti mai clatesti ochii pe aici, te rog dezvolta putin afirmatia ta:
      ,,spiritul Sau sfant - care nu este o a treia persoana din divinitate''
      sau daca ai timp tot subiectul despre treime.
      Multumesc anticipat si voi citi cu mult interes!
      emil gardos

      Ștergere
    2. Știi ce cauta tinerii care iau parte la un concert fie el și rock?
      O experiență spirituală.
      Știi ce cauta un toxicoman când se "chimizează"?
      O trăire, o revelație, o experiență spirituală.
      Știi ce urmărește un dependent de sex în timpul " galopantului act" copulativ sau autostimulativ?
      Un orgasm psihedelic... o experiență spirituală.
      Știi ce căuta un religios în biserică?
      Un orgasm spiritual, o revelație, o trăire spirituală.
      Suntem atât de diferiți cantitativ și calitativ, definiți de ecuații de stare diferite, trăind dupa matrici diferite...dar aici ne asemănam al dracului de mult.
      Privesc acest război de mai bine de 20 de ani și nu înțeleg de ce un drog ar fi superior altuia atâta vreme cât căutarea și rezultatul psihologic imediat este de aceeași culoare (dar nuanțat în funcție de "matricea" definitorie).
      Va urmăresc în continuare...aștept ziua în care voi înțelege...
      Cu respect!

      Ștergere
  2. Dear George, mă așteptam la un articol în care să contracarezi niște argumente pe care le-am dat în predicile mele, dar, spre deosebire de alte articole tale, mărturisesc că am fost un pic dezamăgit.
    În primul rând pornești de la o deducție greșită. Nu am sugerat prin titlu sau prin atitudine că întrebarea ,,Ce te faci dacă există Dumnezeu?’’ ar trebui să genereze frică. Nu cred în existența unui Dumnezeu care prăjește în iad milioane de oameni pentru veșnicie. Știi foarte bine lucrul acesta. Întrebarea ,,Ce te faci?’’, sugerează mai degrabă, un câmp de reflecție adânc, care vrea să sugereze, următoarele gânduri: ce situație ciudată, ce dezamăgire, ce rost au avut toate împotrivirile, toate luptele împotriva Lui, când, într-o zi, vei vedea că toate au fost în van? Nu mai bine erai cu inteligența ta de partea adevărului? Asta este ideea. Nu că gata, Dumnezeu te prăjește în iad. El este judecătorul suprem, și eu cred că, vorba lui Steihnard în dialog cu Cioran, ,,Dumnezeul în care spui că nu crezi’’ dacă va dori ca într-o zi să mântuiască atei sinceri, cărora nu li s-a prezentat Dumnezeu așa cum trebuia, care au fost dezamăgiți de viață și de alți creștini, mă voi bucura și e chiar problema Lui.
    Îmbrăcarea lui Dumnezeu în denominațiuni este un alt argument la care recurgi. Este ca și când ai crede că Dumnezeu este pentru avort, pentru o viață dezordonată și pentru a nu avea nicio zi de odihnă, dacă e să iau cele trei denominațiuni creștine pe care le-ai amintit. Ceea ce nici tu nu crezi. Dacă mamele noastre ar fi crezut în avort, noi nu am mai scrie acum aceste rânduri. Dacă tații noștri ar fi fost niște oameni necumpătați, și ne-ar fi procreat în stare de ebrietate, ar fi fost posibil ca să ne naștem cu dizabilități și să nu putem articula logic aceste idei. Dacă tu nu ai fi fost organizat în a te odihni o zi din șapte în anii tinereții tale, poate că acum nu ai mai fi avut atâta energie ca să scrii împotriva lui Dumnezeu, nu crezi? Da, spre asta pledez eu, să credem în Dumnezeul Bibliei, frumos și curat, așa cum ni se descoperă, cu dilemele Lui, cu neînțelegerile noastre, cu furia pe care o manifestăm deseori ca Iov, ca Ieremia, dar cu sentimentul că El e suveran.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cornel, îți mulțumesc ptr comentarii. Încerc să răspund părților pe care le consider mai esențiale din răspunsul tău:

      „ Întrebarea ,,Ce te faci?’’, sugerează mai degrabă, un câmp de reflecție adânc, care vrea să sugereze, următoarele gânduri: ce situație ciudată, ce dezamăgire, ce rost au avut toate împotrivirile, toate luptele împotriva Lui, când, într-o zi, vei vedea că toate au fost în van? Nu mai bine erai cu inteligența ta de partea adevărului? ”

      Exact asta încerc să fac din tot sufletul, deși inteligența nu mă dă afară din casă. Dar chiar dacă nu sunt inteligent cum aș vrea să fiu, am totuși o conștiință curată că sunt extrem de onest în căutarea adevărului. De asta poți fi sigur, și te rog să ții seamă de această asigurare a mea, la fel cum vrei și tu să țin seamă de asigurarea ta că titlul și tema aleasă de tine nu au avut în spate niciun fel de insinuare. Departe de mă lupta contra lui Dumnezeu ( e un pic cam ciudată afirmația din moment ce un sceptic nu crede în primul rând în existența lui), eu îl caut poate mai mult decât un om religios, chiar dacă această căutare nu are niciun fel de latură religioasă în ea. Decât rugăciuni goale și seci rostite de formă, prefer de o mie de ori o căutare rațională, lipsită de sentimente, a lui Dumnezeu. Și nu înțeleg de ce nu mi s-ar descoperi, dacă există. Ar trebui să știe cumva că sunt sincer în ceea ce fac.

      „ Îmbrăcarea lui Dumnezeu în denominațiuni este un alt argument la care recurgi.”
      Desigur. Nu am cum să nu recurg la el. Știi bine că orice biserică are forma ei de a-l prezenta pe Dumnezeu, iar această formă capătă un contur dogmatic, dincolo de care nu există loc de discuție sau negociere din partea religioșilor. Pentru un om care nu-l cunoaște pe Dumnezeu, bisericile execută sarcina de călăuze a acestor oameni spre acest Dumnezeu. Știi bine asta. Ori tocmai această călăuzire îmbracă o formă rigidă, numită dogmă. Omul străin de Dumnezeu ori îl acceptă pe Dumnezeu prin intermediul acelei dogme, ori refuză dogma și este declarat anatema, în brațele Satanei. Asta se întâmplă în orice religie organizată, în orice biserică. Un Dumnezeu adevărat ar trebui să-i permită omului să i se închine liber și independent față de orice denominațiune religioasă. De altfel, chiar asta a făcut și predicat Isus hristos, cel puțin femeii samaritence. Numai că în goana lor după putere, creștinilor le-a intrat sfatul ăsta genial pe o ureche, și le-a ieșit imediat pe alta. După 2000 de ani, ei tot la Ierusalim sau „pe munte” se închină.

      Ștergere
  3. Nu amintisem însă de pariul lui Pascal în cele două predici. Mă gândeam să pun asta mai la sfârșit. Cu toate acestea, tu l-ai folosit. Și, ca un veritabil filosof, ai întors întrebarea ca să scapi de răspuns. Ce-ar fi dacă am paria pe neexistența Lui? Eu îți răspund la întrebare, deși tu nu ai avut curajul să răspunzi la întrebarea din titlu sau din pariul lui Pascal. Știi ce ar fi, George, dacă El nu s-ar arăta în final? N-ar fi pentru mine nicio nenorocire, aș duce aceeași viață frumoasă de iubire de semeni și de copii, aceeași viață fără alcool, fără tutun, fără droguri, fără țepe financiare, fără worko-holism, odihnindu-mă spiritual în ziua a a șaptea, pentru că așa am cel mai bun echilibru. Eu nu fac astea ca să primesc vreo răsplată, ci, pur și simplu pentru că așa cred că e cel mai bine pentru mine, acum. Știu că nu-ți plac citările din Biblie, dar un Psalm spune: ,,Pe cine am eu în cer afară de Tine, și pe pământ, nu-mi găsesc plăcerea în nimeni altul decât în Tine’’. Așa că, pe baza acestui text, pentru mine, deși aștept cu nerăbdare să se termine cu nenorocirile și să pun și eu câteva întrebări lui Dumnezeu, (deși s-ar putea ca în ziua aceea să nu mai am nevoie de niciun răspuns), nu există mare deosebire între pământ și cer din punct de vedere al percepției sufletești. Cu El sunt acum, cu El voi fi.

    Cât despre creștinii care și-au dat cu părerea despre tragedia de la ,,Colectiv’’, iarăși zic, faptul că în zilele grele, înțeleptul tace, este alături. Și eu aș fi vrut ca tinerii să fie în altă parte nu acolo și mie mi-au trecut prin cap multe, dar, aleg să sprijin, să fiu creștinul paramedic, care ajunge la locul dezastrului și nu face măsurători să știe cine e de vină, ci salvează viața, sprijină, oferă suport, pentru că știe că judecata e a Domnului. Tu zici că te-ai bucura să crezi într-un Dumnezeu drept, interesat de rasa umană, ești pe drumul cel bun, dar nu te învenina împotriva Lui pentru că nu-ți răspunde ție cum ai vrea tu, ca unui copil răsfățat! Ai un pic de respect, reverență, nu te raporta la El cum vezi tu pe creștinii din jurul tău, pentru că dacă ai ochi, vei vedea oameni care îl reprezintă pe Dumnezeu cu adevărat. Sunt mai greu de găsit, e adevărat, dar există. Nu-l raporta pe Dumnezeu la numărul de credincioși care nu-l reprezintă cum trebuie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum adică nu ți-am răspuns?!? Mai reia încă odată articolul, și găsește paragraful ăsta: „ Dar să-i răspund totuși… Ca agnostic, m-aș bucura sincer...” E un fragment întreg în care ți-am răspuns la întrebarea celor două predici. Ptr mine, existența unui Dumnezeu bun, interesat de om și inteligent m-ar bucura foarte mult, fără nicio îndoială. DIn păcate, din tot ce am citit și experimentat până la vârsta de 40 de ani, dacă există vreun Dumnezeu, el este cel mult foarte foarte inteligent, dar nicidecum bun sau interesat de om. Simplul fapt că de-abia de vreo 1oo de ani se cunoaște că planeta noastră se învârte în jurul unei stele obișnuite dintr-o galaxie în care mai sunt 100 de miliarde de alte stele, și deci 100 de miliarde de alte sisteme solare cu miliarde de planete ca a noastră, și că dincolo de această galaxie cu diametrul de 100.000 de ani-lumină mai există alte miliarde nenumărate de alte galaxii, și asta doar în universul observabil... mă face să am motive serioase de umilință și de scepticism în același timp. Suntem efectiv prea mici ( comparația mea preferată este „ 7 miliarde de microbi pe un bob de nisip de pe o plajă imensă, unde plaja respectivă este doar o singură plajă a planetei ”) ca să mai pot crede că îi mai pasă de noi cuiva, care eventual ne-a creat. În plus, de la apariția vieții pe terra s-au scurs 3,8 miliarde de ani, un timp prea lung ca unui Dumnezeu milos să-i fi păsat de rasa umană sau de creaturile sale, iar de la cruce s-au scurs 2000 de ani, un timp care ptr mine este absolut non-sens, din moment ce la cruce marea demonstrație a fost făcută înaintea cică a universului. Toate aceste intervale prea lungi de timp, încărcate până la saturație de durere, războaie, suferințe, molimi, epidemii graoznice, etc, etc... face imposibilă credința într-un Dumnezeu milostiv și interesat de binele creaturilor sale. Repet... cel mult superinteligent, dar mai mult nu.

      Ștergere
  4. Cât despre dezamăgirea mea cu privire la Biserica Adventistă, sunt cuvintele tale, nu ale mele. Nu am declarat niciodată dezamăgirea mea cu privire la Biserica Adventistă, pentru că eu nu confund niște oameni nepocăiți care m-au bârfit și m-au zdrobit, cu Biserica Adventistă, despre care cred că este cea mai aproape de Biblie dintre bisericile creștine existente. De curând m-am reîntors în Biserica Adventistă de ziua a șaptea și lucrul acesta ar trebui să-ți spună că nu sunt dezamăgit de biserică și nici n-am fost vreodată. Problema este că e dureros când oameni pe care i-ai crezut prieteni, te ejectează pur și simplu din viața lor neacordându-ți nicio șansă ca să te explici. Dar, cine știe, poate, și eu, dacă aș fi fost în locul lor, aș fi făcut la fel. Așa că nu judec nici pe cei care au luat în dreptul meu niște măsuri administrative, pentru că ceea ce s-a văzut public a fost suficient ca să se ia aceste măsuri. E adevărat că aș fi vrut ca oamenii să se aplece asupra mea și să vadă care este realitatea, dar, mulțumesc lui Dumnezeu, în ultima vreme sunt din ce în ce mai mulți care înțeleg că nu am fost un nebun care și-a dinamitat cariera și slujba degeaba. Aș fi vrut ca ai mei creștini să se roage pentru mine, să înțeleagă din tot ce le-am predicat că nu aș putea fi un nemernic, să înțeleagă că lucrurile ascunse nu sunt ale noastre și că surprizele vieții sunt dramatice, uneori. Am și eu o mare vină în toată această ecuație. Nu am știut să comunic ce se întâmplă, nu am știut să spun lucrurilor pe nume, nu am știut să fac mai bine, am greșit și recunosc. Privind în urmă, consider că am avut nevoie de această zdrobire pentru ca să experimentez umilința și dependența totală de Dumnezeu (închipuie-ți doar faptul de a avea grijă de 2 ani și 5 luni de 3 copii doar împreună cu Dumnezeu, cam cât de complicat este). Așa că, faptul că niște creștini s-au lăsat amăgiți de diavolul ca să dea curs tuturor revoltelor lor împotriva mea, nu-mi face să-mi pierd credința în Dumnezeu și în biserică. Recunosc că mi-a fost greu o vreme, imaginează-ți că și acum primesc mesaje de la necunoscuți care nu m-au văzut vreodată în realitate și îmi spun cuvinte grele, dar, mă rog pentru ei că nu știu ce fac.

    Cât despre brutele cu chip de om din biserici, există o explicație plauzibilă. Omul în fața Evangheliei fie se sensibilizează la apelurile lui Dumnezeu și îți schimbă mintea, sufletul, inima, fie se tocește și respinge Evanghelia și devină mai rău decât dacă nu ar fi fost la biserică. E dramatic dar asta este.

    Trebuie să recunosc că ultimul paragraf este dramatic de real. L-am prezentat pe Dumnezeu atât de slab încât voi, ateii, și alții, nu mai doriți să-l cunoașteți pentru că ne cunoașteți pe noi. Cu toate acestea, vor fi fost oameni, pe care-i cunoașteți și care cel puțin o dată în viața voastră v-a arătat cum este adevăratul Dumnezeu, care este dragoste, dreptate, echilibru, empatie, condescendență, dar, poate, mult mai puțini decât cei care v-a arătat contrariul. Vorba lui Ghandi ,,Îmi place creștinismul, nu-mi plac creștinii’’. George, îți doresc ca rănile sufletului tău să nu fie atât de adânci încât să respingi tocmai mâna cea la sigură care ți se întinde ca să treci peste vicisitudinile vieții! Cornel Dărvășan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Recunosc că există creștini deosebiți, cu un carater foarte frumos, cărora nu am ce să le reproșez în privința manierelor sau comportamentului. Din păcate însă, chiar și acești creștini m-au dezamăgit profund la capitolul IQ și onestitate intelectuală. M-aș fi așteptat și mă aștept ca dacă ei pretind că îl cunosc pe Dumnezeu și „ au o relație cu Dumnezeu”, iar Dumnezeul acesta este super-inteligent, să fi văzut atunci în mod natural acea sclipire de inteligență și la ei. Sau măcar să fi văzut onestitate intelectuală, adică să fie onești cu dovezile și argumentele aduse de tabăra adversă, DACĂ acestea sunt puternice. Din păcate, i-am văzut chiar și pe acești creștini buni la suflet scăldându-se într-o ignoranță cumplită și chiar lăudându-se cu acea ignoranță. Ca și cum i-ar interesa Dumnezeul care a creat natura, dar felul în care funcționează această natură nu. Ori ăsta e un paradox. Pe mine nu mă interesează doar vorbele frumoase ale prietenei mele, ci mă interesează și faptele, atențiile, surprizele, lucrurile pe care le face ptr mine. Sau viceversa. În mod ciudat, pe creștinii numiți mai sus îi interesează doar caracterul lui Dumnezeu, dar nu vor să facă niciun fel de legătură între ce spune creația lui despre acest caracter, dincolo de biblie. Ori studiată serios, analitic, creația lui Dumnezeu dovedește două lucruri despre el :
      1. O foarte mare inteligență, atât în macrocosmos, cât și în microcosmos
      2. Foarte multă nepăsare ptr productul final al creației, din moment ce a lăsat întrega creație la cheremul legilor fizicii, chimiei sau geneticii.

      Sunt sigur că vei fi de acord cu primul punct, dar te va mira foarte mult al doilea. Însă tocmai asta spune știința până acum, în multe aspecte ale sale: în natură nu există scop sau plan concret. Acum 65 milioane de ani, coroana creațiunii erau T. Rex și velociraptorii. Omul este rege pe pământ doar de câteva sutimi de secundă, plastic vorbind.

      Ori această incongruență între un Dumnezeu super-inteligent și creștinii săi extrem de ignoranți este un alt motiv de scepticism pentru mine. Am studiat extrem de atent, de cinci ani de zile, atât argumentele ateilor, cât și pe cele ale creștinilor, în diferite domenii, științifice sau teologice. Cu foarte mare părere de rău pentru ceea ce am crezut sincer cândva, teologia biblică creștină e făcută praf și pulbere la ora actuală în lumina teologiei naturale. Orice om sănătos la cap s-ar fi așteptat ca cele două să concorde, adică enunțurile biblice despre caracterul lui Dumnezeu să-și fi găsit corespondența logică în creația sa. Dar adevărul trist este exact invers. Iar apologeții creștini pe care i-am citit, de la caz la caz, ori m-au dezamăgit serios prin argumentație, ori se vede clar că nu stăpânesc domeniul pe care îl critică ( vezi de ex John Lennox criticând evoluția, etc ).

      Ștergere
  5. Ce TE faci, însă, dacă există Dumnezeu si TU te porti ca unul care își taie singur craca de sub picioare??? Fie ca Dumnezeu să nu-ți țină in seamă nebunia si sa te țină in dragostea Sa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte bun articolul. Am observant trei cuvinte greșite. Te rog frumos să le corectezi pentru a nu știrbi frumusețea argumentației : (repercusiuni, sclavagismul si înșală).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am corectat astăzi. Mulțumesc pentru atenționare!

      Ștergere
  7. Superb articol! Cred in Dumnezeu dar sunt total de acord cu tine in privinta sinuciderii crestinismului..

    Din pacate crestinismul majoritatii este lipsit de amprenta lui Isus si ca atare lipsit de putere spre bine.

    Noroc (adica nu noroc ci darorita ateilor care au luptat pt libertatea pe care o avem azi) ca traim intr-o societate libera in care putem alege liber felul in care ne raportam la Dumnezeu/Bine/Adevar sau cum vrem sa-i spunem.

    RăspundețiȘtergere
  8. foarte bun articolul, noi, crestinii trebuie sa ni-l atribuim, dar putini vad si mai putini inteleg..

    RăspundețiȘtergere
  9. http://adevarul.ro/life-style/parinti/studiu-copiii-religiosi-mai-rai-decat-cei-crescuti-familii-necredincioase-1_56412b50f5eaafab2c737dd5/index.html

    Un studiu recent, despre moralitatea copiilor din familii religioase și seculare. Concluziile acestui studiu vin să întărească concluziile mele din articol: moralitatea nu are nevoie de religie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu cine esti Martin Luther dar imi place cum iti merg rotitele.multumesc.

      Ștergere
    2. Martin Luther! O sa ma scuzati daca gresesc in ceia ce voi spune. Nu mai pot relua articolul ca sa redau citatul care ma intereseaza, dar sustii "evolutionismul". In contextul in care l-ai prezentat, ai dreptate, asa este. Dar un "evolutionism" al fiintelor terestre, ma detremina sa votez contra. Eu, ca un om simplu, caut sa invat din natura, cind ma uit cu bagare de seama la unele lucruri. De cind este albina ca fiinta pe pamint, a stiut si stie, ca nu poate capaci (acoperi cu ceata) o celula plina cu miere, pina cind aceasta, mierea nu a ajuns la "coacere", coacere ce se intelege ca trebuie sa aiba un procentaj strict de apa. Stiinta, cind a stabilit acest procentaj de umiditate al mierii, a analizat continutul celei extrase din celule capacite, dar si procentajul din miere necapacita. Si prin cercetari si observatii, aconstatat ca mierea coapta, rezista fara sa se altereze, iar mierea necoapta (din faguri necapaciti), se acreste, strica. Ar fi prea mult de vorbit si cred ca tocmai acesta a fost scopul articolului tau, dar nu cred ca o albina a fost inzestrata cu astfel de abilitati prin evolutie. Cam aceasta este diferenta evolutiei pe care ai abordat-o in articol, fata de "Creatia" in care eu cred. Si pentru ca lumea a folosit si foloseste fel de fel de "apelative" de origine pagina in dreptul CREATORULUI, in acest fel s-a erodat ADEVARATUL SAU CARACTER in mintea omului. Eu nu cred in nici un "Domn Zeu". Nu apartin nici unui cult. Dar sincer, acelas lucru il simt si eu, ca tine, numai ca si cel ce a purtat numele pe care l-ai imprumutat, a consimtit la uciderea celor ce nu credeau ca el. Poate ai citit despre Oswald Glait si miscarea "sabatariana" ce era si in timpul lui ML.

      Ștergere
  10. de fapt exista dumnezeu :) a nu se bucura crestinii in afirmatia mea ca vor fi amarnic dezamagiti daca vor intelege ceea ce sustin. Tovarasu' pastor stie despre ce este vorba, caci e una cu el, nu ?
    dumnezeu exista ca fiinta non umana ce se "hraneste" cu energie negativa din momentul in care ii pronunti NUMELE "Yahweh (în ebraică יהוה și transliterat de obicei prin Iahwe sau Iehova) (Tetragrammaton τετραγράμματον în greacă, tradus un cuvânt cu patru litere[1]) este numele propriu al lui Dumnezeu în Biblia ebraică, care înseamnă „El face să devină“ .
    Vorbesc de ENERGIE .
    Absolut tot ceea ce te înconjoară nu este altceva decât energie - See more at: http://fiimplinit.ro/totul-este-energie/#sthash.qfVjlG6t.dpuf
    inclusiv gandurile, cuvintele, literele si conflictul generat de articolul tau genial , Martin Luther :)
    Religia pe asa ceva se bazeaza = deturnarea energiilor
    OMUL este o "centrala" de energie pe care o dăruiește, voit sau obligat, tuturor entităților non umane pe care le invoca
    Cei "inițiați" stiu !
    Cuvintele sunt energii - pozitive sau negative.
    Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  11. Cornel ,

    Nu te judec , dar am dreptul sa constat si sa emit pareri . La fel cum ai emis inclusiv tu in momentul cand te-au pus ” fratii ” tai la zid . Sa nu zici ca ai uitat cand i-ai atacat ( uneori subversiv , alteori pe fata ) pe sefii tai , in majoritatea predicilor ce au precedat tentativa de evadare din sistem . Atunci chiar ai dat dovada de curaj , acum insa te lasi cumparat pt un ” Butoi ” de galbeni . De fapt este si chestiunea asta tot un fel de maturizare . Nu mai traiesti prin credintza( in ciuda aparentelor ) , ci ai coborat in viata reala . O viata in care totul se vinde si totul poate fi cumparat .

    Atunci nu mai erau buni , acum sunt ca te primesc cu bratele deschise . Astept cu mare interes o erata la comunicatul de pe site-ul azs Muntenia . Astept sa vad cine linge unde scuipa si cine isi recunoaste vina ! Aoleu , am uitat ca a ierta este crestineste , iar BAZS are aproape tot adevarul . Insa are o problema . Nu are bratele asa de lungi si inima atat de mare sa-i ierte pe toti .

    Sigur ca si impacarea de dragul copiilor , este o cruce pe care deja ti-ai asumat-o ! Orice copil are nevoie si de mama , oricat de trendy ar fi taica-su . .Dar cateva ”pasarele” .. au cantat ca le pregatesti o surpriza romanilor din diaspora . De fapt nici nu ma mira ? ..tot ce este ”pacatos de bun” pleaca la export .

    Insa , constat din afirmatiile tale ca ai revenit in sanul bisericii . Intrebarea pe care ti-o adresez este urmatoarea (3) :

    1. Cand au gresit sefii tai, cand te-au dat afara sau cand te-au reprimit ?...de fapt se lucreaza pe blat la asta ( sa nu zici nu , ca dau din culise !)

    2. Daca proiectul Sapientia merge(a) atat de bine , de ce te intorci sa fii din nou o sluga credincioasa celor ce tu scriai mai sus ca te-au nedreptatit ?..le esti dator ca te-au crescut si te-au facut un nume ? De fapt ai fost vreodata plecat din sanul ideologic ?

    3. De ce nu le spui admiratorilor tai , adevaratul motiv pt care te-ai impacat cu sotia ta si ce troc ”politic” ( bilateral ROM -USA ) ti s-a propus pt a multumi si Capra si Varza !

    Repet . Nu te judec, ci doar constat ca esti foarte evaziv si umbli cu jumatati de adevaruri chiar si acum cand Soarele se pare ca iti surade din nou . Vezi mai Cornele ce mult te iubeste Dumnezeu ?Sa mai zica ”cineva” ca nu exista, si ca nu umbla cu lumanarea in miezul zilei sa caute un Om - cheita . Unul care este ”prea bun pe sticla si afara ei , pt a se putea renunta la el ”.

    Si ca sa vezi ca nu sunt un sfant , iti spun ca si eu as fi procedat la fel in locul tau . Pt ca viitorul copiilor si siguranta materiala fac mai mult decat orice conflict intre tine si cler .

    btw : Dumnezeu exista in masura in care si voi, reprezentatii Lui pe pamant , doriti bunastarea si emanciparea . Pacat insa , ca traiti cu iluzia ca Dumnezeu nu poate fi descoperit decat prin predicile din tagma preotilor . Iar Adventismul cu care vrei sa iesi in fata este atat de ”inghetat incat iti arde degetul ”

    Stii Cornele , era o vreme cand si eu ca multi altii credeam in toate balivernele pe care le debitati despre Dumnezeu . Astazi nici sa va vad tavalindu-va in cenusa nu mai cred . Motivul : Dumnezeu nu poate fi reprezentat corect de niste creaturi imperfecte . Iar noi oamenii , cica am fi croiti dupa chipul si asemanarea Lui !

    Asadar Cornele, iti doresc ”să (nu) respingi tocmai mâna cea la sigură care ți se întinde ca să treci peste vicisitudinile vieții! ” ...Semneaza : un fraier ce s-a luminat si autoexclus din turma , dupa ce si-a dat seama ca Dumnezeu este oriunde in alta parte numai in cimiterele voastre numite biserici , nu .

    Martin ,

    ... din articolul tau reiese ca Dumnezeu in varianta teleologica nu este altceva decat Omul cu doua fete , Omul cu doua stari , Omul care rade si plange in functie de context , Omul care umbla cu dubla masura , Omul care iubeste pe unii si uraste pe altii , si tot asa .

    Sa multumim iluminismului ca ne-a lasat si alta literatura cu caracter moralist , dincolo de caracterul despotic , mistic si feudal al crestinismului iudaidizat .

    RăspundețiȘtergere
  12. Da, bun, argumentat, la subiect. Polemica nu este domeniul meu. În schimb, pot spune cu certitudine că Universul nu a avut nevoie de un creator pentru a lua fiinţă. Nu există un timp t=0, timpul este infinit în toate direcţiile. La început a fost doar lumina, întunericul a apărut mai apoi, datorită îngustării minţii unora. Deci:
    1. Dumnezeu şi tot ceea ce se pretinde despre el este doar o poveste - omul l-a creat pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa.
    2. O viaţă de apoi ar fi complet inutilă. După ce murim nu mai există absolut nimic.
    3. Biblia în esenţa este o îmbinare între un roman horror şi o odă adusă beţiei - însuşi Iisus era un mare amator de vinuri.
    4. Aşa ceva nu poate fi crezut nici macar dacă aş încerca să aplic dictonul: crede şi nu cerceta - atât de uzitat de toată popimea şi pastorimea.
    Ar fi multe alte argumente. Dar mă opresc aici!
    Închei cu un citat tot din cartea numită mai sus: „Şi cine vrea să caute, să fie lăsat să caute, căci se va minuna de ce va găsi”.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "O viaţă de apoi ar fi complet inutilă. După ce murim nu mai există absolut nimic."

      Ne poti spune cum ai ajuns la concluzia asta? Pari destul de sigur pe tine cand afirmi acest lucru...

      De fapt, daca citesc si celelalte afirmatii ale tale bag de seama o ironie si un sarcasm adresat tuturor celor care gandesc altfel decat tine...nici nu ma mira daca tu consideri Biblia un "roman horror"...
      Afirmatii de acest gen releva o infatuare si gandire infantila...poate reusesti sa si explici atunci cum a luat nastere acest Univers daca nu a avut nevoie de un Creator...

      Icetears

      Ștergere